Renzo Pampalon

Renzo Pampalon: AUGURI DI NATALE E ANNO 2012

2011-12-24T19:11:00.000-08:00

RENZO PAMPALON ha publicato il quarto libro"Disertori e Uomini d'Onore"

2011-11-07T05:14:00.000-08:00

La vita è lotta fra contrari, e come l’esperienza del passato spesso dimostra, la vittoria si consuma all’ultimo istante; pur tuttavia queste ovvietà non delineano un nuovo ritratto dell’esistenza.

Questo libro, che dedico a me stesso, non vuole fornire un nuovo ritratto dell’essere umano, né giudicare alcun comportamento, ancor meno affrontare il dilemma di eroi e anti eroi, poiché in guerra tutti, in un modo o nell’altro, hanno avuto paura.

La paura è insita nell’uomo, e in situazioni estreme può evolvere in disperazione e devastazione psichica al punto da generare comportamenti di assoluta follia e incoscienza; alcune gesta divengono atti d’eroismo mentre altre, stando alle severe regole militari, finiscono per destinare al plotone d’esecuzione.

perché un po’ tutti,

almeno una volta nella vita,

siamo stati disertori …

Dr, Renzo Pampalon

Renzo Pampalon: Verso l'alba del terzo millennio ITALIA ECUADOR

2011-11-03T02:50:00.000-07:00

VERSO L 'ALBA DEL TERZO MILLENNIO

presentaz i one
Raid ITALIA - st.Bering - Ecuador land route

La vita, le frontiere della vita.

E’ tutto in queste parole; quelle che seguono illustrano un progetto che raccoglie il significato uomo.

"Voglio mangiare qualcosa che raccolga tutte le cose buone dell'Uomo.", e venne servita una lingua.

"Adesso voglio mangiare qualcosa che raccolga tutte le cose cattive dell'Uomo.", e venne ancora servita una lingua.

Da un'antica fiaba Romana: perchè nella lingua sono raccolte le espressione di ogni pensiero prodotto dalle

dalle nostre teste, e che rappresentano una volontà a cui gli uomini vogliono dare forma e vita. E ora mi presento a voi con una nuova parola: Sopravvivenza. E’vero, che al giorno d’oggi può apparire una parola alquanto strana e assolutamente in disuso, visto il benessere in cui viviamo, in questa nostra generazione. Molti non sanno più cosa significhi, nella migliore delle ipotesi la considerano un assurdo o un passatempo per ricchi annoiati o fanatici dell'avventura. E sbagliano. Fra meno di dieci anni potremo scrivere 1/1/2000, e non saremo personaggi da fantascienza; siamo la generazione che porrà la parola fine al XX secolo ed al tempo stesso i padri e le madri di chi affronterà il XXI. Forse è niente o forse non è poco. Se siete arrivati a leggere fino qui, per alcuni questa premessa non dirà o chiarisce nulla, infatti, non vi e’ nulla da dire in più, perche se si riflette, questa introduzione, dice tutto.

Dr. Renzo Pampalon

DON RENZO PAMPALON AUGURI DI BUON FERRAGOSTO 2011

2011-08-15T04:12:00.000-07:00

Questo augurio è rivolto a tutti i Cavalieri e Dame di Malta del Gran Priorato Melitense, come a tutti i Cavalieri e Dame di altri ordini Cavallereschi, impegnati nell’aiutare i bisognosi.
Auguri a tutti i Volontari e Collaboratori del’Ordine e alle loro famiglie sparse per il mondo a far vacanza.
Ai nostri strettissimi collaboratori in divisa e non , ai nostri amici di sempre. Auguro buone vacanze e buon ferragosto anche ai nostri tanti nemici, perche e’ grazie a loro che l’Ordine acquista più vitalità nel parlare , di agire contro i soprusi e le carestie che si producono quotidianamente nel mondo.
In quanto a noi, cari Confratelli più ci attaccano e più ci danno forza e stimolo di confrontarci democraticamente e civilmente.
Con affetto a tutti Voi e ancora buon ferragosto .

Du siège de Malte, 15 Agosto 2011
LE CHANCELIER MAGISTRAL MELITENSE
DON S.E.S. RENZO PAMPALON

Renzo Pampalon: "Arte lignea dell'Africa dell'Ovest"

2011-07-04T15:00:00.000-07:00

L'arte lignea Africana

L'arte lignea Africana, o storia dei manufatti di legno, è antica quanto la storia dell'uomo.

Non si può disconoscere il fatto che l'uomo ha utilizzato il legno prima delle pietra, certamente come elemento naturale e di uso più semplice. Dall'esigenza puramente materiale con linee rozze ed informi, passò alla lavorazione e realizzazione di oggetti d'uso e di ornamento. Molte opere sono sconosciute, molte sono anonime, molti artisti e maestri dell'intaglio Africano non sono stati mai riconosciuti e censiti, perché la ricerca in questo campo è veramente molto ardua, al punto da usare la parola impossibile.

Dr. Renzo Pampalon

Renzo Pampalon: "DISERTORI, EROI E UOMINI D'ONORE" Seneca Edizioni - Torino -

2011-06-27T05:39:00.000-07:00

perché un po’ tutti,

almeno una volta nella vita,

siamo stati disertori …

Dr, Renzo Pampalon

Quarto Libro scritto da Renzo Pampalon, alias Labranche

2011-06-14T17:16:00.000-07:00

Questo mio libro o romanzo, come lo si voglia chiamare, ha dei capitoli alquanto particolari, direi quasi scomodi per alcuni lettori, però, mi auguro che faccia riflettere.

E' anche vero che se lo scopo di chi scrive è, comunicare, per quanto non sia stato semplice, ho cercato di adeguarmi al pubblico che vorrà leggerlo, sperando che il messaggio giunga ai destinatari finali, integro nella sua essenza.

Non ho scritto sperando che piaccia per forza, lo ho fatto con vera emozione, augurandomi che queste mie emozioni possano giungere ai lettori; scrivendo mi sono chiesto:

“Come posso emozionare o suscitare dei sentimenti, scrivendo qualcosa di tanto particolare?”.

La mia risposta e’ stata immediata:

“Scrivo senza pormi freni inibitori d’alcun tipo, perché amo comunicare”.

Renzo Pampalon alias Labranche.

Don Renzo Pampalon Chancelier des Chevaliers de Malte Melitense::SIMBOLI ANCESCTRALI AFRICANI

2011-06-03T05:22:00.000-07:00

ABBIGLIAMENTO E ORNAMENTI DI UN CAPO ETNICO

CERIMONIA IN VILLAGGIO

Da secoli le ancestrali tradizioni africane, vengono puntualmente tramandate da generazioni, di padre in figlio, e sono talmente radicate, nel loro esistere quotidiano, che, per quanto tutti i bianchi abbiano cercato, nei modi più subdoli, senza mai riuscirvi, di far loro accettare l'aspetto culturale della colonizzazione.

I bianchi si erano illusi, che dopo avere conquistato le terre d’Africa, sarebbero riusciti, a conquistare le anime degli africani: ciò non accadrà mai !

Africa misteriosa, affascinante,indimenticabile, selvaggia: sono solo alcuni aggettivi che delimitano il perimetro dei deserti, delle coste, degli altopiani, della savana, delle montagne rocciose.

Il silenzio è testimone dell’unione tra terra e aria, non c’e’ nulla di più facile d’innamorarsi di questi spazi infiniti e di tutto quello che c’è sotto i cieli africani; molti gruppi etnici di tutto il continente raccontano che l’uomo bianco ha la strana malattia di essere innamorato di questo continente e che gli uccelli tessitori, nei loro nidi a guscio, chiudano il cuore dei bianchi e lo appendano nei più svariati tipi di alberi, in attesa del loro ritorno.

Dr. Renzo Pampalon

IL CAPO, IL CORVO, L'ESSERE VIVENTE E LA LUCE

LA LUCE

L'ANIMA

SEGNO DI DIO

LA CREAZIONE

LA COPPIA

IL MATRIMONIO

LA CULTURA

L'ALBERO

LA MIETITURA

STELLA CADENTE

IL CAMBIAMENTO

IL MANDANTE

L'AVO

BUONE FESTIVITA

Don Renzo Pampalon Chevaliers de Malte Une pensée amicale, pleine de souvenirs, d'un ancien du G.O.L.E. 5* Cie.Melitense Chevaliers de Malte:

2011-04-30T03:42:00.000-07:00

En ce jour du 30 avril, mémorable de Camerone.
Une pensée amicale, pleine de souvenirs, d'un ancien du G.O.L.E. 5* Cie., à tous les légionnaires nouveaux et anciens, a ceux qui portent le Képi Blanc et qui servent la Legion Etrangere sous tous les cieux.
J’Hommage vous tous qui transmettez cet héritage et ces valeurs si rares de nos jours.
PADOVANI

DON RENZO PAMPALON CANCELLIERE DEL GRAN PRIORATO MELITENSE AUGURA A TUTTI UNA SANTA PASQUA 2011 COLMA DI SERENITA'

2011-04-19T16:58:00.000-07:00

Prot. 0180-A.PADO-2011
Cari Cavalieri, Dame e Amici tutti,
con grande rincrescimento, sia il sottoscritto che altri tre Cavalieri non potremmo essere presenti al Vostro fianco durante la Santa Messa Pasquale, infatti ci troviamo in Africa da quattro mesi, per concretizzare un’opera umanitaria dell’Ordine, negli Stati del Mali, Benin e Burkina Faso (Ordine di Missione: Prot: CD-C452-2011). Non voglio rattristarvi in alcun modo, parlandovi delle miserie, come della cattiveria e menefreghismo, dei potenti verso i bisognosi, cui siamo confrontati e ci stiamo confrontando quotidianamente.
Cari Cavalieri, Dame e Amici tutti, la Santa Pasqua è annunzio di liberazione e di salvezza; essa è un invito pressante, affinché entriamo in sintonia, con la risurrezione del Signore, lasciando crescere in noi l’uomo nuovo, configurato dalla nuova immagine dell’uomo vero e autentico, qual è Gesù, morto e risorto.
Cristo Risorto è infatti l’Uomo vero, l’Uomo nuovo, modello originario e insostituibile per la configurazione di ogni uomo. Noi tutti in quanto battezzati nel mistero della Pasqua di Gesù, siamo chiamati a essere uomini nuovi, lasciandosi plasmare dal soffio creatore dello Spirito Santo.
La Pasqua propriamente è il passaggio verso una terra nuova, verso una dimensione rinnovata della vita. Celebrare la risurrezione di Cristo ci spinge allora a «togliere via il lievito vecchio» dalla nostra vita, «per essere pasta nuova», cioè senza corruzione e senza peccato, per vivere «con Cristo, per Cristo e in Cristo», Liberatore e Redentore dell’uomo.
Cari Cavalieri per il contesto di un futuro migliore, tutti dobbiamo impegnarci (Nel limite delle nostre possibilità), fattivamente per la giustizia e spargere intorno a noi, segni luminosi di speranza nei luoghi insanguinati dai conflitti e dovunque la dignità della persona umana continua ad essere vilipesa.
Con tali speranze e con tali impegni Auguro a tutti i Cavalieri e Dame di Malta e a tutti i nostri Carissimi Amici una Santa Pasqua 2011 colma di Serenità.

Du siège de Malte, 18 Avril 2011

Pour ceux qui parlent le français

Chers Chevaliers, Chères Dames et Très Chers Amis,

c’est avec un vif regret que d'autres trois Chevaliers et moi-même ne pourrons pas être à vos côtés pour la Célébration de la Sainte Messe des Pâques. Nous sommes encore, malheureusement, en Afrique (au Mali, au Benin et au Burkina Faso), depuis quatre mois, pour finaliser une action humanitaire de notre Ordre, (Ordre de mission: Prot. CD-C452-2011).
Je ne veux pas vous affliger en vous parlant de la misère humaine des puissants, de leur insensibilité à l'égard de ceux qui souffrent. Toutes situations avec lesquelles nous allons vivre et nous allons nous battre tous les jours.
Chers Chevaliers, Chères Dames et Chers Amis, les Saintes Pâques sont l’annonciation de la libération et du salut; elles nous forcent à entrer en syntonie avec la résurrection de notre Seigneur afin de faire croître en nous l’homme nouveau, figuré par l’image nouvelle de l’homme vrai et authentique, à l’image de Jésus, mort et ressuscité.
C’est Christ ressuscité, en effet, l’Homme Vrai, l’Homme Nouveau, le modèle originaire et irremplaçable pour la configuration de chaque être humain. Nous tous, en tant que baptisés par le mystère des Pâques de Jésus-Christ, nous sommes appelés à être des hommes et des femmes nouveaux, et le Saint Esprit nous modèle par son souffle créateur.
Les Pâques sont le passage vers une terre nouvelle, vers une dimension renouvelée. Célébrer la résurrection de Christ nous force à “quitter le vieux levain” de notre vie, afin de devenir “une pâte nouvelle ”, sans corruption ni péché, pour vivre “par Christ, avec Christ et en Christ”, le Libérateur et le Rédempteur de l’être humain.
Chers Chevaliers, dans le contexte d’un meilleur avenir, nous devons tous nous engager (dans la limite de nos capacités), de manière active pour la justice et semer autour de nous les traces lumineuses de l’espérance dans les lieux sanglants marqués par les conflits et partout où la dignité de l’être humain est toujours outragée.
C’est dans tel espoir et dans tel engagement que j’adresse mes meilleurs vœux à tous les Chevaliers et à toutes les Dames de Malte et à tous nos Très Chers Amis pour les Saintes Pâques 2011 pleines de Sérénité.

DON RENZO PAMPALON CANCELLIERE DEL GRAN PRIORATO MELITENSE AUGURA A TUTTI NELL'EVENTO DI QUESTA SANTA PASQUA 2011 UNA RINASCITA SUPERLATIVA COLMA DI SALUTE, FORTUNA E AMORE.

Don Renzo Pampalon: "Sublime Messaggio di mio Fratello Cav. Vincenzo Bossio".

2011-04-02T04:15:00.000-07:00

Don Renzo Pampalon Cancelliere del Priorato Melitense augura a tutti un Felice Natele ed un 2011 superbo colmo di salute e gioie

2010-12-23T10:45:00.000-08:00

Cari Cavalieri e Dame e Amici tutti del Grand Prieure' Melitense,

Vi scrivo per augurare Buone Feste e Felice Anno Nuovo a nome del Priorato, infatti come Cancelliere mi pare che sia la cosa giusta da farsi in questo momento di Gioia e Serenita'l, informarvi di una delle tante opere che stiamo facendo in piu' parti del mondo: lavoriamo per migliorare concretamente la vita di molti bambini in nel mondo.

Questa lettera forse riuscirete a leggerla in un momento dell'anno veramente particolare, ricco di speranze e di aspettative per il nuovo anno.

E' un periodo molto importante, soprattutto per i bimbi che attendono impazienti ed esitanti di scartare i regali tanto desiderati.

Quest'anno il Priorato Melitense ha scelto di fare un dono speciale a tantissimi bambini del mondo che non hanno la fortuna di ricevere regali: un aiuto serio, concreto e determinante per la loro vita.

Pablito, Eliana, Isaia e tanti bimbi come loro potranno così vedere realizzati i loro desideri.

Avranno infatti la possibilità di studiare, imparare cose nuove e diventare grandi, come qualsiasi altro bambino del mondo.

Questa lettera non è soltanto un messaggio Augurale ma un gesto di grande valore, perché sostenere il Priorato Melitense ed i Cavalieri e Dame, e' un gesto di grande Umanita'; infatti i nostri Confratelli operano in modo assolutamente gratuito, sottraendo del tempo prezioso alle loro famiglie, per prestare un lavoro quotidiano al fianco dei più piccoli, in Paesi ben lontani dalla nostra Italia.

A nome del Priorato Melitense e da parte di tutti i bambini, ringrazio tutti i Cavalieri e Dame che ad oggi si sono resi disponibili, per aver deciso di dare un valore diverso alle festività natalizie, che oggi è diventato partecipe di un importante messaggio di solidarietà.

Chiunque volesse partecipare e contribuire, puo' contattare la segreteria del Priorato Melitense e gli verra' detto, come poter partecipare a questo grande gesto umanitario.

Cari Cavalieri, Dame e Amici tutti, rinnovo i miei piu' fervidi Auguri di un Buon Natale 2010 e un Nuovo Anno colmo di Salute, Fortuna e Grande Prosperita'.

Cancelliere del Grand Prieuré Melitense
Sovereign Order Melitense of Saint John of Jerusalem
Knights of Malte

Don Renzo Pampalon

S.E. Salvo Francesco Callegaro Gov. Gen. del Gran Priorato Melitense e S.E. Renzo Pampalon: CODICE D'ONORE DEL CAVALIERE del Professore Franco Bigatti

2010-09-07T09:59:00.000-07:00

IL CODICE D'ONORE DEL CAVALIERE

Un codice d'onore della cavalleria in quanto istituzione cristiana non risulta sia mai stato redatto.È ben vero che noi potremmo compulsare la Sacra Bibbia, gli scritti dei Padri della Chiesa, le regole di quelli che chiamiamo comunemente ordini cavallereschi mentre meglio dovremmo parlare di religioni militari del medioevo precrociato e crociato.

Attraverso la collazione dei molteplici elementi di tale complesso normativo potremmo delineare una sorta di testo unico; ma una elencazione organica dei principi di fede e di morale, dei diritti e dei doveri del cavaliere cristiano in tempo di pace e di guerra, sarebbe oggi, con tutta probabilità, null'altro che un monumento storico assai poco illuminante.

Per ogni appassionato di storia sarebbe stato un vantaggio il possedere uno scritto organico, razionale nelle sue articolazioni, dettagliato nell'esposizione della normativa, esauriente e magari più completo dei testi unici e dei regolamenti che fanno da piattaforma ad una qualsiasi branca della vita sociale.

Codici del genere hanno impreziosito la cavalleria islamica e persino la classe dei samurai giapponesi, per non parlare delle allegorie degli esseni quali sono delineate nei testi qumranici. Ma la cavalleria cristiana dell'Europa medievale nulla o quasi pare avere lasciato. Eppure erano i tempi delle crociate antiislamiche in Terra Santa, della Riconquista nella penisola iberica da una parte, della lotta dei germanici cristiani contro i russi ortodossi, oltre che contro i tàtari musulmani.

Tra quell'epoca convulsa da una parte, e dall'altra il nostro Novecento declinante, si è avuta una fioritura letteraria impreziosita da Torquato Tasso e da Matteo Maria Boiardo prima di cadere nelle astrusità di Jacopo Gelli e dei suoi epigoni, fatte giustamente bersaglio della satira impietosa di quel cavaliere autentico, seppure disarmato, che fu Alessandro Manzoni. Conosciamo abbastanza bene, anche perché ne esiste una traduzione italiana, il Kitab af-Futuwah (Libro della Cavalleria), un trattato di Abu 'Abd ar-Rahman ibn al-Husayn as-Sulami, un dotto arabo vissuto tra il 932 e il 1021.

Assai meno noto è il Dokukodo (Camminare soli sulla strada) di Miwamoto Musachi, un samurai giapponese del XVII secolo. Pure, se cerchiamo un equivalente europeo dei due testi, dobbiamo rassegnarci, per quanto stupefatti d'una lacuna del genere nella letteratura neolatina, romanza, nei cui contesto brillano i poemi del ciclo carolingio e di quello bretone, con alla testa la Chanson de Roland.

Se taluni hanno scritto dei libri che saremmo tentati di tenere per fonti, lo hanno fatto quando la cavalleria in quanto istituzione viva e operante, se non era già tramontata, andava per lomeno percorrendo la fase terminale e la meno genuina della propria esistenza. Si sogliono citare il Libre del Orde de Ccivayleria del beato Ramón Llull, una "regola" scritta dal Vescovo di Cambrai, ed il Magnum Beigli Chronicon che riferisce l'incoronazione di Guglielmo d'Olanda a rè dei Romani; però il libro del Doctor illuminatus, come lo hanno chiamato il filosofo e mistico catalano, risale al 1275, il secondo documento è del 1330 e il terzo testo è stato scritto nel Quattrocento, quindi due secoli dopo l'incoronazione, avvenuta nel 1247, di colui che sarebbe succeduto a Federico II quale sovrano del Sacro Romano Impero.

Più utile potrebbe essere il Liber de vita Christìana di Bonizone vescovo di Sutri, un cremonese nato nel 1045 e linciato a Piacenza nel 1091, che alla personalità del cavaliere dedica un capitolo intero. Ma tale libro non l'ho reperito. La lacuna nel complesso degli scritti normativi è lo stesso punto dolente che hanno riscontrato gli studiosi in un passato ancora prossimo come nell'epoca a noi contemporanea, tutti alla ricerca d'un qualche documento che permettesse qualche cosa di più dell'annaspare nel mare, magnum della poesia e del romanzo. Quando Leon Gautier, nel 1894, diede alle stampe il suo La Chevalerie, non poté che affidarsi all'estro degli scrittori medievali; nel secondo dopoguerra, Gustavo Cohen nella sua Histoire de la chevalerie en France au Moyen Age (1949) non riuscì a andare più lontano.

Rassegnati dunque a rinunciare a un "manuale del perfetto cavaliere", cercheremo di enucleare qualcuna delle qualità più appariscenti che hanno connotato la dignità cavalleresca, e lo faremo ricorrendo a testi che, se nulla hanno di normativo, se non potrebbero essere intesi come strumenti giuridici, pure possono rendersi, per noi, fortemente illuminanti.

In primo luogo vediamo il menzionato Magnum Beigli Chronicon, redatto in occasione dell'incoronazione di Guglielmo d'Olanda a rè dei Romani, nel quale si legge: Regala Militaris Ordinis prcescripta Wilhelmo, cum in Regem Romanorum eligeretur a Principibus Imperi in Cominjs Coloniensibus. Anno Domini MCCXLVII. Dominus autem Cardinalis in Pontìfìcalibus assistens omamenns eidem Armigero dixit, secundum Etymologiam nominis, quod Miles esse debeat.-Magnanimus in adversitate.- Ingenuus in consanguineitate.- Largifluus in benestate.- Egregius in Curialitate.- Strenuus in virili peditate.Sed antequam votimi luce professionis facias cum matura deliberatìone, lugum Regulce prius audias.

Ista est Regula Militaris Ordinis.

I. Inprimis cum devota recordatione Dominicoe passionisMfssam quotiate audire.

II. Pro fide Catholica corpus audacter exponere.

III. Sanctam Ecclesiam cum ministris eius a quibusdam grassatoribus liberare.

IV. Viduas, pupillos, ac orphanos in eorum necessitate protegere.

V. Iniusta bella vitare.

VI. Iniqua stipendia renuere.

VII. Pro liberatìone cuiuslibet innocentis duellum mire.

VIII. imperatori Romanorum, seu eius patrocinio reverenter in temporalibus obedire.

IX. Rempublicam illibatam in vigore suo permittere.

X. Bona Feudalia Regni, ve!Imperi}nequaquam alienare.

XI. Ac irreprehensibiliter apudDeum, et homines in hocMundo vivere.

Regola dell'Ordine Militare prescritta da Guglielmo quando fa eletto Rè dei Romani dai Prìncipi dell'Impero nel congresso di Colonia nell'anno del Signore 1247.

Il Signor Cardinale, che assisteva in paramenti pontificali, disse a colui che secondo l'etimologia del nome si chiama l'Armigero, come debba essere il Cavaliere:- magnanimo nelle avversità,- generoso con la parentela,- abbondante di onorabilità,- distinto tra le autorità, - coraggioso nella milizia.Precisando: Prima che tu, con matura deliberazione, emetta il voto della tua professione, ascolta il giogo della regola.

Questa è la regola dell'Ordine Militare:

I. Innanzitutto ascoltare devotamente, ogni giorno, la Messa memoriale della Passione del Signore.

II. Esporre audacemente il corpo per la fede cattolica.

III. Liberare la Santa Chiesa con i suoi ministri da qualsiasi brigante.

IV. Proteggere nelle loro necessità le vedove, i fanciulli, gli orfani.

V. Evitare le guerre ingiuste.

VI. Rifiutare le ricompense ingiuste.

VII. Battersi in duello per la liberazione di qualsiasi innocente.

VIII. Obbedire rispettosamente, negli affari temporali, sia all'Imperatore dei Romani, sia alla sua autorità.

IX. Conservare lo Stato integro nel suo vigore.

X. Non alienare mai i beni feudali del Regno o dell'Impero.

XI. Vivere in questo mondo in modo irreprensibile al cospetto di Dio e degli uomini..

La Regula di Guglielmo, come gli altri scritti, certo non può soddisfare il nostro desiderio tutto moderno, tutto cartesiano se vogliamo, di vedere illustrata compiutamente la figura del cavaliere in ogni suo dettaglio, ponendole basi per orientarsi in un'eventuale casistica- Emergono da essa, nondimeno, i lineamenti d'un carattere che ben si addicono al cavaliere di ogni epoca come di ogni professione ideologica.

Anche se la cavalleria è aperta a tutti, il cavaliere è innanzitutto un "chiamato": è colui che risponde ad una "vocazione" in perfetta sintonia con Colui che "chiama": lo si dica Dio o Allah o s'impieghi qualsiasi altro termine.

È un credente pronto ad esporre la propria vita per la fede, ad affrontare il pericolo senza mai indietreggiare, senza debolezze, senza rassegnazione, bensì con l'audacia dei generosi, ogni qualvolta ravvisi il profilarsi d'un pericolo per la giustizia.

È un alleato degl'inermi, degl'indifesi, pronto a battersi per loro, rifiutando se del caso i vantaggi derivanti dal servire i potenti, e più sovente ancora, i prepotenti.

È fedele al suo dovere, e se il desiderio tutto umano, e dunque perfettamente comprensibile, del guadagno può agire da molla in tante evenienze, pure teme il disonore più della morte.

Non per nulla un cavaliere modello è stato Baiardo, il cavaliere senza macchia e senza paura.

La Regula di Guglielmo può essere illuminante; però vanno debitamente considerati i libri liturgici, nei quali si hanno parole interessanti. Il Pontificale Romanum, in un'epoca posteriore, ma certo riprendendo concetti e formulazioni del passato, fa pregare cosi il Vescovo ufficiante il rito consacratorio del Cavaliere novello: Domine sancte, Poter omnipotens, aeterne Deus, qui cuncta solus ordinas et recto disponis, qui ad coèrcendam malitìam reproborum et tuendain justìtìam, usum gladii m terris homini- bus tua salubri disposinone permisistì, et militarem ordinem ad populi protectionem instìtui voluistì, quique per beatum Joannem militibus ad se m deserto venientìbus, ut neminem con- cuterent, sedpropriis contenti essent stìpendiis dicifecistì: clementìam tuam. Domine, suppliciter exoramus, ut sicut David puero tuo Goliam supe- randi largitus es facultatem, et Judam Machabaeum feritate gentìum nomen tuum non invo- cantìum triumpharefecistì; ita et huic famulo tuo, qui noviterjugo militiae colla supponi!, piotate coelestì vires et au- daciam adfìdei etjustìtiae defensionem tribuas, et praestes eifìdei, spei, et charìtatìs aug- mentum; et da fui tìmorem pariter et amorem, humilitatem perseverantìam, oboedientiam, et patientìam bonam, et cuncta in eo recto disponas, ut neminem cum gladio isto, voi alio, inju- ste laedat: et omnia cum eojusta et recto defendat: et sicut ipse de minori gradu adnovum militiae promovetur honorem, ita veterem hominem deponens cum actìbus suis, novum induat hominem: ut tè tìmeat et recto coiai, perfìdorum consortia vitet, et suam in proximum charitatem extendat, praeposito suo in omnibus recto obediat, et suum in cunctisjuste afficium exequatur.

(O Signore santo. Padre onnipotente, eterno Iddio, che da solo ordini tutte le cose e le disponi secondo giustizia, tu che per reprimere la malvagità dei reprobi e per difendere la giustizia permettesti l'uso della spada sulla terra agli uomini secondo la tua salutare disposizione e volesti che fosse istituito l'ordine della Cavalleria per la protezione del popolo, e per mezzo del beato Giovanni facesti dire ai soldati che a lui nel deserto erano venuti di non depredare nessuno ma di essere contenti dei loro salari; supplici imploriamo la tua clemenza, o Signore: così come elargisti a David tuo servo la capacità di vincere Golia e facesti trionfare Giuda Maccabeo sulla malvagità delle genti che non invocavano il tuo nome, così anche a questo tuo servo, il quale va sottoponendo il collo al giogo della milizia, concedi con pietà celeste la forza e l'audacia per la difesa della fede e della giustizia, e aumenta la sua fede, la sua speranza e la sua carità; concedigli pure timore e amore per tè, umiltà, perseveranza, obbedienza, buona pazienza; disponilo per intero verso il giusto, affinché non danneggi ingiustamente alcuno con questa spada o con un'altra, e difenda con essa quanto vi è di giusto e di retto; e poiché egli è promosso da uno stato inferiore alla nuova dignità della milizia, così, abbandonato il vecchio uomo con le sue azioni, accolga in sé un uomo nuovo: ti tema, ti onori in modo giusto, eviti di frequentare i perfidi, rivolga al prossimo la sua carità, obbedisca rettamente al suo superiore in ogni occasione ed esegua sempre il suo ufficio secondo giustizia.

In queste espressioni ammantate di aulica solennità si tracciano i lineamenti essenziali del cavaliere cristiano ideale.

Non chiediamoci se a tanta magniloquenza abbia corrisposto una realtà: si sa che dal sacramento e dal sacramentale non bisogna attendersi dei miracoli, tant'è vero che lo spirito genuino del servizio armato si inquinerà al contatto con la ricchezza, il benessere, l'ascesa sociale, infettando l'istituzione cavalleresca con i germi della decadenza così come aveva fatto nel Cristianesimo prima col sacerdozio, e poi con il monachesimo.

Pur tuttavia, non va dimenticato che così come la goccia scava la pietra, la catechesi costante ha condotto ad una indubbia evoluzione, ad un ingentilimento dei costumi, a una ben più affinata visione dell'uomo e del suo modo d'intendere e, quel che più conta, vivere la fede cristiana. Un'altra fonte preziosa di notizie sulla cavalleria e i suoi adepti, i suoi ideali e le regole d'una convivenza non sempre pacifica tra gente incline per natura alla lotta o spinta dalla sorte alla professione delle armi, l'abbiamo nella letteratura.

Sulla base della tradizione orale, sono stati tramandati, in poesia come in prosa, eventi e personaggi che hanno acquistato un posto d'onore nella cultura dell'Europa neolatina e anglo-germanica.

Figure come Roland, Orlando per noi, l'eroe di Roncisvalle, sono state nei secoli l'anima del teatro dei "pupi" che è gloria della Sicilia e condivide con l'Estremo Oriente la funzione di strumento primario nell'educazione delle masse popolari.

Trasferiamoci in un qualsiasi ambiente dell'Europa sempre meno legata al civis romanus che aveva conquistato il mondo allora conosciuto imponendo la lex romana, e non quella soltanto.
Il susseguirsi delle immigrazioni dall'oriente e dal nord, l'alternarsi dei cosiddetti barbari, gli stranieri portatori di concezioni e costumanze nuove, avevano affievolito lo spirito dello ius atutto beneficio della forza, al senso del diritto era subentrata la volontà del più potente.
La saggezza della Chiesa ha fatto sì che energie dirompenti di uomini dal fisico robusto ma dallo spirito inquieto finissero incanalate e indirizzate con una gradualità imposta dalla natura umana più che da un piano organico di azione sociale.
Ma ancora più saggia dobbiamo considerare la politica di modellamento delle coscienze a partire dalla prima età. Perché è proprio negli anni più teneri che si forma il carattere e tante doti, siano innate od acquisite, si consolidano.
Comprendere bene questo fattore psicologico significa preparare le strutture portanti della società del domani, anche se non di rado il futuro ha riservato sorprese, delusioni, amarezze. "Cavaliere non si nasce, si diventa".
È come dire: nessuno nasce perfetto, il carattere va formato.
La pedagogia in quanto scienza continua ad insegnarlo; ma anche quando operava ancora in modo empirico seguiva appieno questo criterio.
Ecco perché troviamo nell'istituzione cavalleresca una particolare attenzione per l'adolescenza e per la stessa fanciullezza: così come la troviamo nella liturgia della quale è ben nota l'efficacia formativa in ogni condizione psicofisica oltre che sociale.
Una pedagogia per quanto rudimentale si pone degli obiettivi, più o meno chiari, più o meno organici, e di fronte alla varietà dei metodi uno ne adotta, non sempre consapevolmente. Sempre, comunque, ricorre alla legge della presentazione di modelli ai quali indirizzare i propri allievi: che i neofiti sono stati e continuano ad essere tali.
La cavalleria aveva da un lato da rafforzare i propri ranghi, dall'altro da preparare le proprie future leve; in vista d'una continuità nella quale si riflette l'istinto di sopravvivenza, dell'uomo come delle istituzioni, occorreva assumere appunto dei modelli mostrandoli come figure ideali non solo, ma pienamente raggiungibili.
Ed ecco delinearsi il cavaliere sans peur et sans reproche, senza macchia e senza paura, capace di vivere appieno lo spirito cavalleresco nec laudìbus nec timore, liberi dal calcolo del premio quanto dalla paura di punizioni. È vero che un tipo d'uomo di questo genere si ha sulla carta come anche in quelle buone intenzioni delle quali la saggezza popolare dice che è lastricato l'inferno.
Ma è altrettanto vero che se la cavalleria sviluppò una pedagogia sua propria, un'educazione peculiare per le finalità alle quali tendeva e che non sarebbero state di certo standardizzabili per la massa, lo fece prefiggendo a sé stessa ed ai suoi mèmbri, agli effettivi come a quelli da cooptare, un complesso di obbligazioni la cui osservanza conduceva all'elevazione costante, e non soltanto morale, mentre la loro violazione avrebbe comportato un abbassamento di fronte alla propria coscienza prima ancora che agli occhi altrui.
Immaginiamo un fanciullo che, accanto a una dama, ma soprattutto ad un cavaliere, sente parlare in termini positivi e lusinghieri di elementi della vita che fanno dell'uomo una personalità libera seppure disciplinata, soddisfatta nell'esercizio costante della fedeltà, preoccupata di riscuotere costantemente l'approvazione della casta dei propri simili.

Dieu premier servi: il servizio di Dio innanzitutto, così come proposto dai suoi rappresentanti in terra; quindi, Deus meumque ius, perché il senso della verità e del dovere non deve far velo alla difesa costante del proprio onore personale; poi l'esercizio di virtù naturaliter umane e per questo naturaliter cristiane, quali la disciplina, l'autocontrollo, la moderazione, la dedizione, la protezione dei deboli, la sollecitudine per i propri subalterni, la lealtà verso l'avversario, persino la generosità con il nemico sconfitto.

Un ruolo considerevole è assegnato ai rapporti con la dama, incarnazione della bellezza e della grazia. È un amore rispettoso, tutt'altro che sdolcinato. Certo, nel tempo nostro che vede predominare quella che molti e troppi chiamano sincerità, schiettezza e via dicendo mentre meglio parleremmo di postribolarismo predominante, una tale correttezza si stenta a comprenderla; ma la rottura di ogni senso morale significa proprio il contrario della libertà: il decoro, la dignità, l'indirizzare la natura umana verso l'impero della ragione sulla sensualità animalesca, sono valori che l'età cavalleresca quanto meno insegnava a rispettare, non a deridere.

Un'altra faccia del sentimento dell'onore e del dovere il fanciullo imparava: il mantenere fedeltà al suo signore e alla parola data. Il Machiavelli non era ancora nato, l'ideale era quello della "cortesia". In val d'Aosta, esempio degno di maggiore rilievo, i fanciulli di casa Challant venivano condotti di fronte agli stemmi degli antenati, e di ciascuno di questi si ricordavano le nobili azioni affinchè l'azione educativa si fondasse su elementi visivi tali da rafforzare la memoria e meglio foggiare il carattere. Erano la madre e due gentildonne a preparare il fanciullo a diventare paggio, quindi, alla corte d'un principe o d'un castellano, farsi domicellus e poi scudiere, percorrendo questo iter punteggiato da riti altamente formativi, fino a mostrarsi degno di portare le armi.

Il ventunenne aspirante, superato un vero e proprio esame sotto forma di un'impresa, veniva "armato" cavaliere, ossia, riceveva solennemente le armi tutte sue nel corso d'un rito liturgico di investitura così ricco di simboli visivi e verbali e gestuali, preceduto da una "veglia d'armi" essa pure condotta ritualmente in modo da fissare taluni punti chiave; ed è proprio da questo complesso di atti, se non iniziatici, certo altamente allegorici, che è possibile ricavare parte delle norme morali per le quali la cavalleria avvertiva un legame del tutto particolare.

Alla vigilia della solenne investitura il candidato si sottoponeva al bagno rituale che presenta tutti i caratteri della purificazione fisica intesa come un voto alla purezza dello spirito: una metanoia, un segno di penitenza e di conversione parallelo al battesimo. Indossava poi una cotta nera simbolo della morte, una tunica bianca simbolo dell'onore, e un manto rosso simbolo del sangue da versare, all'occorrenza, in difese della fede e di tutto ciò che è bene. Sempre digiuno, trascorreva la notte in cappella, ed era questa la "veglia d'armi". Il mattino, dopo la comunione sacramentale e la benedizione della spada, il Vescovo dava lettura dei doveri del cavaliere, poi procedeva all'investitura che consisteva nella vestizione (adoubement), nella consegna delle armi e nell'abbraccio finale (accolade): uno sviluppo delle tradizioni germaniche già note a Tacito e citate nella sua Germania. Ciascun elemento, come si può vedere, portava con sé un richiamo all'impegno di fedeltà da conservare al prezzo della vita stessa, al fatto che l'impiego delle armi era finalizzato alla tutela dell'onore di Dio e della Chiesa, del sovrano e dello Stato, di sé stesso e degli altri, specie i deboli, gl'inermi, gli indifesi. La stessa pompa del cerimoniale aveva una funzione ben precisa, più psicologica in senso ampliore che pedagogica in senso stretto: far comprendere che i valori soggiacenti a quelle esteriorità sfarzose erano inerenti al campo della morale e presupponevano l'impegno alla loro difesa.

Le parole "La mia anima a Dio, la mia vita al Re, il mio cuore alla mia dama, il mio onore a me", vanno ben distinte dalle frasi fatte, velano anzi tutta la filosofia della cavalleria medievale composta di idealità superiori. Varrà la pena di insistere sull'educazione cavalleresca come pure sul rituale dell'investitura perché, anche se non abbiamo noi un codice strido sensu, abbiamo però un quadro del complesso di valori dei quali il cavaliere doveva rappresentare l'incarnazione.

Nella preparazione pluriennale non sarà difficile scorgere una chiara intenzionalità axiologica, una prospettiva alla quale orientare l'azione di chi, in vari tempi e a diversi livelli, aveva il compito delicato di farsi maestro d'un fanciullo, poi d'un adolescente, infine d'un giovane, con la piena consapevolezza che quell'allievo era stato chiamato da un destino sconosciuto e insondabile a farsi, un giorno, il portatore d'un ideale non solo, ma il difensore d'una visione tutta particolare della vita: armato di spada perché coscientemente votato al sacrificio.

Un difensore esperto delle cose del mondo, esperto, per lo più a proprie spese, del fatto che il mondo non solo misconosce, ma disprezza e combatte ogni concezione elevatrice dello spirito, ogni ideologia schiettamente aristocratica. E tutto quello che può contribuire a rendere egregius l'uomo, ad elevarlo facendolo emergere dal gregge amorfo, anonimo, incolore, è sempre stato riguardato come un donchisciottismo di nessuna utilità o spregiato come espressione di superbia. Come in tutto ciò che è legato all'umanità, c'è da pensare che nell'intersecarsi della combattività con la religiosità ci fossero più aspirazioni che realtà; comunque, la regolamentazione nel ricorso alla forza e nell'uso delle armi così come adombrata da quanto rimane dei codici offre un contributo non indifferente alla comprensione d'un fenomeno che non sarebbe esatto circoscrivere al cristianesimo medievale e che spiega come sia stato possibile parlare di religioni militari ed anche di monaci guerrieri.

Verranno i giorni in cui troverà accentuazione il misticismo che indirizzerà a ideali meno materiali, e più spiritualizzati ne risulteranno sia lo spirito, sia lo stile di vita. Si parlerà della queste du Graal, della ricerca del Santo Graal a voler simboleggiare l'anelito a quanto di più elevato possano albergare l'intelletto ed il cuore dell'uomo.
Quanto ho esposto non è di certo soddisfacente per il mio cortese uditorio, così come non lo è per me. Non lo considero una trattazione, ma solo un accenno, la puntualizzazione d'un tema che varrà la pena di sviluppare e approfondire sotto il duplice profilo storico e morale. Il mondo contemporaneo offre ai nostri occhi la visione d'una società che non lascia troppo sperare anche se non può dirsi tutta depravata, anche se lo stato di abiezione in cui è stata volutamente gettata viene dal calcolo d'una malvagità variamente paludata. L'irridere ai valori cavallereschi, ai valori morali tout court, il rafforzarsi costante dello spirito di casta nella lotta per il potere socio-politico ed economico, ha condotto ai risultati che tutti vedono fuorché coloro che dovrebbero vederli. Ma anche se non tutti hanno smarrito la retta coscienza, anche se esiste ancora la santità di vita spinta fino al suggello del martirio, sarà giocoforza guardare al futuro senza illusioni. Noi comunque seminiamo affinché nel mondo di domani i valori della cavalleria possano emergere e trionfare sui disvalori dell'ora presente.

Il Cancelliere del Gran Priorato Melitense O.S.J. Cavalieri di Malta
Dr. Renzo Pampalon
Come tutti i Cavalieri del Mondo ringraziano il Professore Franco Bigatti per la sua superba esposizione e per avermi permesso ed onorato di pubblicarla nel mio blog.

Don Renzo Pampalon, Cancelliere del Gran Priorato Melitense OSJ: Concorso dei Gruppi canori delle varie Chiese Messianiche a Akradio Costa d'Avorio

2010-08-22T15:19:00.000-07:00

S.E. Don Renzo Pampalon Cancelliere del Gran Priorato Melitense dell'Ordine di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta

Sua Eminenza PAOLO DE BERNARDINI Ambasciatore della Ciesa Messianica presso la Comunita Europea e alla destra, DJAMAN DJAMA ALBERT, 1mo Vice-Présidente della Chiesa Messianica della Côte d’Ivoire

Concerto e gara canora delle varie Chiese Messianiche della Regione di Abidjan

S.A. Don Salvo Francesco Callegaro e Don Renzo Pampalon: Ringraziamento della Chiesa Messianica per la partecipazione al loro 47simo anniversario

2010-08-19T15:15:00.000-07:00

Son Eminence AKMEL Lasme Etienne, Président et Chef Spirituel de l’Eglise Messianique de Côte d’Ivoire et Monsieur DJAMAN Djama Albert, Premier Vice-Président de l’Eglise remercient vivement le Chancelier du Grand Prieure Melitense O.S.J. Chevaliers de Malte S.E. Don Renzo Pampalon pour sa participation aux journées de prière qui ont marqués le 47ème anniversaire de notre communauté, et aussi le Gouverneur Général du Grand Prieure Melitense S.A. Don Salvo Francesco Callegaro et tous les Chevaliers pour leurs participation morale.
C’est une marque de confiance et de grande amitié que l’Eglise ne saurait oublier.
Nous demandons à l’Esprit Saint Josué de vous faire connaître les jours heureux et qu’il vous garde en paix.
Que la Grâce, le Bonheur, la Richesse, la Prospérité vous soient donnés de la part de notre Dieu qui règne pour les siècles et des siècles
Adacio ! Adacio ! Adacio !
Son Eminence

TRADUZIONE
Sua Eminenza AKMEL Lasme Etienne, Presidente e Capo Spirituale della Chiesa Messianica della Costa d’Avorio ed il Signore DJAMAN Djama Albert, Primo Vice Presidente della Chiesa ringraziano vivamente il Cancelliere del Gran Priorato Melitense O.S.J. Cavalieri di Malta S.E. Don Renzo Pampalon per la sua partecipazione alle giornate di preghiera che hanno sottolineato il 47simo anniversario della nostra comunità, e anche il Governatore Generale del Gran Priorato Melitense O.S.J. Cavalieri di Malta S.A. Don Salvo Francesco Callegaro e tutti i Cavalieri per la loro partecipazione morale.
La vostra partecipazione e’ stato un segno di fiducia e grande amicizia che la Chiesa Messianica non dimenticherà.
Noi domandiamo allo Spirito di San Josué di farvi avere giorni felici e che vi conservi in pace.
Che la Grazia, la Ricchezza, la Prosperità vi siano donate da parte del nostro Dio che regna nei secoli dei secoli.
Adacio ! Adacio ! Adacio !
Sua Eminenza

Don Renzo Pampalon, invito di Sua Eminenza AKMEL Lasme Etienne per le festività del 47esimo anniversario della Chiesa Messianica

2010-08-19T12:22:00.000-07:00

Son Eminence AKMEL Lasme Etienne a le plaisir de vous informer que les festivités marquant le 47ème anniversaire de l'Eglise Messianique de Côte d'Ivoire auront lieu les 25, 26, 27 et 28 juillet 2010 à Akradio, Dabou.
A cette occasion, nous vous invitons en Côte d'Ivoire à cette fete à laquelle nous accordons beaucoup d'importance.
C'est l'occasion pour nous tous de célébrer la paix, la fraternité et l'amour entre tous les peuples.
Il est important que nous nous occupions des affaires de notre Dieu pour le grand regne de sa justice et pour le bonheur de tous les hommes, sans exception.
Hosanna ! Hosanna ! Hosanna ! Adacio ! Adacio ! Adacio !
DJAMAN Djama Albert,
Premier vice-président du conseil d'administration de l'Eglise MessianiqueChancelier du Grand Prieure Melitense O.S.J. Chevaliers de Malte S.E. Don Renzo PampalonVoici votre invitation à la fête Akradio 2010.

Commissaire Djaman Djama

TRADUZIONE
Sua Eminenza AKMEL Lasme Etienne ha il piacere d’informarvi che le festività del 47esimo anniversario della Chiesa Messianica della Costa d’Avorio si svolgeranno il 25, 26, 27, e 28 Luglio 2010 ad Akradio, Dabou.
Per questo evento vi invitiamo in Costa d’Avorio, infatti, noi diamo grande importanza a questa festività.
Questa e’ l’occasione di tutti per celebrare la pace, la fratellanza e l’amore tra tutti i popoli.
E’ importante che ci si occupi del nostro Dio per il grande regno della giustizia e per la felicità di tutti gli uomini senza eccezioni.
Osanna ! Osanna ! Osanna ! Adacio ! Adacio ! Adacio !
DJAMAN Djama Albert,
Primo Vice Presidente del consiglio d’Amministrazione della Chiesa Messianica

Cancelliere del Gran Priorato Melitense O.S.J. Cavalieri di Malta S.E. Don Renzo Pampalon
Ecco il Vostro invito per la festa di Akradio 2010

Commissario Djaman Djama

Don Renzo Pampalon, Cancelliere del Gran Priorato Melitense OSJ Ringraziamento per il dono fatto all'Universita Apollonia

2010-08-18T06:31:00.000-07:00

MI SENTO PROFONDAMENTE ONORATO DEL RINGRAZIAMENTO E SPERO CHE IN FUTURO, IL SOTTOSCRITTO E TUTTO IL SOVRANO ORDINE MELITENSE DI SAN GIOVANNI DI GERUSALEMME CAVALIERI DI MALTA, CAPEGGIATO DA S.A. DON SALVO FRANCESCO CALLEGARO, SI POSSA FARE ANCORA DI PIU' PER GLI STUDENTI SVANTAGGIATI.

TRADUZIONE DELLA LETTERA DI RINGRAZIAMENTO.

A Sua Eccellenza PAMPALON DON RENZO

Vogliamo esprimere il nostro apprezzamento per la vostra generosità nel donare attrezzature mediche che ci aiuteranno alla formazione dei nostri studenti della Facoltà di Odontoiatria della "Apollonia" University.

Per questo motivo rivolgo a voi l'invito a onorarci con la vostra visita ogni volta che lei ne abbia l'occasione e il piacere di farlo.

Nello stesso tempo, vi chiediamo gentilmente di fornirci l'indirizzo di S.A. Don Salvo Francesco Callegaro in modo di potere stabilire un contatto con la sua eccellenza.

Speriamo di avere una proficua collaborazione vantaggiosa per entrambe le parti, con i nostri ringraziamenti ei migliori auguri.

Prof.dr. Carmen Stadoleanu

Don Renzo Pampalon, Cancelliere del Gran Priorato Melitense: AUGURI A TUTTI I CAVALIERI PER UN FELICE E SERENO 15 AGOSTO

2010-08-12T17:55:00.000-07:00

AUGURI A TUTTI I CAVALIERI PER UN FELICE E SERENO 15 AGOSTO

Storia del perché si festeggia e si fanno gli auguri in questa giornata di Agosto

Il termine Ferragosto (dal latino Feriae Augusti = riposo di Agosto) indica una festa popolare, dalle radici antichissime, che si svolgeva il 15 agosto per festeggiare la fine dei principali lavori agricoli.Nell'occasione, i lavoratori porgevano auguri ai padroni, ottenendo in cambio una mancia.
Tale festa era tipicamente romana, tanto che in età rinascimentale fu resa obbligatoria dai decreti pontifici.La ricorrenza discende direttamente dai "Consualia", il periodo di festa e riposo che nell'antica Roma repubblicana si dedicava al dio Conso, protettore dell’agricoltura.Agli inizi dell'età imperiale (18 a.C.) tali ferie vennero ribattezzate come "Augustali", in onore del compleanno dell'imperatore Ottaviano Augusto, da cui deriva l'attuale denominazione del mese di agosto.Nel corso dei festeggiamenti, in tutto l'impero si organizzavano corse di cavalli e gli animali da tiro (cavalli, asini e muli) venivano dispensati dal lavoro e agghindati con fiori.
Tali antiche tradizioni rivivono oggi, pressoché immutate nella forma e nella partecipazione, durante il celeberrimo "Palio dell'Assunta" che si svolge a Siena il 16 agosto.Dopo la caduta dell'impero la chiesa ne ha fatto la festa dell'Assunzione di Maria (madre di Gesù) in cielo (fatto ritenuto "probabile" per secoli, ed elevato a dogma solo il 15.8.1950 da Pio XII).Tradizione tipicamente italiana, all'estero la festa è meno sentita che da noi, ma ebbe un grande impulso sotto Napoleone (nato il 15.8, a meno che non abbia falsificato la data di nascita per farla coincidere con quella di Augusto, così come si è ringiovanito di due anni per nascere francese e non genovese).
Il Ferragosto è visto come giorno dedicato alla balneazione, nelle zone vicine a mari e laghi.
Ma non bisogna dimenticare le tradizionali gite fuori porta verso località montane o collinari, in cerca di refrigerio.

Buon Ferragosto a tutti.
Sempre in San Giovanni

Don Renzo Pampalon Cancelliere
Del Gran Priorato Melitense
Dell’Ordine di San Giovanni di Gerusalemme

Don Renzo Pampalon: UTOPIA DEL VERO CAVALIERATO

2010-08-11T16:13:00.000-07:00

UTOPIA DEL VERO CAVALIERATO

Se qualcuno vi chiederà quanti Cavalieri di Malta vi sono o siete?
Rispondete: Siamo noi, poiché i nostri
Fratelli siamo noi e noi siamo i nostri
Fratelli

Ciascuna epoca presenta mezzi diversi per combattere l’ignoranza, quel buio che degrada l’uomo, impedendogli di praticare la vera morale naturale.
Se i Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense nei tempi passati erano costretti quasi a nascondersi per fare del bene, grazie a quei martiri, adesso possiamo, per comunicarci le idée, e accordarci sui mezzi che ci possono portare con grandi passi verso l’obiettivo della società usiamo la stampa, internet e tutti i mezzi che la società può metterci a disposizione.
Ecco dunque lo scopo di questo articolo o lettera verità.
Illuminiamoci gli uni con gli altri per essere degni di applicare, propagare e dirigere i principi morali universali, per la libertà e prosperità della nostra terra, per il bene dell’umanità mettiamoci in posizione, con un accordo perfetto fra fratelli, per diffondere la luce in tutte le classi della società, perché solo così raggiungeremo la perfezione, questo grande scopo al quale tende tutto il mondo.
Cerchiamo di attirare la buona volontà degli uomini potenti per la nostra terra, lavorando per il suo sviluppo.
L’attuale preoccupazione generale è, oltre alla filantropia, attivare lo sviluppo morale e materiale della campagna, educando e istruendo gli abitanti e aiutando gli agricoltori, i commercianti e ancor di più gli industriali, in modo che diano molti posti di lavoro.
A questo scopo la Fratellanza dei Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense, tra le altre donazioni, si e’ impegnata in Costa d’Avorio ad aprire una scuola per bambini, così che tramite maestri istruiti, molti giovani che, oltre agli studi necessari a qualunque buon cittadino e genitore di famiglia, impari sistematicamente una professione.
I cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense hanno anche progettato l’apertura di alcune scuole per adulti dove possono insegnare, oltre all’enciclopedia delle scienze, anche le necessarie nozioni per avere una vita morale e fisica, per adesso solo tre professioni: muratore, falegname e fabbro.
Dei giovani che si distingueranno, uno o due, alla fine dei corsi saranno inviati in terre dove la specializzazione di ciascuno verrà perfezionata.
I Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense si occuperà anche nel formare alcune associazioni profane per incoraggiare l’agricoltura; ad ora, si sono fondati ospizi e altri stabilimenti e lavorano in questo senso.
Vediamo con viva soddisfazione che ogni Stato contattato dal Gran Priorato Melitense, si è fatto carica di questa verità, capendo che l’umanità non si rigenererà, che il progresso non sarà ottenuto, fino a quando in tutte le parti del mondo, le società composte dagli apostoli del bene, lavoreranno duramente per realizzare i grandi principi di educazione e istruzione dell’uomo, in modo di migliorare e accrescere la produzione di ciascuno Stato.
Rilevare dai governi profani tutto, anche quando presupponiamo che essi non risparmierebbero neanche un sacrificio per raggiungere questi scopi, tuttavia l’umanità non farebbe che un insignificante progresso.
Veramente i numerosi incarichi e la quantità degli ostacoli dei governi profani, la ristrettezza dei mezzi dei quali i governi possono disporre e, le difficoltà che trovano nel procurare questi mezzi, come l’oppressione causata dalle imposte che loro sono obbligati a pretendere, sono così tante difficoltà, così tante circostanze che paralizzano anche la più forte attività.
L’iniziativa isolata dell’individuo è molto debole e marginale per completare quella dei governi profani e così solo con l’iniziativa di alcune strutture come i Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense del Mondo, può velocizzare e ingrandire il progresso di ogni Stato e dell’umanità in genere.
La necessità e l’utilità di alcune società per l’educazione, scientifica, agricola,
commerciale ed industriale sono indiscutibili.
Il potere delle associazioni è immenso, tutto quello che è umanamente possibile quanto colossale si dovrebbe realizzarlo in associazione?
Quale altro modo di associarsi potrebbe offrire più vantaggio se non quello dei Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense?
Un apostolato composto di uomini probi, uniti tramite il dolce e sacro legame della fratellanza, degli scopi e del giuramento.
Un apostolato che lavora senza inorgoglirsi dei risultati del proprio lavoro, che si riunisce, discute, decide e lavora con energia e devozione: che non entra mai nelle lotte disastrose della politica militante. — La quale, in tutti i tempi ha bagnato croci, patiboli e templi con il sangue dei suoi membri per il bene dell’umanità; per noi è indiscutibile che si possa, con sicurezza e meglio di qualsiasi altra struttura , far prosperare rapidamente e rigenerare l’umanità.
Per quanto riguarda poi i progressi d’interesse generale un’altra novità ci piace molto: discutere e tracciare una quantità di questioni filosofiche, morali, giuridiche, economiche, etc., in modo che portino avanti i discorsi più espressivi, pro e contro, in modo che possano essere letti e discussi da tutti.

FRATERNITA’

La fratellanza tra i Cavalieri è un legame intimo, un’unione basata sull’uguaglianza, un’alleanza vera con sentimenti di affetto, ecco come si può definire la fraternità; qualunque altra definizione è pallida e arbitraria soprattutto ogni volta che si vuole imporre un nome a un’idea tanto importante quanto quella della fratellanza.
L’idea si sente, si rappresenta con una parola, ma non è mai definibile con precisione: il più sublime sentimento è la Fraternità, essa comprende in se la vera amicizia che è sempre stata la passione dei grandi cuori.
E sacro e naturale il legame di parentela che esiste fra due persone generate dallo stesso padre, le leggi naturali e civili lo riconoscono e lo sanciscono, ma non è questo l’oggetto dei nostri interessi.
Qui parliamo dell’affetto che deve esistere tra tutti gli uomini, che discendono da un autore comune con il fine di vivere nella società, avendo da compiere gli stessi interessi e gli stessi scopi: parliamo della stessa unione che deve regnare tra i membri del genere umano, i quali devono assolutamente essere forti per affrontare la lotta generale imposta dai pregiudizi, vizi e corruzione; parliamo in fine, di quel sentimento che risiede negli uomini che praticando i precetti delle virtù, vedono nel suo simile un vero fratello, l’umanità intera come fosse una sola famiglia?
Basandoci sulle tradizioni ci innalziamo, gli uomini non hanno forse gli stessi elementi nella loro organizzazione fisica e morale?...
Per le leggi della natura gli uomini sono fratelli, uguali tra loro, per diritti e doveri.
“Dio non ci ha fatto né piccoli, né grandi, né padroni né schiavi, neppure re, né sudditi: Lui ci ha fatto tutti uomini uguali.”
Se a causa dell’ignoranza e della corruzione, da una parte, e dall’altra parte a causa dell’invidia, dell’orgoglio e del despotismo, gli uomini hanno soffocato quel sentimento naturale e hanno distrutto l’uguaglianza che dovrebbe vigere tra di loro, non è allora dovere di quelli virtuosi di ristabilire l’ordine naturale?
Ma quali potrebbero essere i rimedi per distruggere questi effetti del male?
Qualunque individuo che mantiene la facoltà di pensare risponderà sicuramente:
“Sradica le cause e gli effetti spariranno immediatamente”.
Illumina l’individuo che compone la società, e la gente indignata dall’umiliazione che gli s’impone, respingerà con disprezzo la tirannia sotto ogni sua forma che gli si presenti; moralizza l’uomo, fallo degno di camminare sulla strada del bene e della virtù, e il sentimento del male, e le predisposizioni viziose, andranno in fumo.
Com’è difficile nonostante tutto concretizzare questi impegni: coloro che vorrebbero intraprenderli da soli, tenterebbero l’impossibile, si sgretolerebbero al primo ostacolo che troverebbero sulla loro strada.
Per quanto l’umanità, sotto il potere dell’egoismo, non penserà che a interessi meschini e staranno divisi, l’oppressione e le sofferenze saranno generali e permanenti.
Se veramente si volesse concretizzare e realizzare, l’unione per quanto non sarebbe facile per le troppe differenze mentali, almeno potrebbe essere realizzabile; ma questo non è sufficiente, perché con tutte le difficoltà che comporterebbe nel mettere d’accordo gli uomini dei popoli; un’unione temporale, un’unione poco solida, sarebbe solo inefficace, e perniciosa’: Il genio del male la dissolverebbe, e nel suo trionfo soffocherebbe per sempre, ogni idea di verità, libertà, uguaglianza e patria.
Perché l’unione possa essere compatta, perché l’unione produca forza, essa deve essere strettamente legata con il sentimento della fraternità, tramite quell’amore che la nascita produce tra i figli dello stesso genitore; lavorare uno contro l’altro, quello è un crimine, bensì, bisognerebbe aiutarci mutualmente in tutti gli atti della vita.
Solo capendoci e amandoci l’un l’altro, i membri delle società proseguiranno sulla strada del bene e della civilizzazione, senza ulteriori martiri della libertà e falsi apostoli della verità.
Se ci costringiamo a mantenere nei nostri cuori questo nobile affetto cercando di non abbandonarlo mai il mondo sarebbe un vero paradiso.
Correggiamoci l’un l’altro, ma con lo stesso amore che la natura ha messo nei cuori dei fratelli, facendoci così degni del nome di Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense: per questo scopo non dobbiamo risparmiare alcun sacrificio, perché se così facessimo, diverremmo un gregge sperduto; dunque dobbiamo fare l’impossibile per fare brillare nei cuori dei profani la fraternità universale, perché possano lottare con noi per la verità, diritto e patria.

ALCUNE DOMANDE! ALCUNE RISPOSTE! IMPEGNI SOCIALI!

TESI FILOSOFICHE

Come può la formula dei Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense conciliarsi con qualsiasi convenzione filosofica?
Come può la formula dei Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense di Libertà, Uguaglianza, Fraternità essere la sintesi del concetto del progresso Umano illimitato e indefinito?
Vi e’ forse qualche confessione religiosa che si oppone al concetto di Fratellanza dei Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense?
Assolutamente NO, perché i Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense abbracciano ogni religione che crede in DIO, con qualsiasi nome gli esseri umani lo preghino o gli diano.

TESI SOCIALE

Argomenti per combattere la teoria giuridica della pena capitale e i mezzi per impedirne l’applicazione.
Argomenti per combattere la teoria della necessità delle guerre e mezzi per impedirle.

TESI SIMBOLICHE

Fare conoscere al mondo la storia, i riti, le principali regole e simboli dell’Ordine.
Divulgare quali sono i principali simboli, comuni a tutti i riti dei vari rami dei Cavalieri di Malta dell’Ordine di San Giovanni di Gerusalemme, e come affermano la loro unità ed il concetto filosofico e umanitario dell’apostolato?
Sviluppo storico della dei Cavalieri di Malta del Gran Priorato Melitense nelle diverse epoche, secondo il linguaggio e il simbolismo della Cavalleria.

TESI STORICHE

Quali sono le vere origini che si possono attribuire ai Cavalieri di Malta?
In quali epoche antiche le manifestazioni della vita pubblica nel mondo, anche tra i più profani possono avere constatato l’esistenza e il lavoro unitariamente costruttivo dei Cavalieri di Malta?
Che documenti (libri, pergamene, medaglie, pitture,sculture, mosaici, giornali, etc.) delle precedenti esistenze storiche dei Cavalieri di Malta sono possedute e conosciute nei diversi luoghi del mondo?

TESI RITUALI

E’ ammessa la libertà di tutti i Riti religiosi che credono in Dio.
Ammesso che molti rami dei Cavalieri di Malta dell’Ordine di San Giovanni, semplificano in molte parti le Cerimonie e Rituali delle investiture; quali sono i riti che durante le cerimonie in nessun caso possono essere omessi?

TESI GIURIDICHE

Se nei tempi antichi esisteva a seconda dei gradi un certo carattere di servilismo, ora nella nostra era ogni Cavaliere stando allo Statuto ha gli stessi diritti e doveri?
Se un Cavaliere dopo che si è dimesso dalla sua carica operativa conserva sempre il carattere Cavalleresco, gli si possono applicare le procedure Cavalleresche nel caso fosse incolpato di qualche delitto, sia Cavalleresco che privato?
Come i principi della solidarietà Cavalleresca non permette mai ai Cavalieri, in considerazione della fratellanza, di favorire l’ingiustizia e di non esitare un solo momento nel compiere rigorosamente i loro doveri anche se profani.

TESI FINANZIARIE

Quali sono i mezzi con i quali la Cavalleria può acquisire la ricchezza necessaria al raggiungere il suo scopo?
Come potrebbe la Cavalleria costituire un credito gratuito in favore dei fratelli industriali per permettere a loro di intraprendere e sostenere bene e onestamente le industrie profane?
Quali sono i mezzi più giusti con i quali si potrebbero costringere i Cavalieri a pagare regolarmente le quote?

GIUSTIZIA

La giustizia è da sempre la grande divinità degli Imperi, la sola Provvidenza delle nazioni, ed è il diapason delle virtù che le giudica tutte.
Anticamente la riconoscevano con il nome di Astree (nella mitologia greca dea figlia di Zeus e della titanide Temi, personificazione della giustizia insieme alla madre), gli uomini l’hanno chiamata Themis, e le divinità la chiamavano semplicemente Verità.
Gli antichi, nel loro linguaggio allegorico, dicevano che la giustizia è la figlia della verità e le davano come sorella la virtù, per loro, la verità in se è figlia di Saturno, cioè il tempo.
Perché gli antichi fecero due creature distinte della giustizia e della virtù?
O meglio perché non decisero che la virtù nascesse dalla Giustizia?
Può essere un uomo virtuoso e ingiusto allo stesso tempo?
Ma se non ci precipitiamo a biasimare i nostri padri, questa contraddizione comprende in se una lezione di grande significato.
La virtù creatura collettiva, sottintende tutti i doveri dell’uomo: Pietà filiale, Amore coniugale, temperanza, Carità, Modestia, amor di patria, coraggio civico,etc.
Ma quale di questi doveri non presuppone la giustizia?
La Giustizia è anteriore a tutti, è troppo importante per fare di lei solo una semplice parte della virtù.
Questo è comperato, questo è caritatevole, quello è un buon socio: Decius e Assas si sono donati alla patria, Catone e Hopital sono stati magistrati giusti, Fenelon (Fénelon, pseudonimo di François de Salignac de La Mothe-Fénelon, è stato un religioso, teologo e scrittore francese), è stato distrutto dal suo prossimo,Vincent de Paul è stato l’apostolo della carità, Aod e Brutus hanno distrutto tiranni, Leonidas è morto per il suo Paese, Lycurgue gli fu legislatore.
Chiunque può possedere una o più virtù, ma chi può essere pienamente virtuoso?
Realmente si è fatta della giustizia una creatura a parte, una divinità, per potercene servire con il linguaggio della Mitologia, avendo il culto e i suoi altari separati.
Così che senza giustizia non ci sono che atti di virtù, ma non certamente virtù completa, ma la giustizia può sostituire tutte le virtù, perché, come detto, le comprende tutte.
Per seguire la legge, l’uomo deve essere temperato, dato che l’intemperanza toglie la facoltà di giudicare giustamente, e deve essere caritatevole, così ché si dirà:
“Non è conveniente che io sia allegro quando mio fratello è afflitto e che tenga solo per me i beni che la natura ha creato per tutti, sarà tollerante, perché capirà che non è corretto imporre la propria fede agli uomini, così come lui, non gli si può negare la facoltà di ragionare, ed essere un buon cittadino perché saprà, che questo è un dovere sociale, e sarà ugualmente un buon figlio, buon fratello, buon socio, buon padre, poiché sentirà che questi sono doveri naturali”.
E si dirà:
“La Giustizia chiede di adempiere ai doveri della natura e della società, dato che l’uomo è assoggettato alla legge del dovere, e rispettare tutti gli obblighi che la parola virtù sottintende”.
La saggezza è l’apogeo della virtù.
Chi vuole divenire saggio inizi entrando nel cammino della virtù, la giustizia gli servirà da guida e non dipenderà che da lui essere giusto.
La giustizia è innata nel cuore dell’uomo, che ha come guida la coscienza.
La coscienza non sbaglia mai, e’ il testimone che parla forte senza aspettare di essere interrogato, e’ un giudice integro e aspro che non attende di essere sollecitato per dare la sentenza, e’ inoltre quel boia impietoso che tortura giorno e notte la sua vittima, senza stancarsi mai.

La coscienza,è un accusatore cattivo che si manifesta facendo arrossire la fronte dell’incolpato, toglie dalle sue parole il tono e l’emotività’della verità, in modo che la sua dignità possa incutere rispetto, la coscienza impedisce il suo sonno e sveglia l’uomo spaventandolo, soprattutto quando ad un’ora imprecisata dove viene raggiunto sia negli attimi di solitudine che nelle feste rumorose portando un turbamento spesso mortale.
La coscienza in fine, disse Nemesis (è una figura della mitologia greca, secondo alcuni figlia di Zeus, secondo altri figlia di Oceano e della Notte), e’ la madre dei rimorsi che macinano l’anima e che tace qualche volta sotto il peso del crimine, ma che subito dopo si rialza inesorabilmente ancora più terribile.
O giustizia!
Sì, tu sei innata nel cuore dell’uomo, nessuno può soffocare la tua voce.
La verità e l’errore si disputano il mondo, così è la sorte dell’infima umanità; solo tu sei la stessa ovunque, e qualsiasi sia il culto, qualsiasi siano le leggi, le abitudini, solo tu, non cambi mai.
La giustizia è il fondamento di qualsiasi società, senza di essa due uomini non potrebbero vivere assieme.
La pace della società dipende dalla giustizia.
Pacificate tutti i cuori e avrete fatto tutto per la libertà, la giustizia: la vera giustizia, produce tranquillità; la virtù consiste nel dare l’amore, e automaticamente si avranno gli effetti intellettuali della giustizia.
Il mondo profano si agita in un discordie infinito, l’ambizione e tutte le passioni cattive fanno una Guerra infinita; il ricco disprezza il povero, il forte opprime il debole; ma la giustizia ha pronunciato l’anatema contro l’egoismo del ricco e contro la violenza dei prepotenti.
E voi, Cavalieri del Gran Priorato Melitense dell’Ordine di San Giovanni di Gerusalemme, scelti tra tanti altri, siate degni di questo alto favore; la giustizia che sia sempre la vostra regola.
E se per un momento la dimenticate, guardatevi allo specchio e soprattutto ponete lo sguardo sull’emblema che portate sul risvolto della giacca “La croce a otto punte” e ritroverete la forza affinché il vostro lavoro, cioè la vostra vita ,sia giusta e perfetta.
La giustizia, fratelli, è la prima lettera del nome di Geova; per sillabare questo nome divino, dobbiamo conoscere il senso di ciascuna lettera che lo compone; così Pythagora (riverito come un grande matematico, mistico e scienziato, ed è meglio conosciuto per la Teorema di Pitagora) ha detto:
“Dio è Dio perché è giusto, infatti questo nome lo si pronuncia solo in preghiera, e va saputo che nel linguaggio primitivo a ciascun nome corrispondeva un essere al quale era applicato”.
La Giustizia è Tzedaka (Giustizia ebraica: e' un precetto positivo dare la Tzedakà ai poveri in ragione di quanto è dovuto al povero, se chi dà ne ha la facoltà, come è detto "Aprirai la tua mano". Chiunque veda un povero che mendica e fa finta di niente e non gli dà la Tzedakà contravviene ad un precetto negativo ed è detto : "Non indurire il tuo cuore e non chiudere la tua mano verso il tuo fratello povero".,, primo gradino della scala misteriosa che
è anche la settima e l’ultima, con il nome di Theobounah; per questo i saggi l’hanno considerata come l’inizio e la fine.
I nostri avi in Egitto leggevano sulla sacra pietra di Sais (città sacra nella quale vi e’ il tempio ove all’interno e’ conservata la sacra pietra):
“Voi per i quali la vita inizia o finisce, ricordatevi che la luce eterna condanna l’ingiustizia”.
Hierophantul (capo prete dei misteri eleusini che erano le cerimonie di iniziazione e si tenevano una volta all’anno), diceva ai suoi primi adepti:
“Andate per le strade della giustizia”.
In Hermopholis (Hermopolis è il nome attribuito dagli storici greci alla località egizia di Khnum, capitale del 15° distretto dell'Alto Egitto che si trovava sulla riva occidentale del Nilo), la prima musa si chiamava allo stesso tempo Isis e Giustizia.
Ho detto, cari fratelli che la giustizia è la base di ogni società.
Non si costruisce sulle sabbie mobili; il cuore dell’uomo ingiusto è più mobile che la sabbia del deserto.
Nulla e nessuno può scappare da questa legge: uomini, imperi, istituzioni, tutto passa dalla giustizia; senza di lei tutto perisce e muore, poiché ogni essere di questa terra è sottoposto a leggi eterne e immutabili.
Quando il grande Principio ha creato migliaia di cose e migliaia di creature, ivi incluso l’essere umano: tutto quello che ha fatto il creatore non è stato fatto esclusivamente per l’umano: lui ha impresso le leggi in tutte le sue opere; queste leggi sono fatte sì che ruotino come un gioco perpetuo, in modo che l’azione e la reazione che risulta dal gioco delle leggi innalzi la catena fino a lui.
Newton è grande perché ha scoperto la legge che governa il mondo fisico; il saggio che conosce quella che governa il mondo morale è ancora più grande di Newton, perché questa scienza lo sosterrà nelle avversità e gli dirà:
“Soffri, spera e segui la legge del mondo morale, è la giustizia che conserva dalla giustizia stessa, se non la si segue, nasce automaticamente la violenza che distrugge”.
Giustamente esaminate e comparate nei secoli le storie di tutti i popoli o nazioni, inizialmente li si vede innalzarsi brillando con un orgoglio ammaliante e poi cadere per non rialzarsi mai più.
Cercando e analizzando gli eventi, si troverà la ragione di questa caduta rovinosa; il più delle volte e’ stata commessa qualche grande ingiustizia, ove sconfiggendo qualche diritto inviolabile si e’ giunti a sostituire la forza della giustizia.
Qui e solo qui,deve essere cercato il segreto delle rivoluzioni e la caduta degli imperi.
Se osserviamo la fortuna degli uomini felici, secondo il parere della gente; quella fortuna che, e’ stata raggiunta con l’inganno e l’ingiustizia illude i volgari, e per quanto facciano i cosi detti uomini felici, la loro fortuna non avrà che un’esistenza passeggera.
Poiché la Provvidenza Cari Fratelli, sorveglia anche più del grande Sir Isaac Newton.
Don. Renzo Pampalon
Cancelliere del Gran Priorato Melitense
Ordine di San Giovanni di Gerusalemme

Don Renzo Pampalon: Morale dei Cavalieri del Gran Priorato Melitense O.S.J.

2010-06-15T09:59:00.000-07:00

PER COLORO CHE NON SANNO ESATTAMENTE COSA SIANO I CAVALIERI DI MALTA, DEL GRAN PRIORATO MELITENSE O.S.J., VORREI ESPRIMERE IL NOSTRO PENSIERO MORALE VERSO L’ESSERE UMANO IN GENERALE.

L’uomo è eminentemente sociabile, egli tende alla perfezione.
E’ cosciente che il solo mezzo per poter raggiungere la vetta, che il creatore gli ha prescritto nella società, non è altro che la morale.
Praticare il bene, compiere il proprio dovere e essere a posto con la propria coscienza, sono le tre basi fondamentali di questo mezzo sublime.
Lo scopo della morale dei Cavalieri di malta, come di ogni essere umano, è di regolare tutta la propria vita, mettendo in movimento le grandi facoltà dell’anima: sensibilità, intelligenza e volontà.
Applicare queste tre regole, porta l’individuo a fare per i propri simili, quello che non vorrebbe gli venisse fatto, e di astenersi da qualunque azione perniciosa e spiacevole, verso il prossimo.
Osservando gli elementi della morale vi troviamo necessariamente comprese nozioni di libertà, uguaglianza, diritto, fraternità e verità.
Questi principi sono così strettamente legati tra di loro, tanto che una senza l’altra sarebbe una parodia, e se le estrapoliamo, la morale non avrebbe corrispondenza con le sue basi costitutive ed essa non sarebbe altro che un nome convenzionale, per servire da copertura ad una società corrotta, appassita e rimasta in decadenza.
Per far si che questi principi trionfino, con l’aiuto dei quali solamente, possiamo vivere come società, i Cavalieri di Malta hanno lottato dall’alba dei tempi e lottano tutt’ora.
I Cavalieri di Malta, nei secoli hanno attraversato grandissime difficoltà, hanno sempre usato tutti i mezzi onesti e compatibili con il sacro dovere che si sono imposti, cercando d’essere e divenendo gli apostoli della morale pubblica e privata e per raggiungere questo obiettivo, non hanno neppure risparmiato il sangue di molti Cavalieri per aiutare l’umanità.
Molti bisognosi di quasi tutti gli Stati si sono riscaldati ai raggi di questo sole di solidarietà e anche Paesi quasi irraggiungibili hanno usufruito, e stanno usufruendo dei questi benefici aiuti.
Molti cittadini d’Ogni Nazione seguendo l’esempio dei Cavalieri di Malta, animati dagli stessi interessi morali, hanno visto, quanto si è potuto fare fino ad ora, e per il bene della loro Patria e dell’umanità’ hanno aderito divenendo a loro volta dei Cavalieri di Malta, impegnandosi con grande devozione e serietà in questa lotta comune della solidarietà.

Don Renzo Pampalon: Consegna del Codex Pauli a Sua Santita' BARTOLOMEO I* presso la Cattedrale Patriarcale di San Giorgio al Fanar, Costantinopoli

2010-06-15T08:25:00.000-07:00

S.S. Bartolomeo I Patriarca Ecumenico di Costantinopoli

Alla Sinistra: Dom Salvo Francesco Callegaro Maestro del Sovrano Ordine Militense di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta.
Al centro: Sua Eccellenza Don Renzo Pampalon Cavaliere di Gran Croce Cancelliere dell'Ordine.
Alla destra: Sua Eccellenza Florin Adrian Secureanu Priore Militense di Romania

Consegna del Codex Pauli a Sua Santita' BARTOLOMEO I* presso la Cattedrale Patriarcale di San Giorgio al Fanar, Costantinopoli da parte dei Dignitari del Gran PrioratoMelitense Cavalieri di Malta dell'Ordine Sovrano di San Giovanni di Gerusalemme; Il Codex Pauli è dedicato a S.S. Benedetto XVI, che ha indetto l’Anno Paolino e ospita i contributi inediti, appositamente preparati, di S.S. Bartolomeo I Patriarca Ecumenico di Costantinopoli, S.S. Kirill Patriarca di Mosca e di Tutte le Russie.
Per il Codex Pauli è stato creato il font originale “Paulus 2008” rispecchiando la grafia dell’amanuense della Bibbia Carolingia (IX sec.). La copertina–evangeliario è allestita con rara maestria artigianale su piatto in legno di cm. 1,2 rivestito interamente in pelle di vitello scamosciata rasata, di colore grigio chiaro, ed è corredata da otto formelle bronzee ispirate alla Porta Bizantina della Basilica di San Paolo fuori le Mura, con scene tratte dai misteri di Cristo (fronte copertina) e della Chiesa (retro copertina).

Il Codex Pauli è un tomo unico di pag. 424 di grandi dimensioni (cm. 35x48x10), e di finissima composizione. Le dimensioni imponenti del Codex denotano l’intento dell’Editore, il quale ha voluto celebrare il grande Apostolo delle Genti attraverso un’opera monumentale, unica nel suo genere. Esso è concepito sullo stile degli antichi codici monastici ed arricchito da una minuziosa selezione di fregi, miniature e illustrazioni, provenienti da manoscritti di datazione diversa dell’ Abbazia di San Paolo fuori le Mura: veri e propri tesori d’arte, come la Bibbia Carolingia del IX secolo. I delicati cromatismi, il tratto splendente dell’oro e la variegata articolazione di geometrie, contribuiscono a rendere l’insieme ancora più affascinante e prezioso, testimonianza perenne delle celebrazioni per il bimillenario della nascita di san Paolo.

Don Renzo Pampalon: Gli Ordini Cavallereschi abbisognano di Ordine non di Disordine o di Apparenza

2010-06-15T05:41:00.000-07:00

Il Gran Priorato Melitense O.S.J. Cavalieri di Malta presenziato dal Governatore Generale Don Salvo Francesco Callegaro, il Cancelliere Don Renzo Pampalon, ed un folto numero di Cavalieri e Dame, rendono omaggio a Sua Santita' Bartolomeo I° con la consegna in dono del Codex Pauli

Gli Ordini Cavallereschi abbisognano di Ordine non di Disordine o di Apparenza!

Solo così l’utopia umana dei tempi Messianici, quelli di una nuova umanità unita e vivente nella solidarietà e nella pace, libera da determinismi economici, libera dalle guerre e dalle lotte di classe, dalle vergogne di chi si dichiara Cavaliere.

Non dimentichiamoci che le gioie ardentemente inseguite possono sfuggire e, una fatale sfortuna potrebbe intrecciare lo slancio liberatore, tutto indurrebbe alla rassegnazione, d'altra parte, per i più, è più facile apprezzare il sottomettersi che il lottare.

Cosi sono numerosi i Cavalieri che per scoraggiamento o per falsa convinzione, si sono lasciati andare a ciò che chiamiamo la " Forza delle cose " e che in fondo è soltanto " La debolezza dell'animo loro".

Si, vivere, vivere!
Tale è il destino dell'essere umano.
Vivere a dispetto degli ostacoli, vivere al di sopra degli stessi.
Vivere con più forza, con rinnovata energia sormontando l'ostacolo.

Vivere non solo con le briciole che la vita ci sembra accordare, ma dei tesori che l'anima ci svela in questo grande regno di creatività cosmica; non bisogna rifugiarsi nell’illusione, ma guardare in faccia la vita e soffrire per gioire.

Non essere né pagano, né ebreo, né cattolico, né ateo, né mussulmano, ma avere una verità interiore e viverla con abnegazione, non voler apparire né un santo, né un filosofo, né un essere per bene, né un artista, né un sapiente, ne un Cavaliere ma essere sé stesso e dimostrarlo al prossimo.

La vita è un viaggio di esplorazione ed io, come voi tutti nella penombra della stessa, la stiamo ancora percorrendo!
Chi non segue il proprio sentiero si priva delle scoperte che incantano e danno forza di arrivare sino in fondo come quelle che stiamo e voi tutti state proponendo.

Ma gli Ordini Cavallereschi abbisognano di Ordine non di disordine o di apparenza!

Si cerca e non si trova, si domanda e non si ottiene, si afferra e non si possiede.
Pare che tutto ciò che ci circonda con essi sia un’illusione!
Siamo forse noi che non abbiamo realtà o è il mondo che non ne ha?
Forse è tutto un sogno?

Nell’annientamento universale una sola cosa resta: la coscienza della nostra evoluzione e della nostra convinzione nel progetto di una Cavalleria del cuore e del sentimento.

Sono le nostre più nobili virtù, le nostre più belle facoltà che spesso non vengono impiegate nella creatività interiore con sublime armonia, la speranza nasce dal profondo del dolore, dalla reazione dell’anima che sirialza e sale tanto più in alto quanto il suo abbattimento è stato profondo.

Ecco quello che dobbiamo fare, Paladini della verità cavalleresca e nobiliare.

Così la disperazione è spesso il riscatto di una felicità intensa; bisogna ricadere poiché non si può più né salire né mantenersi a quell’altezza.

La vita dell’essere umano è un susseguirsi di alti e bassi, ma attraverso questi continui sconvolgimenti, l’occhio che sa penetrare l’invisibile, scopre la linea che sale, l’opera intima che conduce all’equilibrio dellaformazione interiore ed alla sua creatività armonica, ma gli esseri corrotti come possono capirlo?.

Solo così la Nobiltà del tempo e degli uomini di buona volontà riaffiorerà in tutta la sua Luce e non diventerà inferiore all’idea stessa del Divino nel nome di Madre Cavalleria.

Ecco quanto penso e, con il soffio vitale nella mia mano, esterno a tutti voi e ai fautori di questa liberazione, un lodevole plauso esaltando i progetti della speranza Cavalleresca i quali, doneranno un’esistenza piùdegna alle persone che soffrono con l’energia del cuore che si chiama Amore supereranno ogni barriera dell’orbe terracqueo.

Ergo: “ Regaliamo un sorriso, tendiamo una mano, accarezziamo un volto per donare la scevra gioia e quell’anima vedrà la Luce “.

Don Pampalon: S.A. Don Salvo Francesco Callegaro Priore del Gran Priorato Melitense Cavalieri di Malta, in visita ufficiale presso S.S.BARTOLOMEO I*

2010-05-23T23:32:00.000-07:00

SUA SANTITA' BARTOLOMEO I* E S.A. DON SALVO FRANCESCO CALLEGARO

SUA SANTITA' BARTOLOMEO I* E SUA SANTITA' BENEDETTO XVI

S.A. Don Salvo Francesco Callegaro Governatore Generale del Gran Priorato Melitense Cavalieri di Malta O.SJ. (con una nutrita rappresentanza di Dame e Cavalieri) in occasione del compleanno di SUA SANTITA' BARTOLOMEO I* si e' recato ad Istambul, ove e' stato ricevuto da SUA SANTITA' BARTOLOMEO I* in udienza privata.

Don Renzo Pampalon: Se tu hai vergogna di me, io mi vergognerò di te davanti al Padre mio

2010-05-23T22:35:00.000-07:00

Una persona con la quale la gran parte di noi è cresciuta e che ha contribuito alla pace sia attraverso il dialogo con altre Religioni e sia con una rivisitazione del passato della Chiesa.
Nel quarto anniversario della sua morte.
Per i prossimi 60 secondi, lascia ciò che stai facendo e approfitta di questa opportunità per recitare una preghiera in ricordo del Papa. Tutto quello che devi dire è:
"Padre nostro che sei nei cieli, sia santificato il tuo nome, venga il tuo regno, sia fatta la tua volontà, come in Cielo così in Terra. Dacci oggi il nostro pane quotidiano rimetti a noi i nostri debiti, come noi li rimettiamo ai nostri debitori e non c'indurre in tentazione, ma liberaci dal male. Amen".
Apprezza il potere di Dio nella tua vita e farai ciò che Lui desidera.
Gesù disse, "Se tu hai vergogna di me, io mi vergognerò di te davanti al Padre mio". Se ami Dio e non ti vergogni delle cose meravigliose che ha fatto per te.

ASSOLUZIONE DI DON RENZO PAMPALON

2010-04-27T02:53:00.000-07:00

DOPO ANNI DI TORMENTI, ANGOSCE E SPESE LEGALI, PER UNA INQUISIZIONE CUI NON SAPEVO NEPPURE DI COSA MI SI ACCUSASSE FINO AL MOMENTO DEL RINVIO A GIUDIZIO, FINALMENTE LA GIUSTIZIA HA FATTO LUCE SULLA MIA POSIZIONE ED IL GIORNO 14 APRILE 2010 IL GIUDICE PAOLA VACCA DEL TRIBUNALE DI VERONA HA SENTENZIATO E DECRETATO LA MIA ESTRANEITA AI FATTI DANDOMI L'ASSOLUAZIONE COMPLETA

Don Renzo Pampalon Cancelliere del Gran Priorato Melitense: AUGURI DI SANTA PASQUA 2010

2010-04-02T03:03:00.000-07:00

AUGURI DI SANTA PASQUA 2010, a tutti i Cavalieri e Dame di Malta, come a tutti i nostri Carissimi Amici e Conoscenti

S.E. Renzo Pampalon: Copertina del libricino del Priore Melitense S.E. Adrian Secureanu

2010-03-23T15:31:00.000-07:00

DON RENZO PAMPALON : DIGNITATIS HUMANAE LIBERTA DI CULTO ECUMENICO DEL PRIORATO MELITENSE DEL SOVRANO ORDINE DI SAN GIOVANNI DI GERUSALEMME

2010-03-17T07:15:00.000-07:00

DIGNITATIS HUMANAE
IL DIRITTO DELLA PERSONA UMANA
E DELLE COMUNITÀ ALLA LIBERTÀ SOCIALE
E CIVILE IN MATERIA DI RELIGIONE

Nell'età contemporanea gli esseri umani divengono sempre più consapevoli della
propria dignità di persone e cresce il numero di coloro che esigono di agire di loro
iniziativa, esercitando la propria responsabile libertà, mossi dalla coscienza del
dovere e non pressati da misure coercitive. Parimenti, gli stessi esseri umani
postulano una giuridica delimitazione del potere delle autorità pubbliche, affinché
non siano troppo circoscritti i confini alla onesta libertà, tanto delle singole persone,
quanto delle associazioni. Questa esigenza di libertà nella convivenza umana riguarda
soprattutto i valori dello spirito, e in primo luogo il libero esercizio della religione
nella società. Considerando diligentemente tali aspirazioni, e proponendosi di
dichiarare quanto e come siano conformi alla verità e alla giustizia, il Priorato Melitense del Sovrano Ordine di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta, essendo un Cavalierato Ecumenico (che accetta nelle proprie file, ogni essere umano che creda in Dio, qualunque nome essi diano al loro Supremo o Dio).
Il Priorato Melitense dell’Ordine Sovrano di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta professa che Dio stesso ha fatto conoscere al genere umano la via attraverso la quale gli uomini, servendolo, possono trovare salvezza e pervenire alla beatitudine. Tutti gli esseri umani sono tenuti a cercare la verità, specialmente in ciò che concerne il proprio credo, e sono tenuti ad aderire alla verità man mano che la conoscono e a rimanervi fedeli.
Il Priorato Melitense del Sovrano Ordine di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta, professa che questi doveri attingono e vincolano la coscienza degli uomini, e che la verità non si impone che per la forza della verità stessa, la quale si diffonde nelle menti in modo soave.
E poiché la libertà religiosa, che gli esseri umani esigono nell'adempiere il dovere di onorare Iddio, riguarda l'immunità dalla coercizione nella società civile, essa deve lasciare intatto il dovere morale dei singoli e delle società verso la loro religione, o credo (in qualsiasi modo lo si voglia chiamare).
Inoltre il Priorato Melitense del Sovrano Ordine di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta, trattando questa libertà religiosa, si propone di sviluppare ed ampliare il diritto inviolabile della persona all'ordinamento giuridico della società.

ASPETTI GENERALI DELLA LIBERTÀ RELIGIOSA
Oggetto e fondamento della libertà religiosa
Il Priorato Melitense del Sovrano Ordine di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta, dichiara che ogni persona ha il diritto alla libertà religiosa.
Il contenuto di una tale libertà è che gli esseri umani devono essere immuni
dalla coercizione da parte dei singoli individui, di gruppi sociali e di qualsivoglia
potere umano, così ché in materia religiosa nessuno sia forzato ad agire contro la sua
coscienza né sia impedito, entro debiti limiti, di agire in conformità ad essa:
privatamente o pubblicamente, in forma individuale o associata.
Inoltre dichiara che il diritto alla libertà religiosa si fonda realmente sulla stessa dignità dell’essere umano.
Questo diritto dell’essere umano alla libertà religiosa deve essere riconosciuto e
sancito come diritto civile nell'ordinamento giuridico d’ogni Stato.
A motivo della loro dignità, tutti gli esseri umani, in quanto sono persone, dotate
di ragione e di libera volontà e dunque investiti di personale responsabilità, sono spinti dalla loro stessa natura a cercare la verità.
E sono pure tenuti ad aderire alla verità.
Una volta conosciuta la loro verità normalmente dovrebbero essere tenuti ad ordinare tutta la loro vita secondo le sue esigenze.
Ad un tale obbligo, però, gli esseri umani non sono in grado di soddisfare, in modo rispondente alla loro natura, se non godono della libertà psicologica e nello stesso tempo dell'immunità dalla coercizione esterna.
Il diritto alla libertà religiosa non si fonda quindi su una disposizione soggettiva della persona, ma sulla sua stessa natura.

Libertà religiosa e rapporto dell'uomo con Dio
L'uomo coglie e riconosce gli imperativi della legge divina attraverso la sua
coscienza. Non si deve quindi costringerlo ad agire contro la sua coscienza. E
non si deve neppure impedirgli di agire in conformità ad essa, soprattutto in campo
religioso. Infatti l'esercizio della religione, per sua stessa natura, consiste anzitutto in
atti interni volontari e liberi, con i quali l'essere umano si dirige verso il proprio Dio: e tale scelta (qualsiasi essa sia) non può essere condannata o proibita da nessuna autorità meramente umana.
Quindi le autorità civili, il cui fine proprio è di attuare il bene comune temporale, deve rispettare e favorire la vita religiosa dei cittadini.

La libertà dei gruppi religiosi
La libertà religiosa che compete alle singole persone, compete ovviamente ad esse
anche quando agiscono in forma comunitaria. I gruppi religiosi, infatti, sono postulati
dalla natura sociale tanto degli esseri umani, quanto della stessa religione.
A tali gruppi, pertanto, posto che le giuste esigenze dell'ordine pubblico non siano
violate, deve essere riconosciuto il diritto di essere immuni da ogni misura coercitiva
nel reggersi secondo norme proprie, nel prestare alla suprema divinità il culto
pubblico, nell'aiutare i propri membri ad esercitare la vita religiosa, nel sostenerli con
il proprio insegnamento e nel promuovere quelle istituzioni nelle quali i loro membri
cooperino gli uni con gli altri ad informare la vita secondo i principi della propria
religione.
Parimenti ai gruppi religiosi compete il diritto di non essere impediti con leggi o con
atti amministrativi del potere civile di scegliere, educare, nominare e trasferire i
propri ministri, di comunicare con le autorità e con le comunità religiose che vivono
in altre regioni della terra, di costruire edifici religiosi, di acquistare e di godere di
beni adeguati. I gruppi religiosi hanno anche il diritto di non essere impediti di
insegnare e di testimoniare pubblicamente la propria fede, a voce e per scritto.
Inoltre la libertà religiosa comporta pure che i gruppi religiosi non siano
impediti di manifestare liberamente la virtù singolare della propria dottrina
nell'ordinare la società e nel vivificare ogni umana attività. Infine, il carattere
sociale della natura umana e della stessa religione si fonda il diritto in virtù del quale
gli esseri umani, mossi dalla propria convinzione religiosa, possano liberamente
riunirsi e dar vita ad associazioni educative, culturali, caritative e sociali.

DON RENZO PAMPALON: DIGNITATIS HUMANAE ECUMENISMO DEL PRIORATO MELITENSE in lingua Romena

2010-03-17T06:19:00.000-07:00

DIGNITATIS HUMANAE

DREPTUL FIINŢEI UMANE
ŞI AL COMUNITĂŢILOR LA LIBERTATE SOCIALĂ ŞI CIVILĂ
ÎN CEEA CE PRIVEŞTE RELIGIA

Oamenii devin din ce în ce mai conştienţi de propria lor demnitate umană iar numărul celor care doresc să acţioneze din proprie iniţiativă creşte, făcându-i în acest fel să-şi exercite propria libertate responsabilă, mişcaţi fiind de conştiinţa datoriei şi nu presaţi de măsuri coercitive. De asemenea, oamenii cer o delimitare juridică a puterii autorităţilor publice, pentru a nu îngrădi libertatea individuală şi cea colectivă. In convieţuirea umană, această nevoie de libertate priveşte valorile spiritului dar mai ales liberul exerciţiu al religiei în societate. Luând în consideraţie aceste aspiraţii şi propunându-şi să declare cât de importante sunt conceptele de adevăr şi justiţie, „Prioratul Melitense”, în calitate de cavalierat ecumenic acceptă în rândurile sale orice fiinţă umană care crede în Dumnezeu, oricare ar fi numele pe care i l-ar da.
„Prioratul Melitense” al Ordinului Suveran Sfântul Ioan din Ierusalim - Cavalerii de Malta, susţine că Dumnezeu însuşi le-a arătat oamenilor calea pe care aceştia - servindu-l - pot găsi salvarea şi pot atinge fericirea. In acest sens, oamenii trebuie să caute adevărul, mai ales în ceea ce priveşte Supremul şi pe masură ce ajung la adevăr şi il cunosc, să-i rămână credincios.
„Prioratul Melitense” susţine că aceste datorii ajung şi constrâng conştiinţa oamenilor şi că adevărul nu se impune decât prin forţa adevărului însuşi, care astfel pătrunde mai uşor în minţile lor. De asemenea „Prioratul Melitense”, tratând această libertate religioasă, îşi propune să dezvolte şi să mărească dreptul inviolabil al persoanei la reglementarea juridică a societăţii.

ASPECTE GENERALE ASUPRA LIBERTĂŢII RELIGIOASE

Obiectul şi fundamentul libertăţii religioase

„Prioratul Melitense” declară că fiecare persoană are dreptul la libertate religioasă. Substanţa unei astfel de libertăţi este că oamenii trebuie să fie imuni la coerciţia din partea unor anumiţi indivizi, grupuri sociale sau orice altă putere umană, astfel încât, în ceea ce priveşte religia, nimeni să nu fie forţat să acţioneze împotriva conştiinţei sale si nici să nu fie împiedicat - în afara limitelor cuvenite - să acţioneze conform acesteia: în particular sau în mod public, individual sau asociat. Dreptul la libertatea religioasă se bazează doar pe demnitatea individului. Acest drept, al fiinţei umane la libertate religioasă, trebuie să fie cunoscut şi confirmat ca drept civil în ordinul juridic al oricărui stat.
Pentru libertatea lor, toate fiinţele umane, în calitatea lor de oameni, dotaţi cu raţiune şi liberă voinţă şi investiţi cu responsabilitate personală, împinşi de natura umană, vor căuta adevărul şi vor adera la adevăr. O dată cunoscut adevărul, ar trebui să-şi ordoneze toată viaţa conform exigenţelor sale. La o astfel de cerinţă, însă, oamenii nu sunt în stare să răspundă, conform naturii lor, dacă nu se bucură de libertate psihologică şi în acelaşi timp de imunitate la coerciţia exterioară. Dreptul la libertatea religioasă nu se bazează deci pe o dispoziţie subiectivă a persoanei, ci pe insăşi natura umană.

Libertatea religioasă şi relaţia omului cu Dumnezeu

Omul primeşte şi recunoaşte imperativele legii divine prin intermediul conştiinţei sale. Prin urmare, nu trebuie constrâns să acţioneze împotriva propriei conştiinţe dar nici conform acesteia, mai ales în domeniul religios. De fapt, exerciţiul religiei, prin însăşi natura sa, constă mai ales în acte voluntare intrinseci şi libere cu care omul se îndreaptă către propriul Dumnezeu; această alegere (oricare ar fi ea) nu poate fi condamnată sau interzisă de nici o autoritate umană. Autorităţile civile, al căror scop este tocmai de a înfăptui binele comun, trebuie să respecte şi să favorizeze viaţa religioasă a cetăţenilor.

Libertatea grupurilor religioase

Libertatea religioasă priveşte fiecare persoană în parte şi atunci când acţionează în formă comunitară. Grupurile religioase sunt cerute de natura socială atât a oamenilor, cât şi a religiei însăşi. Acestor grupuri - atâta vreme cât exigenţele corecte ale ordinului public nu sunt violate - trebuie să le fie recunoscut dreptul de a fi imune la orice măsură coercitivă în: conducerea după norme proprii, în venerarea divinităţii supreme, în ajutarea propriilor membri să ducă o viaţă religioasă, în susţinerea acestora cu propria ştiinţă şi în promovarea acelor instituţii în care membrii acestora cooperează unii cu ceilalţi pentru modelarea vieţii după principiile propriei religii.
De asemenea, grupurilor religioase le revine dreptul se a nu fi împiedicate prin legi şi acte administrative de către puterea civilă; le revine dreptul să aleagă, să educe, să numească şi să transfere proprii susţinători; le revine dreptul să comunice cu autorităţile şi comunităţile religioase care locuiesc în alte regiuni; le revine dreptul să construiască edificii religioase, să achiziţioneze sau să se folosească de bunuri adecvate. Grupurile religioase au de asemenea dreptul de a nu fi împiedicate să-şi propovăduiască şi să-şi mărturisească public propria credinţă, prin viu grai sau în scris. Libertatea religioasă presupune ca grupurile religioase să nu fie împiedicate să-şi manifeste liber virtutea deosebită a doctrinei lor, în orânduirea societăţii şi în însufleţirea oricărei activităţi umane.
Dreptul în baza căruia oamenii, mişcaţi de propria convingere religioasă, se pot întâlni liber şi pot da naştere unor asociaţii educative, culturale, caritabile şi sociale se întemeiază pe caracterul social al naturii umane şi al religiei însăşi

Don Renzo Pampalon: CODICE COMPORTAMENTALE DI OGNI CAVALIERE

2010-03-15T08:51:00.000-07:00

Codice Comportamentale di ogni Cavaliere

I princìpi e i contenuti del presente codice costituiscono specificazioni esemplificative degli obblighi di diligenza, lealtà e imparzialità, che qualificano il corretto comportamento di un Cavaliere
Il Cavaliere conforma la sua condotta al dovere costituzionale di servire esclusivamente l’Ordine con disciplina ed onore e di rispettare i princìpì di buon andamento e imparzialità.

Il Cavaliere mantiene una posizione di indipendenza, al fine di evitare di prendere decisioni o svolgere attività inerenti alle sue mansioni in situazioni, anche solo apparenti, di conflitto di interessi con l’Ordine di appartenenza. Egli non svolge alcuna attività che contrasti con il corretto adempimento dei compiti e si impegna ad evitare situazioni e comportamenti che possano nuocere agli interessi o all'immagine dell’ Ordine.

Il Cavaliere usa e custodisce con cura mantello e Onori di cui dispone solo per motivi comandati dall’ Ordine e non utilizza a fini privati.

Il comportamento del Cavaliere deve essere tale da stabilire un rapporto di fiducia e collaborazione tra i tutti gli appartenenti all’ Ordine.

Il Cavaliere non chiede, per sé o per altri, né accetta, neanche in occasione di festività, regali o altre utilità salvo quelli d'uso di modico valore, da soggetti che abbiano tratto o comunque possano trarre benefici da decisioni o attività inerenti all’ Ordine

Nel rispetto della disciplina vigente del diritto dell’ Ordine, il Cavaliere comunica all’ Ordine di appartenenza la propria adesione ad associazioni ed organizzazioni, anche a carattere non riservato, i cui interessi siano coinvolti dallo svolgimento dell'attività, salvo che si tratti di partiti politici.

Il Cavaliere non costringe altri appartenenti all’ Ordine ad aderire ad associazioni ed organizzazioni, né li induce a farlo promettendo vantaggi di carriera.

Il Cavaliere non sfrutta la posizione che ricopre nell' Ordine per ottenere utilità che non gli spettino. Nei rapporti privati, in particolare con pubblici ufficiali nell'esercizio delle loro funzioni, non menziona né fa altrimenti intendere, di propria iniziativa, tale posizione, qualora ciò possa nuocere all'immagine dell'Ordine stesso.

Il Cavaliere in diretto rapporto con il pubblico presta adeguata attenzione alle domande di ciascuno e fornisce le spiegazioni che gli siano richieste in ordine al comportamento proprio e di altri Cavalieri dell'Ordine.

il Cavaliere si astiene da dichiarazioni pubbliche che vadano a detrimento dell'immagine dell'Ordine

.Il Cavaliere tiene informato L’ Ordine dei propri rapporti con gli organi di stampa discutendone preventivamente prima di ogni iniziativa pubblica.

Il Cavaliere non prende impegni né fa promesse in ordine a decisioni o azioni proprie o altrui inerenti all' Ordine, se ciò possa generare o confermare sfiducia nella struttura o nella sua indipendenza ed imparzialità.

Nella redazione dei testi scritti e in tutte le altre comunicazioni il Cavaliere adotta un linguaggio chiaro e comprensibile.

Nella stipulazione di contratti per conto dell'Ordine, il Cavaliere non ricorre a mediazione o ad altra opera di terzi, né corrisponde o promette ad alcuno utilità a titolo di intermediazione, né per facilitare o aver facilitato la conclusione o l'esecuzione del contratto.

Il Cavaliere Osserva la costituzione del sovrano ordine di San Giovanni di Gerusalemme
il Cavaliere Osserva e rispetta tutto ciò gli venga detto o impartito da tutti i Dignitari dell'Ordine.
Il Cavaliere deve essere attento e osservante allo scopo nobile dell’Ordine, e deve attenersi alle sue regole

Il Cavaliere adempie a tutte le obbligazioni inerenti ai diritti e doveri del proprio status

Il Cavaliere deve sostenere e difendere la parola data

Il Cavaliere deve sostenere e difendere il prestigio dell'Ordine Cavalleresco al quale appartiene

Il Cavaliere deve prodigarsi in aiutare i più deboli, gl’indifesi ed i bisognosi senza discriminazione alcuna.

Il Cavaliere durante le cerimonie deve assumere atteggiamenti all’altezza della situazione, rispettoso dei dignitari del maestro e di tutti i confratelli

Il Cavaliere anche dopo la cerimonia può smettere il mantello solo dopo essersi accertato che i dignitari lo abbiano fatto, dopo averlo tolto lo adagerà sul braccio sinistro o sullo schienale della sedia facendo attenzione e sistemandolo in modo da rendere ben visibile la croce ad otto punte che ci contraddistingue e alla quale ha giurato fedeltà

Il Cavaliere indossa i propri paramenti con onore, indossandoli come si deve, griffati il più possibile al collo

Il Cavaliere e’ tenuto a riconoscere i gradi dei Dignitari per evitare spiacevoli imbarazzi

Don Renzo Pampalon ha collaborato profiquamente con O.M.S. (Organizzazione Mondiale della Sanita')

2010-03-13T00:49:00.000-08:00

Egregio Dr. Giovanni Alfonsini, dopo quanto mi ha scritto, sulla sua attivita di volontariato, mi e' parso piu' che giusto accontenta (anche se solo in parte), inserendo il documento sovvrastante.

La mia attiva collaborazione con 'O.M.S. e' tutt'ora in essere, soprattutto verso alcuni Paesi Africani attraversati dal fiume Niger.

Monsignor Eusebio Santo Pace e Pampalon Renzo

2010-03-10T10:25:00.000-08:00

MONSIGNOR EUSEBIO SANTO PACE

PARTENDO DALLA DESTRA: MONSIGNORE EUSEBIO SANTO PACE, S.E. GIUSEPPE MORABITO, IL SOTTOSCRITTO E IL PROFESSORE RUSO DELL'O.M.S.

MONSIGNORE EUSEBIO SANTO PACE ED IL SOTTOSCRITTO

Egregio Dr. Alfonsini, come le avevo promesso nel blog di ieri, ho ritrovato alcune fotografie di Sua Eminenza Monsignor Eusebio Pace, e oggi avendone ritrovate alcune soddifo la sua richiesta.

Queste foto risaldono ad una decina di anni addietro, ma Monsignore Eusebio (da quanto mi e' stato riferito) ancor oggi non e' cambiato molto.

Don Renzo Pampalon: risposta al Dottore Giovanni Alfonsini in merito a Sua Eminenza Monsignor Santo Eusebio Pace

2010-03-09T08:10:00.001-08:00

Egregio Dr. Giovanni Alfonsini, per primissima cosa la ringrazio per l'elogio che mi ha rivolto, secondariamente le posso assicurare che ho conosciuto benissimo Sua Eminenza Monsignor Santo Eusebio Pace, infatti ho collaborato con lui per alcuni anni nell'aiuto d'ogni genere a strutture d'anziani e bambini bisognosi, in vari Paesi Europei, Africani e Sud Americani, ed a prova di quanto le sto comunicando, allego un documento rilasciatomi da Sua Eminenza consegnatomi alcuni anni or sono. Per le foto che lei mi chiede, devo comunicarle che attualmente non le ho con me', comunque posso assicurarla che a breve le cerchero' e inseriro' sul blog.

Don Renzo Pampalon Cancelliere del Priorato Melitense del Sovrano Ordine di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta "Preghiera dei Cavalieri"

2010-02-27T14:45:00.000-08:00

SIGNORE.........CHE VI SIETE DEGNATO DI FARMI PARTECIPARE ALLA MILIZIA

DEI CAVALIERI DI SAN GIOVANNI DI GERUSALEMME, VI SUPPLICO

UMILMENTE DI AIUTARMI A RESTARE FEDELE ALLE TRADIZIONI DEL

NOSTRO ORDINE, PRATICANDO E DIFENDENDO L'AMORE DI DIO CONTRO LE

EMPIETA', ESERCITANDO LA CARITA VERSO IL PROSSIMO, MA SPECIALMENTE

VERSO I POVERI E GLI INFERMI.

DATEMI INFINE LE VIRTU' NECESSARIE CON ANIMO DISINTERESSATO: FATE

SI' CHE QUESTI GIUSTI DESIDERI SI CONCRETIZZINO, IN MODO CHE POSSA

COLLABORARE PER LA PACE DEL MONDO E PER IL BENE DELL'ORDINE DI SAN

GIOVANNI DI GERUSALEMME CAVALIERI DI MALTA.

AMEN

PRIÈRE DES CHEVALIERS DE MALTE

Éternel ... ... ... ... ... vous que vous m'avez permis de participer a la milice des CHEVALIERS DE ST-JEAN DE JERUSALEM, je vous supplie humblement de m'aider à rester fidèle aux traditions de notre Ordre, et défendre l'amour de Dieu contre l'impiété, exercer la charité envers mes proches, en particulier aux pauvres et aux malades.
Donez mois les vertus nécessaires et une âme désintéressé: faites que ces désirs puissent êtres concrétise de façon que je puisse COLLABORER POUR LA PAIX du MONDE ET POUR LE BIEN DE L'ORDRE DE SAINT-JEAN DE JERUSALEM CHEVALIERS DE MALTE.
AMEN

Cancelliere Melitense Don Pampalon Renzo: Salute e pace a tutti gli uomini di buona volontà

2010-02-25T08:56:00.000-08:00

S.A. Don Salvo Francesco Callegaro, Governatore Generale del Sovrano Ordine Melitense di San Giovanni di Gerusalemme Cavalieri di Malta O.S.J

"Salute e pace a tutti gli uomini di buona volontà" Nobili Dame e Illustri Cavalieri, Siamo felici di trovarvi in pace e buona salute, sempre pronti ad onorare la promessa fatta, da Noi tutti negli anni quando abbiamo affermato solennemente, che saremo testimoni della rinascita di Ideali e di Nobili Valori. Domenica 21 Febbraio 2010 a Palazzo Snagov di Bucarest si è concluso l'Avvenimento del Gran Consiglio dei Ministri del Priorato S.O.S.J.J.

- Cavalieri di Malta – Ove alla presenza di S.A. Don Salvo Francesco Callegaro, Gran Priore del Gran Priorato Autonomo dell’Est Europa O.S.J. – Cavalieri di Malta, si è concluso l'avvenimento storico in modo che tutti potessero perpetuare le Tradizioni Millenarie così come è sempre stato ed è tuttora: orgogliosi testimoni, dove ogni Cavaliere ha potuto riconfermare solennemente le promesse fatte al momento di entrare nell’Ordine.

COME RICHIESTO INSERISCO LA STORIA DEI CAVALIERI DI MALTA IN ROMENO

2010-02-24T16:09:00.000-08:00

S.A. DON SALVO FRANCESCO CALLEGARO GRAN PRIORE DEL PRIORATO AUTONOMO MELITENSE CAVALIERI DI MALTA O.SJ.

S.E. DON RENZO PAMPALON CANCELLIERE DEL GRAN PRIORATO AUTONOMO MELITENSE CAVALIERI DI MALTA O.S.J.

S.E. DON CRISTIAN MIGLIORANZA CAPO DELLA GUARDIA D'ONORE DEL GRAN PRIORATO AUTONOMO MELITENSE CAVALIERI DI MALTA O.S.J.

Ordine Ospitaliero del
Sovrano Ordine di San Giovanni di Gerusalemme
Cavalieri di Malta

GRAN PRIORATO AUTONOMO MELITENSE DI SAN GIOVANNI DI GERUSALEMME CAVALIERI DI MALTA O.S.J.

În acest an 2009, în noiembrie, după o evaluare atentă a evenimentelor realizate în ceea ce priveşte entităţile religioase, care decurg în ultimii 50 de ani, peste tot în lume, presiunea constantă a unor religii asupra altora, recunoscând o dezintegrare continuă a creştinătăţii Ospitalieri Comanda este un organism ecumenic şi religioase , în scopul de a profesa creştinism şi de a disemina doctrina.

Prezentare

"Calea de urmat pentru Ordinul Cavalerilor de Malta este de a continua să urmeze exemplul fondatorului sale extraordinare, Fericitul Fra Gerardo; acest lucru se va restaura şi perpetuează splendoarea vechi al Ordinului. Afacerile al Cavalerilor, de fapt, reprezintă, până în prezent, una din paginile cele mai strălucite de curaj şi devotament faţă de valorile universale ale umanităţii şi de caritate demonstrat de istoria omenirii şi de creştinism.
Evocând faptele vechi al Cavalerilor, invit pe toţi cei care au un spirit nobil, de a se întoarce într-o călătorie împreună în istoria durată de 961 ani sau cam asa ceva, ca urmare a povestit

Capitolul
ORIGINILE în domeniul politic ".

Ospitalierilor Cavalerii Sf. Ioan din Ierusalim, numit "Ospitalieri Ordinul Sfântul Ioan", este, cu siguranţă cea mai veche a Ordinului Ecvestru s-au născut în Evul Mediu. Datele de care sa născut în jurul anului 1050. În general, originile Ordinului Ecvestru ei de la eliberarea noastră al Ierusalimului de către Godfrey de Bouillon, lider al miliţiilor al Crucii, în ordinea dată la instituţiile religioase, militare de teren şi civile nou-eliberate de sub dominaţia de musulmani a constituit primul ordine de canoanele Mormântul Sfânt. Cruciat Godfrey a fost primul care a ajuns aproape imediat şi a intrat în conflict cu împăratul bizantin Alexius necesită decât un jurământ de credinţă Godfrey Imperiului Bizantin. Godfrey a promis să pună capăt, în ianuarie 1097, imitat de multe alte baroni, de garantare a returnării teritoriile Imperiului rupt de la trupele lor de a turcilor. Acest lucru asigură cruciaţi de trecere de siguranţă în pasajele înguste situat după Constantinopol. Godfrey, cu toate acestea, a refuzat să fie încoronat "rege" în oraşul în care Hristos a fost mort. În schimb a luat titlul Advocatus Sancti Sepulchri, "apărător al Bisericii din Mormântul Sfânt." În timpul domniei sale scurte de numai un an, Godfrey a trebuit să apere noului Regat al Ierusalimului de la fatimizii din Egipt, care în luna august au fost învinşi în bătălia de la Ascalon. Potrivit cronicari a cruciadelor, în 1103, a fost Balduino I, primul rege al Ierusalimului, care el însuşi plasat în fruntea Ordinului Canoanele de Mormântul Sfânt, cu prerogativa pentru sine şi succesorii lui, pentru a crea Knights. Această opţiune a fost acordat în alternativă la Patriarhul Ierusalimului, în absenţa sau în incapacitate de suveran.
Ordine de Ecvestru bun venit rândul membrilor săi nu numai canoane Regular (Brothers), dar, de asemenea, cei care au fost numite canoane seculare (Confratres) şi Sergentes. Acestea din urmă au fost selectaţi din rândul celor cavaleri armate cruciadelor miliţiilor pentru curajul lor şi angajamentul lor şi că, după ce au îmbrăţişat a statului de Sf. Augustin de sărăcie şi de "ascultare, a avut s-au angajat în mod special la apărarea Mormântul Sfânt, precum şi locurile Sfânt în comanda regelui Ierusalimului şi au format alegerea miliţie.
Asta Cavalerilor Ospitalieri sau Naşteri în spital ca Cavalerii de la Spitalul Sf. Ioan de Ierusalim, de asemenea, cunoscut sub numele de Cavalerii din Rhodos şi mai târziu ca Cavalerilor de Malta, este o tradiţie care a început ca un spital din ordinul benedictin în prima jumătate a "XI-lea în Ierusalim, iar acum, după prima cruciadă, un ordin religios creştin de cavaleri cu statutul său propriu, în care el a fost încredinţat cu îngrijire şi protecţie de pelerini în Ţara Sfântă. În 600 Abbot Probus a fost comandat de către Papa Grigore cel Mare pentru a construi un spital din Ierusalim pentru a avea grijă de pelerini creştine din Ţara Sfântă. În secolul al nouălea Charlemagne, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Probus extinsă a pensiune şi a adăugat o bibliotecă. Aproape două secole mai târziu, în 1005, fatimid Imam al-Hakim a distrus pensiune, împreună cu trei mii de alte clădiri. El a adus la creştini, atarna pe gat, cruci de lemn, de aproximativ trei picioare lungi si largi între. În ciuda crestinii nu aveau voie să cumpere sclavi, bărbaţi sau femei, si sa bucurat de privilegii puţine, pentru că li sa permis să folosească caii, cu condiţia ca ei au mânat cu o şa şi de a exploata unadorned lemn. În 1023 unii negustori din Amalfi şi Salerno au fost autorizate dall'Imfatimide Al-Zahir din Egipt (Reg. 1021-1036), plătind un tribut anual, pentru a construi în Ierusalim, o biserică, o mănăstire şi un spital. Spitalul, care a fost construita la mănăstirea din San Giovanni Battista, a servit pelerinii crestini care calatoresc să viziteze ţări şi locuri unde Iisus a fost născut, a trăit, a murit, înviat şi înălţat la cer. Această facilitate a fost condusă de călugări Benedictine. Biserica a fost atât de dedicată St John the Baptist şi acolo a apărut o comunitate monahale cunoscut sub numele de Ordinul "Sf. Ioan de Ierusalim" - care a fost de a consacra în primul rând pentru gestionarea spital cu scopul expres de a oferi asistenţă pentru pelerini în Ţara Sfântă.
În 1048 a fost completat de refacerea Mormântul Sfânt, construit câteva clădiri şi unele Amalfitani în acest judeţ, vizavi de uşa a Bisericii Învierii, langa o biserica si o manastire dedicata Fecioarei Maria, denumit în continuare "biserica din Santa Maria Latina "si" Manastirea latinii. " În esenţă, ospitalier Ordinul a fost fondat în urma primei cruciade de către Gerard Binecuvântat, considerate de unii Amalfi şi franceză altele, al căror rol ca fondator a fost confirmat de un taur papale de Papa Pascal al II-lea în 1113. Gerardo dobândite în teritoriu şi a veniturilor pentru ordinea pe tot parcursul Regatul Ierusalimului şi împrejurimile sale. Succesorul său, Raymond du Puy de Provence, a infiintat primul asezamant langa Biserica Ospitalierilor din Mormântul Sfânt din Ierusalim. Grupul iniţial a avut grija numai de pelerini la Ierusalim, dar în curând pentru a extins serviciile de escortă armată pentru a pelerinilor. Rulant pe scurt a crescut pentru a deveni o forţă importantă armate. Împreună cu Cavalerii Templieri, format la scurt timp după, în 1119, Ospitalierilor a devenit unul dintre cele mai puternice grupuri creştine din zona. Ordinul a început să se distingă în lupta împotriva musulmanilor şi soldaţii săi purtau o surcoat negru cu o cruce alba. De la mijlocul secolului al douăsprezecea ordinul a fost în mod clar împărţită între membrii militare şi cei care au fost furnizarea de asistenţă pentru bolnavi. A fost încă un ordin religios si a avut funcţionale privilegiile acordate de către papalitate, inclusiv independenţa tuturor autoritate care nu a fost cea a Papa însuşi, scutirea de impozite şi acordarea de clădiri religioase. Multe dintre cele mai importante fortificatii în Ţara Sfântă au fost opera templierilor sau Ospitalierilor: Regatul Ierusalimului Ospitalierilor a avut loc şapte forturi mari şi alte bunuri în 140. Cel mai mare doi, bazele lor în Regatul şi Principatul Antiohiei, au fost Krak des Chevaliers şi Margat, situat pe primul şi al doilea în Siria aproape de la Tripoli (în Liban). Proprietăţile de ordine au fost împărţite în Priories, organizat în Baliati care, la rândul lor au fost împărţite în avanposturi. Aspectul original pentru ordinul benedictin au fost (roba neagră). Obţine recunoaşterea oficială, Ospitalierilor a adăugat manta, încă negru şi crucea alb, cu opt puncte (Coast), plasate în piept, în jurul inimii sale. Standard, cu toate acestea, a fost de culoare roşie, cu o cruce alba liniară. Ulterior, a devenit chiar şi haine de culoare roşie (perioada în care Ordinul a fost cunoscut sub numele de Ordinul Sf. Ioan).

CAPITOLUL II
Ordinul officio.

Povestea originile al Ordinului Suveran de Malta este o mărturie a rolului jucat de Amalfi speciale în răspândirea valorilor Evangheliei în Est şi în special în teren a lui Isus
După cum sa menţionat deja, Ordinul Cavalerilor de Malta merge înapoi la fondatorul său Fra Gerardo Sasso, un nobil de Scala, un oraş fermecător situat pe Coasta Amalfi. El a fost:
"un om de sfinţenie dovedit, că, pentru o lungă perioadă de timp şi în timpul războiului care a condus la cucerirea Ierusalimului de către cruciaţi (Cruciada 1099) a servit la spital fondat de orasul Amalfi.
Episcopul Cesario D'Amato, Abbot Emerit al Saint - Paul în afara zidurilor de la Roma şi originile istorice ale Amalfi, în cartea sa Originea Ordinul Ospitalieri de St Ioan de Ierusalim (1974) Pe amalfitano Fundaţia Spitalul din Ierusalim, între 1020 şi 1048. Potrivit rapoartelor de ştiri în Istoria normanzii scrise între 1080 şi 1089 de către Amato, Monaco de la Monte Cassino, spitalul fusese ridicată de Mauro, fiul lui Pantaleón,
"un om nobil de la Amalfi care au trăit în mod constant în faţa lui Dumnezeu."
Printre multe lucrari bune (el a luat, de asemenea, usile de bronz ale catedralei din Amalfi, Abatia de la Monte Cassino şi Sf. Paul în afara zidurilor), care a fondat-un spital de la Ierusalim, cu scopul de a "Primirea sănătoase şi bolnave" Cine a fost un pelerinaj la Mormântul Sfânt. Deci, manastiri si spitalul aziluri a fost construit "de la negustorii din Amalfi cu care se confruntă uşile a Bisericii Învierii Domnului."
Ei vor, prin colecţii, inclusiv de management al spitalului. În timpul cucerirea Ierusalimului a avut loc în prima cruciadă, a fost Monaco Gerardo Sasso a spus că întâmpinaţi Hospice săraci cu hramul Sf. John. În timpul asediului, "musulmanii, temându-se că parcelele maşini împotriva lor l-au pus în lanţuri."
Crusaders intrat Ierusalim, au găsit el "într-o închisoare întuneric şi crude, încărcate cu lanţuri şi torturat de multe chinuri (...) om sfânt, deşi ponosită a revenit imediat cu o mare fervoare şi de caritate să-şi exercite sale sfinte ale "(...) ospitalitate".
Same Godfrey de Bouillon, trebuie doar să vină în Ierusalim, a fost vizita la spital şi a rămas, astfel construite ca le-a făcut donează o parte din activele sale în Franţa. Astfel, a început avere a Spitalului într-un timp scurt ", se multiplica foarte posesiunile şi anuităţi. Aceste donaţii au fost făcute nu mai este la manastire, ci direct la spital, pentru ca el a început să aibă independenţă propriile lor economice. Gerardo a fost găsit între necesitatea de a stabili temeiuri noi privind funcţionarea spitalului. Astfel, sa nascut un nou ordin religios, prima dată în istoria bisericii construite cu scopul specific de a servi pe cei săraci. Şi Ordinul ospitalier Sf. Ioan de Ierusalim încă există şi este, de asemenea, cunoscut sub numele de Cavalerilor de Malta. Astfel, în timpul primei cruciade, spital, complet funcţional, regia a spus Fra Gerardo Sasso, în 1099 a constituit o mare fraternitate religioasă, tocmai "Ospitalieri Ordinul Sf. Ioan din Ierusalim." Prezentul ordin dreptul de a devenit independentă, sub conducerea lui că Monaco, primul Mare Maestru (mai târziu beatificat). Acum, reluarea conversaţie în jurul a Cavalerilor Ospitalieri, trebuie remarcat faptul că Ordinul ospitalier Sf. Ioan din Ierusalim, unde a fost născut sau Ordinul Sf. Ioan de Ierusalim (în Ierusalim), a fost recunoscut ca independent şi la nivel internaţional, cu taurul menţionate mai sus papale Papa Pascal II la 1113, în cazul în care primele aşezări au fost recunoscute Giovanni în Italia: Messina, Taranto, Otranto, Bari, Pisa, Asti, în robe de călugări a apărut la Cruce albă de genul asta din Republica Amalfi. Astfel, se consideră că acelaşi spital a devenit subiect de bule "voluntaris Pie postulat" (Scrisoare de licenţă, având în vedere la Benevento la 15 februarie 1113, anul paisprezecea pontificatului de Papa Pascal II). Acest lucru a fost cu bule de importanţă fundamentală pentru Spitalul din Ierusalim, aşa cum sa transformat intr-un ordin religios, pune-o pe acelaşi etaj al Ordinului de prestigiu din Cluny. Astfel, lucrările de Fra Gerardo a devenit un caritate internaţionale recunoscute de către autorităţile civile şi religioase, cea mai mare din această epocă a condus, în cazul în care sa simţit nevoia, să vorbească tare şi clar, în numele cele mai slabe . Gerard Fericiţi sa despărţit de călugări din Santa Maria Latina, transformând radical spital mici şi de adaptare la noua situaţie după cucerirea Locurile Sfinte de către cruciaţi. Calugari of St John's după încetarea mandatului său să se stabilească sau să fraţii de la Santa Maria Latina, îmbrăcat în haine noile lor şi a făcut un jurământ solemn şi s-au angajat "să trăiască de regulă, şi două doamne ale instituţiilor." Sub presiunea de asistente medicale călugări, toate comenzile au început să acorde azil politic şi de ospitalitate, nu numai în Est, dar şi în Occident.

CAPITOLUL III
COMANDA în operaţiuni militare TRANSFORMARE ordine monahale.

Scopul frăţie a fost nu numai pentru a trata pelerini, dar şi pentru a le proteja de la incursiunilor furios de sarazini, astfel încât într-o ani câţiva, Ospitalierilor a devenit bărbaţi, de asemenea, confiscate de arme.
El a început să prindă contur, până când acesta devine realitate, militar-ordin monastic, care, trebuie spus, a suferit acte grave de hărţuire şi de violenţă de la multe din aceste cruciaţilor, care a pierdut din vedere idealurilor de cavalerismul (ca şi în prezent este conceput) şi, mai ales, a abandonat valorile crestine.

(Papa Urban II)

Papa Urban al II pe 27 noiembrie 1095 a ţinut un discurs în cadrul Consiliului de la Clermont - Ferrand, în cazul în care recuperarea proiecte de Grigore al VII, el a îndemnat poporul francez a cruciadă pentru a smulge Ţara Sfântă din mâinile arabi. Franţa, a spus, "este deja suprapopulate şi în Ţara Sfântă Canaanului sunt debordant cu lapte şi miere". Urban a cerut francez de a transforma săbiile lor pentru serviciul de Dumnezeu, şi de asamblare a spus Dieu veult! ( "O vrea Dumnezeu!"). Cuvintele lui Papa Urban al II a fost de ascultare a scrisorii de talhari multe din Occident, parţial motivată de dorinţa de a restitui terenuri şi spirituale, dar mai ales de o dorinţă de cucerire şi jaf. Cu această scuză multe au fost jefuitorii care a plecat pentru Ţara Sfântă, de asemenea, condus de dorinţa de a obţine prada substanţiale. Ferocitatea În timpul primei cruciade a fost fără precedent a creştinilor, astfel încât cucerirea Ierusalimului a fost distrus întreaga populaţie (format de 40.000 la 70.000 de persoane). Un reporter descrie erei creştine, în aceste cuvinte evenimentele din iulie 1099:
"Our îndeaproape urmărit-le, omorând-le prin forţă să reducă până la templul lui Solomon, unde au făcut o astfel de masacrul de wallowing în sânge la glezne ... strazile au fost acoperite cu grămezi de capete, mâini şi picioare tăiate, şi peste tot are nevoie pentru a deschide un decalaj între cai morţi şi cadavre umane ".
Numai guvernator al Ierusalimului, ad-Iftiqar-Daura, a fost cruţată de la agresiunea cruciaţilor. Cu toate acestea, organizarea armatei de cruciaţi s-au dovedit cu deficit de aspect de implementare de succes, conduită şi strategii, astfel încât el a devenit necesar să se stabilească ordinea pe un militar de tip monastic (cavaleri creştine), în practică, ea instruit Soldaţii ca călugări să efectueze război real, în "sfânt". Călugării de diverse ordine monahale au fost, prin urmare, dat la apărarea locurile sfinte si oamenii lor stabilit acolo. Poate că ideea de a fondarea unei structuri organizate de cavaleri, a unui religios-militare, pot fi atribuite Sf. Bernard de Clairvaux, care a tradus ideea în acţiune, fiind un om de impuls şi decizie imediată. (Sau, Bernard de Clairvaux Bernard de Clairvaux (Fontaine-lès-Dijon, 1090 .... - Ville-sous-la-Ferté, 20 august 1153) a fost un călugăr, stareţul franceză şi teolog, fondator al mănăstire venerabila Clairvaux.Viene ca sfânt de Biserica Catolică. canonizat în 1174 de către Papa Alexander III, a fost declarat Doctor al Bisericii, doctore Mellifluus de către Papa Pius al VIII în 1830. (unul este mai bun, cu atât mai mult este rău dacă se dă doar despre ceea ce aşa că este bine "Sf. Bernard de Clairvaux, Sermones Song super Cântărilor, LXXXIV). În acest rezultate în litigiu istorice au fost diferite ordine şi, în special:
Ordinul Cavalerilor Ospitalieri (mai târziu Sf. Ioan de Ierusalim din Rodos şi de Malta), în mod substanţial, după cum am văzut, a fost de călugări (Benedictines) devin cavaleri Christian (de asemenea cunoscut sub numele de Sir John).
Baza lor şi pilon al funcţiilor lor a constat în principal în gestionarea Spitalul menţionate anterior din San Giovanni in Ierusalim. Femeile au făcut parte din prezentul ordin al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim (Ospitalierilor), precum şi Cavalerii Sf. Ioan de Ierusalim (Ospitalierilor), a cărei simbol a fost reprezentat de o opt colturi cruce, Coast, fundal alb negru, în timp ce banner-ul a fost de culoare roşie.
KNIGHTS cistercian crestinati de Sfântul Bernard de Chiravalle. Baza lor a avut loc la moscheea Al-Aqsa la Templul lui Solomon din Ierusalim.
Templieri Cavalerii, conform tradiţiei, fondatorii au fost Hugues de Payens şi opt cavaleri a altor (Bysol de Saint Omer, André de Montbard unchiul Sf. Bernard de Clairvaux, Archambaud de Saint Aignan, Gondemar, Rossal, Jacques de Montignac, şi Philippe de Bordeaux de Nivaria Montdidier), care lasă din Franţa pentru a merge în Ţara Sfântă, cu scopul expres de a apăra împotriva atacurilor de pelerini musulmani. Dar aceste Cavaleri, de asemenea, a avut un alt scop, un scop "secret, să se găsească relicve antice din partea puterilor imense.

La început, ele au fost numite "Poor Cavalerii lui Hristos" şi au fost un ordin monahal şi de razboinic. Prezentul ordin a fost ceva revolutionar pentru acea vreme. Într-adevăr, clasele sociale ale timpului împărţit între: Bellatores (cei care au luptat), oratores (cei care se roagă), precum şi laboratores (cei care au lucrat). Cavalerii Templieri s-au alăturat bunavointa de Monaco la puterea de razboinic. Călugării profesat tradiţionale trei jurăminte: ascultare, sărăcia şi castitatea. Cavalerii Templieri, în plus faţă de aceste trei voturi, au avut un al patrulea, şi anume, "să stea în braţe", apoi lupta armate. Au fost calugari războinic reale.
Uite al Templierilor ar fi roşie caracteristică templier Crucea de pe un teren de culoare albă, cu degetele de la picioare răspândit, precum şi detalii sau pur si simplu plat curbat spre interior, halat alb (cum ar fi cea a Cistercians), precum şi de umăr templele standard, alb-negru, a spus "beaucent.
Cavalerii teutoni, cu toate acestea, fruono reprezentată de cavaleri germană. Aceste Cavalerii sunt un ordin vechi monastic şi spitale militare (în ordine cronologică a treia după cele ale Ierusalimului şi a Templului), construit în Ţara Sfântă, în momentul de-a treia cruciade de unii comercianţi din Bremen şi Lübeck pentru a asista pelerini germane. Papa Celestin le-a dat regula monahal de Sf. Augustin Master. Simbolul acestor piloti a fost aşa-numitele "teutonic licenta cruce" cu negru pe alb, şi teutonic standard (vechi Cruce a Ordinului este "Teatrul de arme" - 1841/51).
Cavalerii Mormântul Sfânt - şi anume Ordinul Ecvestru al Sfântului Mormânt de la Ierusalim, cunoscută ca Mormântul Sfânt, - au fost organizate de către Godfrey de Bouillon şi a trebuit să ascultare de Patriarhul Ierusalimului, profesezi ei înşişi a statului de Sf. Augustin. Sediul lor a fost situat la Bazilica Sfântului Mormânt de la Ierusalim, şi stema lor a fost reprezentată de un Cavaler al Mormântul Sfânt, cu crucea de Godfrey de Bouillon - Regatul Ierusalimului.

Crucea lui Godfrey de Bouillon, emblema a Regatului Ierusalimului.
Cavalerii menţionate mai sus au fost chemaţi Cavalerilor de Ierusalim (de exemplu, Regatul Ierusalimului). Într-adevăr, Staretia din Ierusalim este un ordin religios vechi de cavaleri, născut chiar în momentul Cruciadelor lansate de Biserica Catolică pentru a elibera Mormântul Sfânt, de la controlul a Islamului. Ordinul Cavalerilor de cavaleri cuprinse creştini Knights (Benedictinarum călugări, care a luat armele) şi cavalerii creştin (soldaţi care au devenit religioase: Ospitalierilor Knights, templieri, Cavalerii Teutoni Mormântul Sfânt). Cu toate acestea, dori să sublinieze faptul că Ospitalierilor a Sfantului Ioan a început să devieze în comparaţie cu alte ordine religioase, iar aceste diferenţe sunt accentuate, chiar mai mult, sub îndrumarea lui Raymond du Puy (Raymond du Puy de Provence 1083 - 1160), care a fost un lider franceză şi o Marele Maestru al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim (Cavalerilor Ospitalieri) 1118 - 1160). Acum, folosirea de arme, nu a fost limitat la cel mai auto-apărare, aşa cum a fost la data de Fericitul Fra Gerardo Sasso, în calitate de asistente medicale călugării recurs la arme ori de câte ori banner-Sfintei Cruci au fost motivaţi să-şi apere Regatului Ierusalim, în numele lui Dumnezeu În 1120 Raymond du Puy, succesorul lui Gerard Ferice, a devenit de-a doua Marele Maestru al Ordinului. El, de asemenea, beatificat mai târziu, şi-a asumat titlul de "Maestru" în loc de cel al rectorului deţinute de Gerardo Hospital, a declarat prima regulă, a adoptat cruce octogonal ca o emblemă a Religia şi consolidarea Ordinul militar cu toate că - spre deosebire de alte ordine de cavaleri, cum ar fi luptători şi teutoni Cavalerii Templieri, cei care sunt excluşi - niciodată nu va abandona misiunea sa de a îngriji şi de compasiune.

De reglementare:
În numele lui Dumnezeu, am Raymond, slujitor al lui Hristos săraci şi gardian al Ordinului din Ierusalim, cu sfatul capitol, cu clerul şi să fraţi, am stabilit aceste trei porunci în Casa de la Spitalul din Ierusalim. Comandamentul, prin urmare, că toţi fraţii care sunt servesc pe cei săraci, să păstreze, şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, Dumnezeu promite să respecte trei lucruri, care sunt saracie, castitate si ascultare, pe care le exercită pe deplin toate că vor fi comandată de masterat şi de a trăi , fără a lor. De ce Dumnezeu va cere-le aceste trei lucruri în Judecatii de Apoi. (...) ". Constituţia al Ordinului Spitalul St Ioan de Ierusalim, sub îndrumarea lui Raymond du Puy (1120-1160).

Cruce octogonal, reprezentând cele opt Fericirile, acesta este, de asemenea, emblema a Republicii Amalfi, initiala a celor negustori care în secolul al unsprezecelea, obţinute de califi fatimid de la Ierusalim pentru permisiunea de a construi o biserică şi un ospiciu, la câţiva paşi de la Mormântul Sfânt, în cazul în care este sigur că spitalul a fost localizat Giovanni.
Aceasta cruce - cruce foreshortened heraldically a da un permis bifurcate - care până atunci Malta va rămâne pentru totdeauna un simbol al Spitalului de identificare. Sub îndrumarea lui, Ospitalierilor s-au transformat într-o adevărată organizaţie militară. A apărut pentru prima dată în istoria cifra de Frate Cavaler, combinată cu cea a soldat Monaco dreptului născut anomalie creştină în timpul cruciadelor. În acest context şi sub îndrumarea de Mare Maestru de a fi aduse înapoi la a doua cruciade. Cruciada a doua (1145-1147), a fost cauzată de căderea de Edessa, în 1144. Teolog Sf. Bernard de Clairvaux teoretizat, ca răspuns la dificultate pentru un creştin de a concilia războiul nu este defensive în cuvântul lui Dumnezeu, teoria malicidio: cine ucide un om intrinsec rău, ca şi cele spre deosebire de Hristos, nu ucide de fapt, un om, ci răul care este în el, aşa că nu este un criminal, ci un malicida. Acest caz, ca răspuns la o întrebare dată a Cavalerilor Templieri, cu toate acestea, nu a asuma caracterul de o justificare generală a ceea ce a fost, de fapt, o campanie pentru renaştere din Antiohia. Cruce doua a fost efectuată cu bravadă excesiv de regele Louis VII din Franţa, aliat cu talpa Conrad III, Împărat Roman, ignorând alianţe posibil, cu unele conducătorii musulmani au avut voie să reia Comitatul de Edessa. El a auzit motivele unor consilieri rău orbit de avere din Damasc, capitala Siriei încins asediu, fără măcar care solicită ajutorul regelui Norman din Sicilia sau din Basileus bizantine, aducand o înfrângere dezastruoasă în 1148.

CAPITOLUL IV
Blacks KNIGHTS - Ordinul Cartolari de Ospitalierilor.

Cavalerii Sf. Ioan, prin urmare, a adoptat astfel cum a învăţat de coasta de opt colturi cruce, simbolizând cele opt Fericirile de credinţă.

Banner este indicată în roşu, alb şi negru cruce pelerine. Musulmanii le-a numit "oameni negri" este culoarea pelerine lor, precum şi pentru impulsul mare se arată în luptă. Faima lor a devenit legendara proporţii ca cele ale Templierilor.

Hospitality KNIGHT "la negru".

Diferite documente şi alte dovezi ne conduc la concluzia că călugării prima Abatia de la Santa Maria Latina din Ierusalim s-au Benedictines, numiţi de obicei ", călugării negri".
Stareţ şi călugării mănăstirii de la Santa Maria Latina a decis sa construiasca de lângă biserica lor, un spital şi o capelă în cinstea Fericitul Jean Eleeymon pentru a beneficia de pelerini, indiferent dacă acestea au fost bolnavi şi sănătoşi. Exemplu de curaj a Brothers in Arms Sf. Ioan - care, din moment ce nu de zile de Gérard Fericitul ezita să îşi riscă viaţa pentru a păzi pelerinii pe străzile Ierusalimului - răspândit ca un incendiu şi bine în curând a văzut bifaţi aici şi nu există grupuri de oameni "armate" de fier şi credinţă. Această afirmare minunat de călugăr-soldaţi, care au stabilit, atât în multe părţi din Est şi Vest, atât în teritoriile lor naţionale, a crescut rapid, care necesită respectarea cu de toate. Prematur, în scopul de a asigura nevoile de mii de funcţionari sărace şi ascultător al Spitalului din Ierusalim, Brother Gerard a făcut acest lucru, să trimită nişte cerşetori, la cele patru colţuri ale lumii creştine, în scopul de a obţine bunuri pentru spital confrerie, în conformitate cu un în scris, după cum urmează:
"Ei tind deftly în braţele lui la mai multe ţări, adunate din toate părţile a fondurilor alocate pentru a alimenta ei." Ordinul, care în curând va câştiga notorietate largă în întreaga Europă, este afectată de un aflux de donaţii - chiar şi de către conducătorii diferite - inclusiv unele moşii în Occident şi Orientul Mijlociu. Aceste domenii constituie baza viitorului sistem de Commanderies (grupate în insule ale canalului, la rândul său, reuniunea de la Priories Grand şi Priories şi totuşi aceste limbi constitutive), ansamblurile de încredinţate unui membru sau de un mandatar cu obiectivele economice, în esenţă, pentru finanţarea activităţile instituţionale ale miliţiei. În acelaşi timp, sunt în creştere, de asemenea, cererile de aderare că venă acceptat ca ordine de cavaleri, doar cele de la care aparţin familii de nobili dovedite. În cele două secole de prezenţă în Ţara Sfântă care va urma, Ordinul se va distinge brusc între toţi soldaţii de cavalerie, care trezesc din cauza valorii acestuia printr-o ură aprigă de musulmani (inclusiv Ospitalierilor, în timp ce Saladin generos nu a fost prizonieri) . În consecinţă, Ospitalierilor a primit mai multe donaţii de proprietate, dacă acesta a fost stabilit un cartulary "General al Ordinului Friars Sf. Ioan de asistente medicale Ierusalim", în care au fost păstrate toate acţiunile referitoare la donaţiile primite. Bazându-se pe Latină spune "Verba volant, scripta manent", Ospitalierilor, în scris, pentru a le solicita donatii.

CAPITOLUL V
RELAŢIA DINTRE cavaleri şi FEDERICO II.

Ospitalierilor - Cavalerii au fost întotdeauna de partea conducătorilor diferitelor care a reuşit în cruciadelor diferite. Într-adevăr, printre cavalerii şi Monarchs europeni de a stabili o relaţie continuă şi fructuoase, care vizează un obiectiv comun: creştinismul în toate teritoriile.
Din păcate, relaţia dintre Ordinului Sf. Ioan şi Frederick au fost condiţionate de relaţiile dintre papalitate şi Imperiul, prin urmare, rapoartele lor nu au fost în întregime regulat (deseori, există fricţiuni între Împăratul Frederic II şi Pontiful Roman ).
FEDERICO PORTRET CU HAWK
(DE ARTE venandi avibus CMU).

(Frederick II Hohenstaufen, sau Frederick I al Siciliei şi Eric a II-a Suabia Hohenstaufen, sau Frederick I din Sicilia sau de Suabia (Jesi, decembrie 26, 1194 Fiorentino di Puglia, 13 decembrie 1250) a fost rege al Siciliei, rege al Ierusalimului, împăratul Romani, regele regilor din Italia şi Germania.

Cunoscută si sub numele stupoare mundi ( "minune a lumii") sau puer Apuliae ( "copilului din Puglia") a fost Împărat Roman 1220 - 1250. Apartenenţa la o familie nobilă şvab de Hohenstaufen, a fost, de asemenea, rege al Germaniei, rege al Italiei, regele de Burgundia, rege al Ierusalimului şi, cu numele de Frederick I, rege al Siciliei 1198 - 1250.
Frederick II a fost echipat cu un multi-personalităţi faţete şi fascinantă, de la vârsta lui, a polarizat atentia de istorici şi oameni, este, de asemenea, produce o serie de mituri şi legende populare, la bine şi la rău. Împăratul Frederick II de a asigura legătura cu Ordinul Sf. Maria din Barbarii şi de a fi în detrimentul Ospitalierilor şi a Templierilor, în 1226, a confiscat bunuri al Templierilor şi Ospitalierilor, aşa că în timpul "cruciada excomunicat "(între 1227 şi 1228), ambele templierii şi Ospitalierilor, în ascultare de Papa, împăratul păstrat distantele.În timp, cu toate acestea, să îmbunătăţească relaţiile dintre Ospitalierilor şi Frederick II, în timp ce acestea au rămas tensionate relaţiile dintre el şi templierii. În general, structurile fortificate (castele) au fost de două feluri, atât pentru diferite tipuri, atât prin funcţie. Am castrates au fost cetatile clasic militare, Domus, mai multe caracteristici complexe de arhitectura, format resedinte fortificate folosite adesea în distragerea atenţiei de vânătoare şi plasat în vecinătatea directă de instalaţiile de producţie din proprietate de stat, cum ar fi ferme, păduri, vile, grajduri, în scopul coordonării şi de protecţie. Castrorum provisor (administrator) - ospitalitate şi funcţie alocate şablon - este figura viitoare în administraţie, avand in permanenta de a informa costurile de judecată, a fost responsabil pentru salariile din garnizoana, de întreţinere şi de aprovizionare pentru castelele de unul sau mai multe circumscripţii. În afara termenilor sale au fost numiri în loc de a castelului şi personalul minore, prerogativa guvernului central. Întregii organizaţii sa centrat pe două criterii: în primul rând, să obţină cel mai înalt grad posibil de centralizare, în special în ceea ce priveşte gestionarea militare, şi al doilea, în mod clar separată de oraş castel, astfel încât să se prevină amestec periculoase de interese. Formularul birocratice apoi balamalei între Curte şi suburbii, dând unitate la un complex şi multi-funcţional, asigurând în acelaşi timp integritatea proprietăţii de stat împotriva atacurilor surpriză posibil, de către forţele centrifuge. Cu toate acestea, după Constituţii "din Melfi (1231), de asemenea, cunoscut sub numele de Consitutionum Siciliarum Kingdoms - furnizor de sistem castelului a regatului Sicilia nu mai erau recrutaţi din rândul membrilor Ospitalierilor, aşa că a fost pentru Templierilor. Constituţiile Melfi -, de asemenea, cunoscut sub numele de Liber Augustalis - sunt una esenţială, dar, de asemenea, cea mai plăcută, aspect al culturii de Frederick II de Suabia. Au fost promulgate în 1231 de către împărat în oraşul şvab din Melfi, colectate în Augustalis Liber. Acestea reprezintă un organism de drept care, incepand de la Corpus Juris Civilis lui Justinian au fost adaptate la sistemul de noi imperiale, şi în măsură să dea o amprenta de stat ale căror competenţe sunt unite prin acel moment concentrat într-o singură persoană: împărat. Dorinţa principal al Frederick II a fost de a restabili autoritatea imperială, făcând amprenta asupra romano-absolutismului, limitarea puterilor şi privilegiile dobândite de mult timp-locale familiile nobile şi prelaţi. Augustalis Liber, prin urmare, este bazat pe dreptul roman, dar există, de asemenea, tradiţia zonei Norman, deoarece nu există mai puţin de 65 legi care dispoziţiile incluse reflectă cultura şi tradiţiile menţionate. Codul a avut rezonanţă mare şi de difuzie în împărăţia, aşa cum a fost traduse în limba greacă a fi mai bine înţelese şi aplicate de către majoritatea oamenilor care vorbeau această limbă. Potrivit Cel mai bun la, Augustalis Liber este cel mai mare monument laic legislative ale Evului Mediu, în timp ce Kantorowicz "este actul de naştere a statului modern administrative." Aceste legi, care reafirma universalitatea dreptul roman, Frederick, care este inspirat de Cesar, Teodosie şi Iustinian, vrea să combată fragmentare a statului feudal eliminând competenţele de intermediar pentru sine şi responsabilitatea de a lua înapoi de orice putere prerogativa, unic, indivizibil . Prin urmare, în timpul controlului Frederick a fost maestru absolut al cetăţi Demesne (mai târziu, chiar şi în prima perioadă Angevinilor, sistemul de castelul a fost subminat de concesii publice pentru baronii feudale.)

Pentru Cavalerilor Ospitalieri exista spatiu, ca în calitate de autorităţi de supraveghere s-ar exercita funcţiile lor pe un număr variabil de castele, atât din cauza atribuire de feudă, ambele structuri recâştigat adversarii lor. În paralel, cu toate acestea, tocmai pentru a contracara forţele în creştere nivel local, nu au fost în continuare articularea mecanismele menite pentru a preveni formarea de potentaţi locali. În 1277, ca parte a unei reforme generale a administraţiei, a fost sistemul centralizat de plata, cu o măsură care puterea de îndepărtate pentru oficialii de la periferie. Rotaţie constantă a poziţiilor au devenit o practică comună, care au permis guvernului central pentru a evita înrădăcinată competenţelor şi, în acelaşi timp a răspunde cerinţelor onoruri feudale.

CAPITOLUL VI
Fapte al Cavalerilor Ospitalieri.

-Ospitalierilor Cavalerilor - cei "negri de oameni" - a luat proporţii legendare, chiar şi în lupte, cum ar fi cele ale Templierilor. Un eveniment de o mare importanţă istorică datează din anul 1187, când, în timpul căderea Ierusalimului, Ospitalierilor sunt sacrificate în masă să-şi apere pereţi, chiar şi Roger de Moulins (de origine franceză, al optulea Mare Maestru al Ospitalierilor - 1177-1187) a căzut în luptă împotriva hoardelor de Saladin. (Saladin sau Salah al-Din arabă: Al Salah al-Din Ayyub-sau, mai corect din punct de vedere, zi numele, Salah al-Din ibn Ayyub, Sultan laqab cu al-Malik al-Nasir "Victorious King" - (1137/1138 - martie 4, 1193) - a fost un lider kurd, unul dintre cei mai mari strategi din toate timpurile şi fondator al dinastiei Ayyubid în Egipt, Siria şi Hijaz). Povestea a ceea ce este amintit ca a treia cruciade, precum si istoria exploateaza a lui Saladin, sunt pline de incidente care arată cifra de un comandant loial, tolerantă şi binevoitoare chiar şi împotriva oponenţilor săi. Desigur ca soarta pentru toţi "mari", imaginea sa, chiar a fost cu siguranţă romanţată de reporteri, atât arabi si occidentali, subliniind anumite aspecte ale caracterului şi a evenimentelor care a dat importanţă mai mult la calitate sale, turnare deoparte nobile mai puţin. Deja în secolul următor cruciadă, a circulat în Europa, legenda unui erou Saladin "dreapta", aproape de convertirea la creştinism şi de cavaler (sau dorinţa de a deveni). După bătălie în apropierea lacului de Tiberias, cu care a avut reuşit să îndoiţi armata creştină (la Hattin, 3-4 July 1187), Saladin, în cortul său, aduce unele dintre prizonieri ca "importante" săraci Regele Guy Lusignan, contorsionată cu frică şi sete, sultanul ia oferit o ceaşcă de apă ca un semn de ospitalitate, care a fost să fie luate în considerare în oaspetii bona musulmane şi, ca atare respectate. Cu alte cuvinte, chiar dacă un prizonier al regelui au salvat viaţa. Dar când au trecut ceaşcă de a aproapelui său Renaud de Chatillon, în cazul în care Saladin a simţit un resentiment aprig (şi ar putea fi justificată pentru aroganţa şi bravadă a acestui nobil, care a avut nici un respect pentru oricine), şi care nu ar recunoaşte aceeaşi protecţie oferit la rege, după ce a reproşat reproşuri Chevalier nelegiuiri sale, Saladin a lovit-l cu sabia dintre gât şi umăr şi l-au facut sa termin agenţi de poliţie care au decapitat el.

Aceasta poate părea un act de cruzime extremă, dar ar trebui să fie recunoscut ca efectuarea Prinţul Renaud a fost întotdeauna inspirat de aroganta si ruinare pe capacităţile, atitudinea de provocare perpetuu la Islam (şi, în cele din urmă, pentru oricine încearcă să limitele stabilite la acţiunile sale), ca lipsa absolută de respect pentru populaţiile locale şi credinţa lor, ar fi constituit o jignire care exasperat răbdarea de orice adversar. La Saladin, care a contestat o justificare sa faptă rea cerere, calaretul răspuns cu bravadă obişnuită, ca în cazul în care nu se teamă de a fi un prizonier de cei care l-au considerat un duşman al credinţei şi, ca atare, să fie eliminate. La fel sa întâmplat cu templierii şi Ospitalierilor, care au fost masacraţi în urma bătăliei: prizonieri numai la care sultanul nu a arătat clemenţă de obicei. Din nou, cu toate acestea, Saladin a avut motivele lui proprii, ştiind bine, de fapt, că aceşti soldaţi stranii, călugări, au fost Crucea adevărat, perpetuarea-o, doar nu doresc să compromită sau trădeze votul lor de a lupta pentru credinţa creştină. Al lor a fost o cruciadă permanente, a luptat până la martiriu sale, şi, dacă este luat prizonier, nu a fost chiar posibil de a solicita o răscumpărare pentru că nimeni nu ar fi plătit-off: el ar putea precum şi ştergeţi-le! După ce a pierdut Ierusalim cruciaţii s-au retras la alte oraşe din Regatul latin al Ierusalimului a rămas în mâinile lor: Antiohia Tyre, Edessa, Jaffa, Acre. Ospitalierilor, şi teutoni Templierilor paza la frontiera cu margini castele inaccesibile, care a dominat principalele puncte ale teritoriului. La Regatul Ierusalimului Ospitalierilor a avut loc şapte forturi mari şi alte bunuri, în 140. Cel mai mare doi, bazele lor în Regatul şi Principatul Antiohiei, au fost Krak des Chevaliers şi Margat, ambele situat în apropiere de Tripoli (acum in Liban). În 1271, cel mai legendar şi puternică a acestor cetati, Krak des Chevaliers, deţinute de către Ospitalierilor a căzut în mâinile musulmanilor (cetatea Krak fost cele mai importante şi cele mai faimoase constructii militare fortificate s-Ordinul Cavalerilor de la Spitalul Sf. Ioan de Ierusalim, mai bine cunoscut sub numele de Ordinul ospitalier înainte de a deveni un Ordin al Cavalerilor de Rhodos şi apoi Ordinul Cavalerilor de Malta. Krak este, probabil, unul dintre exemplele cele mai fascinante din trecut medievale că Occidentul creştin a fost în măsură să plece în jurul Krak islamico.Il Orientul Apropiat (care vine de la cuvântul Karkh aramaică, ceea ce înseamnă oraşul, conservate în oraşul interior al Al-Karak, Iordania, Moabului biblic), se află la jumătatea drumului dintre Alep şi Damasc, aproape 60 km sud de Hama. Poziţia lui era atât strategică, deoarece el a putut trece de control al Homs: de la priza de nord, şi anume, câmpii largi şi fertile, a Buqay'a-azi-Beqa între Muntele Liban şi Antilibano, care epuizat doar se ocupă cu deschiderea posibilă numai. Acest pas a condus la Homs coasta mediteraneană şi pot ajunge în oraşul Tortosa - acum Tartus - oferind astfel cele mai avansate de apărare a judeţului de Tripoli). Krak des Chevaliers (cd. Krak des Chevaliers), împreună cu alte castele, a fost donat Ospitalierilor de Raymond a II-a Tripoli, în 1144, care a continuat de atunci la garnizoană pentru a se apăra de la raidurile musulmane. Acesta a fost aproape imposibil de a lansa un atac asupra Krak des Chevaliers - situata pe un deal de 650 de metri deasupra nivelului mării - cu zidurile de perimetru dublu si turnurile sale 13. Pereţii interiori au fost mai mari decât cele din afara, de la care au fost separate printr-un şanţ de pe pereţii în grabă. Cetatea a ocupat o suprafata de 3000 de metri patrati: aceasta ar putea acomoda o garnizoana de 2000 de soldaţi cu caii lor, echipamente militare şi proviziile de hrană suficientă pentru cinci ani, unii susţin, de asemenea, găzdui până la 4000 de călăreţi. Greu de crezut că Krak nu a găzduit Riders atât de multe ca istorici sunt destul de precaute pe abundenţa relativă a cruciaţilor în această perioadă în Orientul crede că ar putea fi de aproximativ o mie de săraci. Krak, în comparaţie cu alte forturi, a fost într-o poziţie geografică favorabilă ca la momentul respectiv principalele domenii pe care să se concentreze mai mari eforturi pentru a-şi apăra sau de atac au fost Ierusalim (Israel), Damietta (Egipt), Edessa (Armenia), Constantinopol ( Turcia), Alep şi Damasc (Siria), toate destul de departe de Krak. Poate că acesta este motivul pentru Krak nu a suferit distrugeri grele, pe parcursul timpului şi a rămas în această stare până astăzi. De fapt, Krak a fost deja atacat în 1163 de către Nur al-Din (Nur ad-Din), sultanul din Damasc, al cărui forţe intrat în conflict cu cele ale cruciaţi în valea Buqay'a apropierea castelului. Ospitalierilor-Crusaders a avut mai bine, cu această ocazie şi ţinute garnizoana in zona si castel. Krak al Cavalerilor şi apoi a urmat acestor evenimente ca un martor l-au văzut aproape în întregime la prezenţa cruciaţi creştine din Orientul Mijlociu, timp de aproape 200 de ani. Deci, a fost în timpul iernii din 1271 că al-Malik al-Zahir Baybars, Mamluk sultanului din Egipt, în recuperarea acestuia treptată a celor care au fost aşezări romane, care "a asediat castelul pentru mai multe zile (3 trei-8 aprilie), lovindu-l cu gloanţe înainte de a catapulte trupele sale au început atacul final de a ocupa castel, door to door ", turn la turn." Cucerirea final al castelului de către Baybars, cunoscut sub numele de Panther, nu are un final clar asupra a ceea ce a fost soarta cruciaţi la momentul atacului, nu a fost mai mult de 200. Unii susţin că soldaţii învins au fost lăsate libere pentru a ajunge la coasta si de acolo trece la destinele lor, altele care au fost ucise imediat după bătălie.

CASTLE de cavaleri
O alta poveste spune ca arabii, evitându-atac la poarta principală a Krak des Chevaliers, care ar conduce la o serie de paşi mai aproape, au atacat pe peretele de sud săparea tuneluri sub turnul mare de unghiul de sud-vest şi Acest lucru depăşeşte zidurile exterioare. Înainte de lansarea alt atac de pe staţia de garda, chiar şi a apărat, au încercat un şiretlic: un porumbel operator de transport a fost trimis la castel cu un mesaj de la Marele Maestru al Spitalului, care a fost ordonat să garnizoana să se predea. În număr mai mic şi fără speranţă de mântuire, apărători ai facut ceea ce au comandat, în acelaşi timp şi am înţeles că acest lucru a fost un mesaj de la un impostor, a dat castel cu o mare onoare. Baybars cu toate acestea, după cucerirea, repararea părţilor deteriorate şi de a construi turnuri noi şi cetatea a rămas intactă importanţa acesteia sub dominaţia arabilor (Baybars Al-Bunduqdārī - 1223-1277 - a fost sultanul a patra Mamluk care a domnit 's Egiptul şi Siria între 1260 şi 1277. Schiavo Turkish - acasă qipčaq Ayyubid Sultan Al-Malik Al-Salih, şi înainte de el, Aydakin Bunduqdār - care a avut nisba - Baybars a avut pielea închisă la culoare, ochii albastru şi de mare putere fizică, precum şi cadouri de informaţii secrete nu comune şi de rapiditatea rare de procedură).

Baybars
Prin urmare, pierderea cetatii Krak şi distrugerea totală a Ospitalierilor garnizoana stârnit panică şi consternare în comunitatea creştină: ajutor, fie pentru că au venit din Europa, atât pentru faptul că Cavalerii s-au lăsat în pace creştini împotriva musulmanilor, care a fost muscat a strânge mai multe şi mai mult. Într-un timp scurt a căzut, Jaffa, Tripoli, precum şi bastion al Margat. Câteva sute de Ospitalierilor Cavalerilor, templierii, teutoni retras la Acra, pentru a permite populaţiei supravieţuitor să se lanseze pentru Europa. Saracens a rezistat de mai bine de o lună faţă de o sută şaizeci de mii, până când acestea au fost salvaţi creştini trecut, care populate Acre. Acum, reduse la câteva zeci, cavalerii creştine, din cauza rezistenţei extremă, grupate pe un turn, dar sa prăbuşit după un atac violent de către musulmani. Marele Maestru al Ospitalierilor Jean de Villiers (de origine franceza, a fost de douăzeci şi două Mare Maestru între 1284/5-1293/4) a fost rănit în luptă, a navigat apoi de-a lungul cu supravietuitorii de pe navele care se îndreaptă spre Europa.

CAPITOLUL VII
Knights of RODOS

În 1291 de Villiers, cu însemnele lui a plecat la Cipru şi am înfiinţat temporar al Ordinului Sf. Ioan. Într-un ani câţiva, Ordinul ospitalier reorganizat din nou pentru a relua războiul împotriva Islamului, de această dată atacul a fost planificat pe mare. În 1310, sub comanda Marele Maestru al Foulques Ordinul de atacuri Villaret, încercare reuşită de a cuceri Rodos -1308 şi la sfârşitul anului 1309). S-au cucerit, de asemenea, celelalte insule din Marea Egee (Kastellorizo, Bodrum) şi Ordinul sa mutat la Rhodos, unde a petrecut în următoarele două secole. (Foulques Fulk de Villaret-numit Vilaret sau Fulk de Villaret, originar din Languedoc-Roussillon, Franţa, a fost de douăzeci şi cincea Mare Maestru al Ospitalierilor între 1305 şi 1319, reuşind să unchiul paternă Guillaume de Villaret în 1305 . unchiul lui a influenţat foarte mult cariera în Ordinul. El a fost numit Admiral în 1299, Marele Comandor şi doi ani mai târziu. În 1303, el a devenit locotenent Mare Maestru, şi apoi avansat la gradul de Mare Maestru la moartea unchiului său). Villaret a făcut apel la Papa Clement al V, absurd dar adevarat, cu taurul din septembrie 5, 1307 a dat investitura a insulei pentru a Marele Maestru John. În ceea ce este destul de evidentă rescript de Pontiful Roman nu a avut nici o valoare juridică, deoarece acestea dau investitura un teren cu totul străin de a suveranităţii sale, dar aceste formalităţi în natură, ca să spunem aşa, birocratice în timpul perioadei de cruce furtunoasă reprezentat doar un eufemism inutil . Pentru a Papa a fost interesaţi doar în faptul de a vedea un stat nou în creştere creştin într-o foarte fierbinte în Orientul Mijlociu, un bastion de noua frontieră a creştinătăţii. În 1311, prin urmare, Marele Maestru al Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, Foulques de Villaret, camere de stat, Ordinul de la Rodos. Cipru nu a fost un azil temporar. Cavalerilor Ospitalieri-a schimbat numele lor la Cavalerii din Rhodos. Debarcarea de trupe în Rodos şi Cavalerii, a început la începutul anului 1307. Operaţiuni de a durat mult timp. Orasul este bine apărat. El a încercat, de asemenea, o tranzacţie cu împăratul bizantin, Andronicus II Paleologul. În cele din urmă, guvernatorul din Rodos capitulat şi oraşul a deschis porţile la începutul anului 1311. Totuşi, în ciuda beneficiile pe care a luat pentru eliminarea Cavalerilor Templieri (mărfurilor şi a drepturilor încredinţate templierii au fost Ospitalierilor de Papa în 1312), de conştientizare a de Villaret au împrumutat masiv în l teritoriale pentru "organizaţie. Datorie, mai important, nu a putut fi soluţionat până în 1330. De Villaret părea să aibă dificultăţi în definirea plăcerea de bune pentru a fi aproape străini de ordine. Cu credit la Rodos, Ordinul de asemenea, a început să bată monede. Unul dintre primele sale monede reprezentând Marele Maestru Hélion Villeneuve cu crucea de Malta pe umăr, îngenuncheat în faţa unui crucifix. Din acel moment până în 1798, fiecare Marele Maestru are de argint şi bronz, uneori, de aur. În anii din Rodos, a dezvoltat treptat, pe măsură administrativă Ordine: foarte diferite de ceea ce au avut loc în Palestina, pentru că ordinul a fost un guvern, rămânând în acelaşi timp un militar şi religios. Este mereu în Rhodos, care este definit şi completat lista şi ierarhia a demnitarilor mare, reprezentată în apărare a insulei. În 1317, Ordinul a încercat o lovitură de stat de a răsturna Marelui Maestru, care, în cronici că el s-au comportat atât de dominaţie şi autoritară. Un grup select de călăreţi, a mers la domiciliul său, în Rodini să-l asasineze, dar Chamberlain lui l-au ajutat în timpul zborului sa. Apoi, a mers la castelul Ospitalierilor de Lindos, unde a fost asediat de ordine proprie. Între timp, cavaleri au fost aleşi Mare Maestru Maurice de Pagnac, şi au scris pentru Papa Ioan al XXII-in luna iulie a acelui an pentru a justifica acţiunile lor. (Maurice de Pagnac, între 1317-1322 ales de cavalerii din Rhodos, a fost demis ilegal Marele Maestru. El nu a fost recunoscut de către Papa). Papa, el a chemat atât Maeştri la curtea sa din Avignon pentru a revizui în litigiu. Între timp, Gerard de Pins administra ordinea în numele Papei Papa readmis în VILLARET DE, dar numai în cazul în care mi-a dat demisia din funcţia oficială Mare Maestru. În rezumat, Marele Maestru Foulque de Villaret a fost ales în 1308, dar în mod ilegal destituit în 1317. De Pagnac (ales prin vot Cavaleri) nu a reuşit, totuşi niciodată, de a purta cruce de aur pe care a simbolizat demnitatea de cap, pentru că Papa vine în ¬ inter regretabil reabilitat vechiul Mare Maestru. Acesta a fost, cu toate acestea, doar o măsură de valoare morală, deoarece competenţele de Villaret au fost limitată strict în sfera de reabilitare economică pentru non-¬ Solomonic sconten ing. nimeni. Pe lângă crearea Knightly de stat "Rodos", între temeinicia măsurii Villaret amintit este cel mai bine pentru a deveni independente din populaţia insulei, care a fost ridicat, te finalmen ¬, sclavie laic, în care până atunci au fost păstrate, crearea de condiţii favorabile pentru asocierea sa cu fileul insula ¬ că, în mod regulat a avut loc în deceniile următoare şi a fost de mare ajutor în timpul asedii introdusă de Sultani ¬ Opt mâini. Acesta trebuie să fie amintit faptul că marea majoritate a populaţiei care trăieşte în insula era ¬ de religie ortodoxa - dar această diferenţiere a fost depăşită în întregime în anii următori pentru efectele a Consiliului din Florenţa în 1431, ale cărei decizii au fost introduse în insula decembrie 13, 1452 şi a făcut operaţionale pentru ca asociaţie ¬ de apărare în 1474. Conciliul de la Florenţa au participat la Metropolitan din Rodos Nataliel (Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe), care au aderat la unirea cu Biserica Romei. În 1474 a existat un acord între Arhiepiscopul catolic din Rodos şi Metrophanes Mitropolitul Bisericii Ortodoxe. Insula a revenit la schisma Bisericii Ortodoxe, după ocupaţiei otomane, când a văzut din nou supremaţia "a Patriarhiei Ortodoxe de la Constantinopol. Hélion de Villeneuve a fost numit ca nou Mare Maestru din iunie 18, 1319, astfel cum a Pagnac au murit în acest timp. Papa numit VILLARET DE, înainte de Capua la viata, la 29 iunie a anului respectiv, dar după aplicarea noii legi locale, a fost transferat la Staretia de la Roma în 1325. Aici prea le consideră contraste şi Papa a decis să se retragă, cu o compensaţie anuală. El a întors în ţara sa natală, şi a trăit ca pe un frate al Ordinului în casa surorii sale, un Teyran, în apropiere de Montpellier.
A murit la 1 septembrie 1327, şi a fost îngropat în Biserica al Templierilor din Montpellier. Evenimentele de mai sus sunt descrise într-o traducere liberă:

În 1312 şi 1314 Cavalerii din Rhodos a luat Islanda a Caria şi a altor din Marea Egee, Islanda sub jurisdicţia lor. Aceste Victor făcut Grand Master (Villaret) arogant şi, prin fanfaronadă său şi aroganţa, ura suportate de "ordine, astfel încât Cavalerii Defected de la el şi care au confiscat el, dar el a pus în custodie, cu excepţia cazului în care el însuşi extricated din închisoare
Din moment ce nu face ei au puterea de a închide-l, pe care îl privează de demnitate de Mare Maestru alege şi de a Maurice de Pagnac în locul lui.
Când a auzit de acest lucru, Papa Ioan al XXII-a luat o mare supărare şi a trimis cauza reprezentanţi din Rhodos, în scopul de a efectua o anchetă, oferindu-le un mandat de a convoca şi Villaret Pagnac cel care apare la Avignon, pe care a facut-o. Între timp, Papa Adoptat Gerard de camele sau legat Vicar General al Ordinului Sf. Ioan.
A fost la fel de Gerard de Pins Cut 2.000 turci atunci când Orcanes atunci când împăratul a apărut pe anunţ Rodos turc Shean înfrângerea Islanda, care pe parcursul Rodos Cvalieri a câştigat în victoria Uluitor în 132
Între timp, Maurice de Pagnac au murit în Mompessulum în 1322, Fulque de stat Villaret este readus la demnitate fostul său, dar când am văzut tot ce a fost urât de cavalerii, el a abdicat în 1323 şi a trăit ca un cavaler privat, până la 15 septembrie 1327th El este îngropat de stat Mompessulum.
În acelaşi an, care a abdicat, şi anume 1322, Cavalerii din Rhodos oferite HELION Papa Jean de Villeneuve, a naţiunii, şi Superioară Provence, Abbot of St Egidio, pentru a îndeplini funcţia de Mare Maestru

CAPITOLUL VIII
Competenţele Ordinului Ospitalierilor RODOS a devenit navală

Se spune că GA, ospitalieri Ordinul petrecut cea mai mare a bunurilor confiscate Comanda toate "al Templului (Cavalerii Templieri), care au avut de stat deoarece elimină. Ordinul a construit o flotă de puternic şi a început o vela mările de est, a comite una Apărarea creştinism în multe bătălii celebre, inclusiv cruciadelor în Siria şi Egipt. Pentru a apărut de a echivala o republică maritim cum ar fi Genova şi Veneţia. Membrii Ordinului care a venit să Rodos din orice parte a Europei, precum şi instituţiile de Ordine în Europa de la începutul secolului al patrusprezecelea, grupate în funcţie de limba lor de origine. La început, ei au fost şapte: Provence, Auvergne, Franţa, Italia, Aragon (Navarra), Anglia (cu Scoţia şi Irlanda) şi Germania (după ce, în 1492 - Castilia şi Portugalia, separate de Langue de Aragon, care constituie 's Limba opta ). Fiecare Langue incluse Priories sau Grand Priories I, insule ale canalului şi Commanderies. Ordinul Guvernatorului a fost Mare Maestru (Prinţul din Rhodos), precum şi Consiliului, care revine la Provident relaţiile diplomatice financiare şi distraţi cu alte state. Ordinul alte posturi au fost atribuite reprezentanţi ai limbi diferite, pe al cărui cap Ordinul şi mănăstirea au fost compuse din oameni de naţionalităţi diferite. Cetatea de pământ de la capul de un port, Rodos ar putea fi foarte puternic. La instigarea la Marele Maestru al bărbaţilor a început o EDIFICARE fortificatii din Cetate, un fel de cerc cu semi Baluardi dinţate, fără turn, care a înconjurat o parte din oraş şi clădiri mănăstire, inclusiv Palatul Grand Master, comoara, de palate de ofiţeri mare, hanuri (câte unul pentru fiecare limbă), unde a trăit Cavalerilor, Arsenal şi nava şantierul de reparaţii în apropiere de port. Acesta din urmă reprezintă Portul de război şi Port de Comerţ. Insula a fost caracterizat de castele foarte puternice, şi o destinaţie bloc drumul spre o posibila debarcare a turcilor. Ordinul, care a devenit o putere suverană, el a găsit el însuşi a lansat intr-un teren aventură nesfârşită, cu toate acestea, a decis să rămână neutră în conflicte între principiile creştine şi se aplică această regulă, chiar şi atunci când în comparaţie cu grecii, scrupule rare, în acest moment. Ordinul a stabilit linia sa de acţiune: o ofensivă constantă şi violente navale împotriva turcilor. Război naval este de luptat cu o de mai multe ori. Aproape la fiecare ieşire din flota al Ordinului, sa încheiat cu o victorie. Marele Maestru Helion de Fra Villanueve a fost o figura foarte important în Curtea papal, şi de la care autorităţile Bisericii au fost în speranţa de a fi de ajutor practic pentru realizarea unei marinei creştin League, determinată în principal de genovezi şi veneţieni şi că este o cruce nou, care Scopul a fost de a nu locurile sfinte, dar numai conţinutul marinei în estul Turciei. A spus cu un limbaj mai clar, întoarcerea "din cauza hegemoniei republicilor maritime în meserii din Orientul Mijlociu, care, în funcţie de pe pontif, deşi Rhodes a fost considerat a fi mult mai în cauză, Ioan XXII-a fost capabil să organizeze individuale după câţiva ani, în timpul pontificatului lui Clement V - o flotă de 20 de bucătării (4 în aparatul de fotografiat apostolică, 5 din Veneţia, 5 din rege al Ciprului şi Ordinul Ioan 6), plasându-se sub comanda Zaccaria genovezi. Prima operaţie efectuată de către flota basm a fost capturarea de Smirna, care a fost apoi, sub guvernul Cavalerilor până în anul 1408. În timpul operaţiunii împotriva Zachary comandantul Smirna a murit şi a fost înlocuit de John Ioan de la Briand, de la Lombardia. Din acel moment, precum şi pentru vo1ta primul port o flotă însemnele al Ordinului Sf. Ioan. Revenind o Helion Brother, după numirea şi un Marele Maestru înainte de el a plecat la un moment dat din Rhodos, de aşteptat să plătească datoriile la aparatul de fotografiat apostolică bancherii florentin. O poveste Scop a convocat un capitol în oraşul de la Montpellier de a impune taxe şi tarife diferite la diverse priorităţile europene, care urmează să fie plătită la Trezorerie al Ordinului în fiecare an, în ziua praznicului Sf. Ioan cel pentru impozitele şi taxele impuse Commanderies şi europene Rodos priorităţile a reprezentat o groapă fără fund, de mare a fost nevoia de a ţine un trecere a frontierei de eficienţă atât de important pentru creştinism, mereu ameninţat de otomani, şi, de asemenea, pradă la dezastre naturale. Helion de Villaret continuă lucrările deja întreprinse ", în special prin creşterea potenţialului insulei de aparare. Printre clădirile diversele dedicate apărării trebuie să amintim: realizarea a castelului de apărare montate situat in coasta de nord cunoscut sub numele de Villanova.
Acest castel a fost, de asemenea, important pentru perioadele ulterioare, Paşa ce locuite de turci până în 1912 şi apoi, de asemenea, locuite de italian Governorate, ca reşedinţă de vară până în 1943. La moartea sa (1346) Helion stânga Ordinul nr datoriile şi oraşul din Rodos furnizate împreună cu fiecare lucru. Un motiv bun şi înregistrate de istorie ca "fericit rector. Printre meritele Villanueve ar trebui să fie amintit faptul că, de asemenea, că au fost reintroduse în insula Rhodos, prelucrarea artistică a ceramicii Prin olari abil perşilor ţinută captivă de cavalerii în timpul luptelor navale în Marea Egee (Traditia poveste a fost crescut în perioada de suveranitate din Italia , comandanţii societate ICARO de Faenza şi putem spune că acesta este un capitol important în insula turistice). În 1346, după moartea lui Helion Villanueve - capitol din Ioan, care sa reunit in manastire de ales, Rodos biroul de Mare Maestru locotenent Lui, cavaler Deodato de Gozon, istoric cunoscut sub numele de "extintor Dragon. Cu toate că în timpul domniei sale De Gozon niciodată de-a avut un merit. Deodato a murit decembrie 7, 1353 şi a fost îngropat în biserica din San Giovanni Al Collacchia poruncitor. Un Deodato a fost urmat Peter De Corneillan, înainte de St Gilles, care a avut loc numai prin intermediul biroului de ani. Chiar şi în concizie de biroul lui şi-a exprimat o hotărît severă în materie de disciplină morală şi perfect, în conformitate cu spiritualitatea sa profundă. Istoria aduce aminte de el pe bună dreptate, ca o corectare "a moralei." Peter de Corneillan în 1355 Roger a fost urmat des Pins (de mai sus), el a Provenzale. În timpul domniei sale regiune intreaga, inclusiv Rodos, a fost afectat de o teribilă plagă o foamete unite Mare. Marele Maestru depun toate eforturile pentru a cumpăra cereale în Europa pentru a scuti pe cei de la Rhodians sărăcie, se ajunge la o chiar vinde ornamente pretioase. In povestea conjunctura dezastruoase De Pins îngrijorat şi deprimat caute ajutor de la dreapta şi stânga pentru insula lui ponosită. Din acest motiv, este cunoscut sub numele de "pomana". În timpul mandatului său, în a ajuta Regele "a Ciprului pentru cucerirea Satalia (Antalya) şi Gorligos, oraş pentru că în Golful Iskenderun, merită recunoştinţa Papei (1302). TOTUL rezonabil bunăstării în considerare ca şi în perioada am comis europene potentaţi în o sută de ani război, nu au putut să răspundă cruciadă lansată de către Papa Urban al V şi rege al Cipru a fost nevoit să se apere împotriva atacurilor în creştere apăsând pe musulmani. Chiar şi în activitatea culturală Des Pins a fost foarte intensă. TREBUIE, Da, de fapt, să-l traducerea latina a statutului de ordonanţa prin care s-au adunat în volum, apoi a trimis un toate sumele şi a tuturor creştinilor Priories. În 1357, off Megareus, Ordinul poate avea încă o mare victorie navală. Acum, marina a Ospitalierilor, a fost unul dintre cele mai puternice în Marea Mediterană. Cavalerii Ordinului Suveran Sf. Ioan din Ierusalim au fost în prim-planul de construcţii navale. Ei poseda Prima blindata Division (navă de război), "Marea Caraque", "Sant'Anna" Huge Ship şase poduri, orb, cu plumb, inovaţii aldine. Echipaj format din 300 de bărbaţi, care a manevrat un imens de artilerie. Cifra plasate pe arcul a fost o statuie uriaşă de St John the Baptist, sculptate din lemn, care este situată într-unul din capele Sf. Ioan din Valletta, Malta.

CAPITOLUL IX
Rezistenţa al Cavalerilor de Rhodos la "Imperiul Otoman

Cea mai mare parte al Cavalerilor de multe ori a fost compusă din descendenţi tentată de diferite dinastii europene. Pentru mulţi dintre ei mai mult de credinţă, a vrut să poarte rochie cavalerismul de prestigiu. După o perioadă adecvată de iniţiere întotdeauna petrecut în Conventul din Rhodos, pericolele şi greutăţile unui mediu constant într-o stare de război, preferand viaţă uşoară de Comerţ şi îngrijirea iubitoare de mama, asa ca o garnizoana din Rodos este adesea redus cateva sute de oameni cu a aduce atingere gravă la nevoia de apărare. Cavalerii jefuit coastele din Siria şi Palestina şi a devenit temut de către turci. Marinarii au curând, a devenit excelente şi dificil pentru a vă deplasa între insule, nu a avut nici secrete mai mult pentru ei. Nava lor talente a fost cunoscut şi apreciat în Occident, astfel încât, în 1294, Pope Nicholas I invita Marele Maestru o comite închisori său în Apararii al Armeniei, grav ameninţată. Această forţă nouă navale transporta o serie de prada abundente, Ospitalierilor, nu dispreţui Seterie, covoare, bijuterii, condimente, arme şi sclavi, dintre care au ocupat în timpul operaţiunilor navale.

În anul 1358 sultanul otoman Amurat, cu o acţiune rapidă a intrat in posesia a Gallipoli, cauzând alarma in manastire de notabile Rhodes. Mare Maestru des Pins în cele din urmă luând notă de forţele perturbatoare situaţia prezentă în mod constant de pe insula, a emis un memento pentru a pupa gl'imboscati toţi europenii măsură, forţându-le de fiecare nume de urgenţă o atinge cu insula Rhodos. Aceste 63 spanioli şi 37 cavaleri franceză şi italiană, britanice şi Alemani

În 1476, Marele Maestru a murit Orsini (Giovanni Battista Orsini, Jean-Baptiste des Ursins O, Fu Mare Maestru al Ospitalierilor 1467 - 1476. Giovanni Battista Orsini del'Italia Iniţial, a venit dintr-o familie nobilă romane de la Orsini, şi a fost fiul cel mare al lui Lorenzo Orsini (Domnul Monterotondo * 1410 - † 1452) şi Clarice. în 1470 a restaurat cetatea de mail, Feraklos insula Rhodos. La Consistoriul din noiembrie 15, 1483 a fost numit de Papa Sixt al IV - protonotary Apostolico.Nel 1503 întâlnire Cesare Borgia, cu care a întreţinut relaţii strânse de prietenie). În acelaşi an 1476 PIERRE D'Aubusson a fost ales fără opoziţie, 34th Marele Maestru al Ordinului, după ce a strâns legate de cifra de Marele Maestru predecesorul, Peter Raymond Zacosta, şi după ce a fost responsabil pentru reparatii si modernizare de fortificatii oraş din Rhodos, castele şi alte locuri de pe insulele din Bodrum Dodecanese, inclusiv Château Saint-Pierre "de la Halicarnas (prezent, Turcia). El a fost un adversar zelos al turcilor, sau Imperiul Ottomano.Il Marele Maestru d'Aubusson, şi de control extinsă la fondul de echipamente şi bunuri de pe insula, Italia Dacă primiţi 400 armura şi lanţuri imense pentru a bloca uşile, În plus, cantitatea şi de cereale, animale şi tot ceea ce avea nevoie pentru a susţine un asediu, ar fi fost cu siguranţă mult timp si foarte greu. El a avut eliminate de aterizare a bastioane, Gardens demolat caz rurala Biserici şi, de asemenea, în cazul în care inamicul s-ar fi să se refugieze. D'Aubusson - practicarea tehnicilor de pământ ars - el încă mai recoltele taie verde şi punctul I la oameni sau Bastionul tari, unde acestea au fost de ori mai mare dacă ar avea probleme de vedere flota Membrii Turca.Alcuni a Ordinului a ajuns la Rodos, Mare Maestru Chiar a trimite ' apel la mănăstire, "un fel de mobilizare generală. Între timp, Mohammed II-lea, Sultan al Imperiului Otoman, a construit o flotă în scopul de a monta un atac împotriva cavaleri creştine. Flotei turceşti a fost comandat de către un renegat, Misach Paşa, născut ca Michael Paleologul, descendenţi ai împăraţi, dar el a luat turban la căderea Constantinopolului pentru a se salva de la decapitare. (Mahomed al II - în Imperiul Otoman: محمد ثانى, Mehmet II, numit الفاتح, Fatih, "cuceritor", turcă modernă: Fatih Sultan Mehmet, Edirne, 29 martie 1432 - Shkoder, 3 mai 1481) a fost sultanul a şaptea a " Imperiul Otoman. A urmat la tron la numai 13 ani de la abdicarea tatălui său Murad al II a devenit rege în 1451, deoarece numai eficient, între timp, tatăl său a recăpătat potere.Tra primele acte de guvernare, pentru a valida tronul (precum şi furnizarea tradiţie nemiloasă a dinastiilor multe Turki [1] Pentru a nu perturba regatele), el a ucis toţi fraţi şi jumătate de aspirante la fratele pentru succesiune. La vârsta de 21 de ani a cucerit Constantinopol (1453), care se încheie Imperiul Bizantin).
On Aprilie 23, 1840, în zori, am văzut Le Vele turcească, şi anume cele 150 de navele care a adus 100.000 de oameni cu echipaj lor, artilerie, şi maşini de război. La partea a fost împăratului german Manuel George Frappan, inginer Good să privească atent la metereze de Ordine: Insula AR TREBUI SĂ distruge AU până la capăt (pe foc). Turcii au atacat de mai multe ori, dar Cavalerii şi a populaţiei, după o luptă furios, au reuşit de fiecare dată pentru a le respinge. Paleologo tu chiar mai mult furios, în imposibilitatea de a ajunge la scopul lor. Germană Frappan George, a introdus ca spion în interiorul oraşului, a fost în măsură să dea orice informaţie, de vreme ce toate au fost suspecte de el. Acum, singura opţiune a apărut Stânga atac frontal, folosind tactici tradiţionale de asediu. De artilerie a fost apoi arătat la metereze, ca turcii spera de a demola le arme. Mare Maestru D'Aubusson simţit că, în conformitate artilerie continuă turc ar putea deschide un gol, apoi demolate câteva case în ghetou pentru a construi în grabă, un al doilea zid, înapoi la prima, dublat de la un şanţ. În cazul în care turcii au fost capabili să atace în oraş, au fost luate prin surprindere, pentru că, după ce a traversat gaură în primul rând, nu ar putea muta oriunde (de facto: perete alte părea să fie demolata). Luptele au durat toată noaptea, a făcut a doua zi, ai putea începe o estimare daune. În zilele următoare atac a peretelui de turci şi de filmare, atac de artilerie pe trei puncte de altă natură în parapet, folosind 3.500 Gun Marcatori, tranşee, canalele de scurgere de catapulte. Între timp, spion german, Frappan, Tu trădat, după cum efectuate la Bastionul de escorta lui şi a cerut să livreze strategiei sale de apărare, a trebuit să o baterie muta într-o locaţie nouă, special alese pentru a atrage arme pe o sector slab şi, de asemenea, pentru a servi ca un semnal de la inamic (turci). Frappan, sub semnul întrebării, mărturisesc că au fost trimise de către Mahomed al II pentru a obţine informaţii, în ce măsură a fost imediat spânzurat. On July 27, 1480, Paleologo încearcă un atac Ultima mare pe insula Rhodos, aruncarea 40000 de oameni de pe metereze. Unele femei creştine îmbrăcaţi ca şi bărbaţii, s-au alăturat Knights (fundaş), sau de risc care se încadrează în mâinile turcilor. Scop, Cavalerii din nou a dat dovadă de mare curaj şi aşa s-ar putea demite pe turci.
Siege din Rodos
Asediu a fost acum aproape la sfârşitul atunci când Paleologo Biserici STAT DE Losses: Nu sunt un dezastru pentru turci. Apoi Paleologo, comandant al flotei turceşti, el a organizat retragerea şi îndepărtarea trupelor sale, având să se confrunte cu o ameninţare triplu: Knights, o flotă spaniolă-napolitană stat, care a fost raportată şi primirea groaznice asteptat el la Constantinopol. Amiralul turcă a fost, de asemenea, răniţi în timpul acţiunii. La întoarcerea în Turcia a fost dureros. El a reuşit să se salveze de la o condamnare la moarte şi a fost alungat de la o Mohammed Gallipoli II. Turcii au avut pierderi severe, estimate la 2500 de oameni, în timp ce Ospitalierilor Cavalerii din Rhodos doar recent numărate 12 de morţi şi răniţi. Cu toate acestea, Cavalerii sa încheiat lupta cu o urmărire neobosit pe luptătorii ultima turci, a fugit de calificări care încearcă să semneze, în. Atacul a fost condusă de Rider Médéric du Puy şi un Fradin franciscan numit, Cine a urmarit pe turci în mare. Printre morţi se afla nepotul lui Mahomed II. Pierre d'Aubusson Mare Maestru, Ridge favorizează Cavalerii şi locuitorii din Rodos. Ordinul de Marele Maestru a hotărât să trimită la Roma, unde a fost primit de către Papa cu onoruri regale. Turcă pericol de ceva timp, a fost eliminat. Mahomed al II, după prima explozii de furie, a decis să-şi reia comanda cu caracter personal şi să pună capăt soarta din Rodos. Unul a reuşit să reunească 30000 de oameni, când a murit brusc, într-un mic oraş din Anatolia, Teggia Tzair. La mormântul său a fost inscris: "Am stabilit pentru a cuceri Rodos şi supune Italia mândru. În 1512, Guy de Blanchefort, nepotul lui Pierre d'Aubusson, a fost ales 40-lea Mare Maestru al Ordinului. El a navigat la Rodos, în 1513, Mori stare de rău, în mare, înălţimea de Zakynthos. La acea vreme, Knight Philippe de Villiers de L'Isle-Adam, limba de Franţa, a început o creştere remarcabilă o reputatie ca un marinar, când a fost sef al marinei a Ordinului a câştigat o mare victorie navală, distrugand o dană flotă sarcină egiptean din lemn de construcţie a sultanului. Mai mult decât atât, el a obţinut o pradă considerabilă. În curând, L'Isle-Adam a fost trimis ca ambasador la Ludovic al XII-lea. În 1520, moartea sultanului Selim, a fost urmat de fiul său, Soliman. El aduce transmite Rodos planificate de atac şi preparate reluat. Soliman - inteligent, inteligent şi relativ corecte, care posedă un sentiment de justiţie şi de echitate - a fost unul dintre cei mai mari conducători ai dinastiei otomane. În 1520 a murit 41st Marele Maestru al Ordinului, Fabricius Carretto şi noi alegeri a văzut-o comparaţie L'Isle Adam şi-Andrea D'Amaral Limba de Portugalia - Cancelar al Ordinului şi Marele Înainte de Castilia, acesta din urmă deja rivale L'Isle-Adam în mare. L'Isle-Adam, deja cu reşedinţa în Franţa, a fost ales în unanimitate Mare Maestru 42 °. (Philippe de Villiers de l'Isle-Adam (1464 - 1534) a fost Mare Maestru al Ospitalierilor şi apoi în Malta. Având ajuns la poziţia anterioară a Langue d'Auvergne, a fost ales Mare Maestru în 1521. El a poruncit comandă în timpul asediului sângeroase din Rhodos, condus de sultanul Soliman Magnificul, în 1522, în cazul în care 600 cavaleri şi 4000 de soldaţi rezistat invadatorilor, pe care le-ar putea conta pe puterea de 20.000 de oameni timp de şase luni, dar în cele din urmă negociat de predare şi de plecare al Cavalerilor de pe insulă, în ziua de Anul Nou, Anul 1523, în Creta. Apoi a politicii guvernului de mai mulţi ani fără un forum formale pentru piloti, prima de calificare a fugit din Creta, apoi un Messina, apoi un Viterbo şi, în sfârşit un Nisa (1527 - 1529). În 1530, L'Isle Adam-a obţinut o concesiune pentru Ordinul de Malta şi insule Gozo şi portul din Africa de Nord de Tripoli ca un fief de către împăratul Carol al V Ordine redescoperă sa de origine, presupunând că domnia lui insule .. Villiers de L'Isle Adam Mori-o Malta August 21 1534).
El crede că a fost că, din momentul în care unul dintre Amaral a început să mediteze şi / pregăti trădare, prin contactarea potergli Soliman pentru a facilita cucerirea din Rodos. On June 24, 1522, avangarda sosire turc Înainte de a Rodos cuprindea 250 de nave, 200 000 de luptatori, din care 18 000 şi 60 000 de ienicerii pionieri. Totul a considerat, armata Appave deosebit de masive. În 1522 Suleiman II Magnificul a atacat insula Rhodos, cu şapte sute nave şi două sute de mii de oameni. L'Isle Adam-a avut în mâinile sale nu mai mult de 600 de bărbaţi şi 6000 de cavaleri. Marii Maeştri a făcut apel la toţi cei care ar putea transporta arme o Rhodes. Încă o dată, femeile au fost distinse. Acesta a fost din nou un război de tranşee şi catapulte. Turcii numărul ridicat de maşini de asediu, destul de mare pentru a lovi de mai sus zidurile oraşului, în interiorul oraşului.
Lansat la 24 septembrie a fost un asalt general, dupa o pregatire de artilerie furios. Nu a fost un vacarm imens, care a răspândit peste tot, în curs de 48 de ore. Arhitect italian Gabriele, Matinego, urmărind starea de fortificaţii şi conducerea reparaţii de urgenţă, a găsit el însuşi, în acelaşi timp, în locuri diferite şi, de asemenea, a fost grav rănit la cap.
Cavalerilor Ospitalieri:

BATTLE din Rodos
După aceste zile, din cauza luptelor neîncetat, Soliman, obosit, a dat ordinul să abandoneze, Când d'Amaral, care ia spus că apărătorii s-au epuizat: parts mesaj printr-o săgeată trasată de la Bastionul a fi un slujitor D'Amaral, acesta din urmă a fost observat, urmate şi arestat. Funcţionarul apoi denunţat stăpânului său D'Amaral, pe care toate nega-o şi continuă să nege o susţinute sub tortură, în acest sens, ura mare faţă de Marele Maestru. In cele din urma el a fost condamnat la moarte şi a umblat cu indiferenţă arogant la tortură. Executarea sa nu se schimba cursul evenimentelor. Marele Maestru de speranţă în ajutorul Veneţia, care a avut un escadron de o Candie: nu avem nimic. Veneţia este atent sa nu ajute duşmani ai turcilor. De nave spaniolă şi engleză au fost respinse de flotei turceşti
CAPITOLUL X
Organizarea şi structura Cavalerilor.
De-a lungul anilor, rolul de Mare Maestru depinde de puterea pe care le conferă. În cele mai multe cazuri, nu a ales pentru acest loc de muncă, un om cu personalităţi de marcă. Cu toate acestea, nu a trebuit să demisioneze de la sosirea timpurile grele: Folques de Villaret, Heredia, Lastic, Philibert de Naillac, Pierre d'Aubusson, Philippe de Villiers de L'Isle Adam-Rhodos, caractere cu siguranţă, în concurenţa dintre marile figuri ale lor de timp. Cele mai multe dintre Maeştri a fost pus deoparte în mod corect, şi am văzut alegeri similare pe parcursul anilor de şederea lor în Malta. Marele Maestru ce în ce mai înconjurat de lux, cu el însuşi şi opulenţă: Aparatură şi egalizare Prince suveran. Acest de oprire a fost esenţială în Est, în cazul în care Marele Maestru a trebuit să-şi apăra în picioare lui, în faţa împărat greci şi turci. Confruntate cu aceste, aşa că trebuie să meargă cu bogăţia decât cu forţa. Regula a fost cu siguranţă nu Ordinului Sf. Benedict şi toate marile "Domnul din Rodos", a fost obligată să stabilească şi să adere la o etichetă. La momentul de călătoriile sale în Occident, Marele Maestru a fost oaspetele de onoare al Coroanei: Rege al Franţei şi rege al Angliei. Preceptor Mare sau Mare Comandor, latină numai suverane din Orientul Mijlociu, care deţine tradiţia creştină, înainte de căderea Bizanţului şi avansul musulmani, a trebuit să prezinte ca un Domn mare. El a asigurat guvernul a Ordinului în absenţa Marele Maestru. Rolul său în Rhodos să ia forma de mare importanţă, Maeştri, apoi, au fost de multe ori de sejururi mult timp în Occident şi mulţi au demisionat. El a devenit mai târziu "pilon" sau director de la han din Provence. Ospitalieri mare îndreptate la spital, care a asigurat-l de privilegii mare, dar şi a taxelor. El a reprezentat pilonul de limba franceză. Pilon al Langue de Auvergne a fost mareşalul Grand, guvernator al insulei, care trebuie să fie organizate de aparare. Grand Amiralul este pilon al Langue din Italia. Rolul său a fost în mod constant o importanţă crescută în paralel cu cea a flotei. Ordinul draperii a devenit pilon al Langue de Aragon, echipament suplimentar de îmbrăcăminte şi al Cavalerilor. Nu a fost o sinecură (beneficiu fără nici o obligaţie de rit), deoarece unele reglementări făcute strict stilul de îmbrăcăminte de cavaleri. Un decret al 34-lea Mare Maestru, Jean de Lastic, spune că acest lucru:
"Pentru Cavalerii care au luat un jurământ de supunere, nu este permis să trăiască după placul lor, şi prezentarea lor, ar trebui să fie în toate lucrurile. E "pentru acest motiv că ne interzic călugării care urmează să fie făcut pentru rochii de scurt sau lung, fără autorizarea păstrător Mare. Dacă cineva se va face oricum, sfidând regulile, dar răspunde în faţa mareşalului va fi pedepsit cu "Septaine" - pedeapsa care duce la arestări şi bătăi.
Învăţătura de limba de Castilia şi Portugalia, au fost introduse pe cap pentru a cancelarului Grand, care a sigilat documente ale Ordinului. Prince regula, care a trebuit să urmeze această demnitar de important, constă în a şti cum să scrie şi să citească, măsurile luate de la începutul Ordinului, într-o epocă în cazul în care Lords mari nu au avut aceste talente. Cancelarul a profitat de un asistent, având în vedere numeroase activităţi.
Guido Podesta Mare, director al fortificaţiilor, reprezinta piatra de temelie a germane. Această limbă a fost puţin utilizată, şi chiar mai puţin, după împărţirea Cavalerilor de Brandenburg. Ulterior, Uniunea noi, majoritatea Ordinul Cavalerilor de Brandenburg a rămas în Est, ceea ce face vizite ocazionale la Rodos şi strict necesare.

Turcopolier "", şef al cavaleriei recrutat în ţară, pictograma corespunde pilon al limbii engleze. Acelaşi rol a avut în Palestina. Într-adevăr, Rhodos nu a fost rolul cavaleresc şi turcopolier "" şi-a asumat rolul de şef de flote de nave mici de lumină, a căror sarcină a fost paza aterizări pe insulă şi bunuri care urmează să fie făcute pentru a pune trupe în garnizoană.
Şef al operaţiunilor a devenit arhitect al Ordinului, rolul important şi mai complexe din producătorii de mare.
În incinta bastioane, Cavalerii trăit în aşa-numitele "hanuri", fiecare în funcţie de limba lor

CAPITOLUL XI
Ospitalierilor şi templierii.

Istoria se leagă Ospitalierilor, aşa cum am menţionat, cea a Templierilor.
Nimeni nu ştie ce s-ar întâmpla în cazul în care Ospitalierilor, ca şi templierii lor colegi, s-ar fi întors în Franţa. Preferată vocatie sau presimţire? Staying în Est şi să se pregătească pentru a relua lupta? Templierii sunt găsite: ele, după vânzarea insula, a avut mai puţine domenii decât Ospitalierilor în Cipru şi, mai presus de toate, au fost în condiţii proaste cu Lusignani. Această situaţie, însă, nu avea nimic dramatic, ordinea de templieri a avut o avere uriaşă. Au fost atrase de Vest, în funcţie de punctul lor de vedere, de la expresii măgulitor de Filip Papa echitabil şi, în câţiva ani a fost un dezastru. Prima etapă a luptei împotriva templierilor a început imediat după moartea lui Sf. Ioan de Acra, August 16, 1291, Papa Nicolae al V-a ordonat Arhiepiscopul din Split, pentru a căuta o cale de a merge la spital şi Templul a trimite proiectul său de la Sfântul Scaun. Două zile mai târziu, el a cerut avizul Philip Fair. Cele două ordine de scăzut. Câţiva ani mai târziu, Jacques de Molay, Mare Maestru al Templului, a explicat motivele refuzului său. Din acel moment, lupta împotriva timpului este pe cale: uneltele de lent şi procedurile de lichidare la început, iar apoi scade brusc arestări, torturilor şi arderi. Principala problemă, te minte, a fost destul de norocos Ordine de bani, într-un moment în care în numerar a fost rară. Ospitalierilor Sf. Ioan, de asemenea, a avut o avere considerabilă, dar a constat în cea mai mare parte, pe parcele de teren. Ca de pe acum, pentru a justifica deposedare al Cavalerilor Templieri, au fost emise faimoasa acuzaţii de erezie, idolatrie şi sodomie. Rosti rea-credinţă a fost încorporate în toate operaţiunile. Un factor agravant a fost că templierii privit drama întregii a cruciadelor, abandonarea în care a părăsit Ţara Sfântă templierii au devenit martori incomode şi periculoase. Apoi, a început persecuţia şi suprimarea acesteia din urmă cu explicaţiile banale ca erezie. Rolul Ospitalierilor Sf. Ioan, a părăsit în această afacere, pare să fi fost echitabil. Ei s-au trezit în Cipru, a atras în jurul nucleului mici de fraţi supravieţuitori, care a rămas în Occident, pentru a întâlni din nou şi a relua lupta. Ei rămân ignoranţi a problemelor ridicate în Franţa de persecutare a Templierilor. Un număr de templieri care au reuşit să scape de incendiu, a devenit parte a Ospitalierilor. Papa, probabil, este ruşine de rolul pe care Filip Târg au forţat în persecuţie, a refuzat să fie complicele lui, fondurile alocate Ospitalierilor Sf. Ioan Terenuri al Templierilor, în loc să lase la coroane diferite. Tranziţia nu a fost uşor, cu toate acestea: Philip Fair, care a pus mâinile pe banii al Templierilor, a creat multe probleme pentru a reveni terenului. Şi "din acest moment că Ospitalierilor Sf. Ioan a avut loc o serie de domenii cunoscut sub numele de" Templul ...": Templului din Paris, Templul Laumusse, Templul Ayen, Ivry--Temple, Templul d "Angers, Templul Rochelle, ETC. Numai în 1313, regele Franţei fost de acord pentru a apela LEONARD DE Tiberti, reprezentant al Ordinului, teren confiscat de a templierilor. Aceleaşi dificultăţi se va ivi în altă parte. În Anglia, Eduard al II-a interzis toate sechestru pentru Staretia Ducat al Angliei, apoi a acceptat să ierte domenii, dar mai multe baronilor de la curtea sa va beneficia de acestea în timpul intervalului: din Essex, în Lincoln, la York, Cheriton, în altă parte încă. În urma regelui din Franţa şi Anglia, Scoţia Ospitalierilor Sf. Ioan a reuşit să-şi mâinile lor numai pe terenurile de Torpichen. În Spania, regele a servit în mare măsură de domenii, înainte de a reveni la spital, ceea ce a meritat. Boemia şi principate italiene s-au dovedit mai discret. În Cipru, Ospitalierilor Sf. Ioan a avut nici o problemă să primească terenurile confiscate. Ordinul a fost oficial abolită cu taurul Vox in excelso din luna aprilie 3, 1312 şi activele sale transferate către Cavalerilor Ospitalieri, la 2 mai (bubble Ad providam). Jacques de Molay, ultimul Mare Maestru al Ordinului, care la început a confirmat acuzaţiile şi a cerut retractat de la o explozie finală de mândrie şi demnitate, fiind ars pe rug împreună cu Geoffrey de Charnay martie 18, 1314 fata catedralei de la Paris, pe insula al Senei cea a evreilor. Philip Fair, a distrus sistemul bancar al Templierilor, şi, deşi un taur papală a transferat toate activele Tempari Ospitalierilor, a fost în măsură să furnizeze o parte din comoara lui însuşi. Aceste evenimente precum şi originalul templierilor tranzacţiile bancare pe mărfuri depozitate, care au fost brusc mobilizaţi, sunt două dintre mulţi paşi spre un stil militar să-şi recapete controlul finanţelor din Europa, această putere a scoate din mâinile Bisericii. Moştenirea unor Templierilor a constat în valori mobiliare emise de către Papa la pensie, la plătit pe terenuri pentru care astfel de taxe s-au trecut prin drepturile de care Spitalul a fost nevoit să plătească pentru astfel de valori pe domenii noile sale. La primul rând, Marele Maestru invoca o astfel de plată, cu un refuz plat, dar a trebuit să fie de acord. Unele Templierii reluat viaţa lor de zi cu zi şi căsătorit. Toate, în toate, Ospitalierilor Sf. Ioan scos din acest episod ruşinos, cu demnitate. Ei au format noile priorităţi ale Ordinului Ospitalierilor a Sf. Ioan, datorită donaţii, pierderile de taramuri de peste mări nu par să fi avut loc din spate. E "la această perioadă, care este fondat Staretia Ducat al Aquitaine din Poitiers şi în Champagne, în Dijon. Limba de Portugalia a fost creat în 1310. Staretia din Catalonia a fost fondata faţă de 1319, în timp ce cea a Daciei, care a inclus ţările scandinave, a crescut de la începutul secolului al XlV-lea.

Cavalerii Ospitalieri (Grand Master)

Încetul cu încetul am mers, indicând domeniul de aplicare a drepturilor de Marele Maestru. În Palestina, rolul său militar a apărut excelat ca un administrator şi un diplomat. Din acest moment el a dobândit o mare de independenţă, astfel încât să putem întâlni de multe ori şi să discute cu Papa şi regele, în teritoriile din Occident. Ordinul întreaga operaţiune a fost condus de către Consiliu, care reprezintă un fel de Parlamentul European, care au participat la Suveran Mare Maestru. Faptul că el cu sediul în Cipru, ca urmare a înfrângerii în Palestina, are unele dezavantaje serioase. Într-adevăr, plasarea Limisso de pe coasta de sud a arătat o expunere nefavorabile ca subiect al raiduri egiptean. În timpul mai multe luni, Ordinul a fost pus la îndoială cu privire la misiunea pe care acum au fost alocate. Şedere în Cipru a fost intolerabil. Relaţia cu Regele înrăutăţit. Insulă a fost prea mic pentru a permite atât suveran al Ordinului.

CAPITOLUL XII
Charles V şi Ospitalierilor. ACORDAREA DE Malta, Gozo şi Tripoli.

Charles V dat seama de importanţa Ospitalierilor şi a mărturisit, în speranţa de a-i atragă pe orbita sa. Proiectul pentru o recupereze din Rhodos nu au interes el, într-adevăr, deranjat-i destul. În schimb, el a oferit o insulă mai aproape de marele maestru şi o parte a teritoriului: Malta, Gozo şi terenurile din jurul Tripoli. Scopul lui era clar: să încredinţeze de apărare la Ordinul de frontierele maritime din estul Spaniei. Marele Maestru i-au mulţumit politicos, dar fără entuziasm. În Malta Ospitalierilor a avut un inconvenient major şi atracţii puţini. Următoarea oprire a fost Marele Maestru al Angliei. La 28 ianuarie 1526, el a scris regelui Henry VIII, care a obţinut garanţii de la Regina Portugalia, pe Reinstalarea Ordine în domeniu, aşa că a cerut regelui să facă acelaşi lucru. Mare Maestru, a decis să meargă personal în Anglia. Papa a scris Wolsey, informându-l de plecare al Marelui Maestru pentru setul, cu scopul de a obţine bani, şi a solicitat sprijinul lui, deoarece aceasta ar fi interzis din nou de la exportator de capital din Anglia. În 1528, Marele Maestru a sosit în Anglia, la întâlnit pe rege, Wolsey, Prior mare, Sir William Weston, unul dintre apărătorii din Rhodos, şi a obţinut s-au aplicat măsuri de confiscare. Pose câteva întrebări vagi despre un eventual credit Isle of Wight: o idee curios, având în vedere distanţa, pentru a face război împotriva turcilor. On June 2, 1528, William Gonson a anunţat la regele care au însoţit Marele Maestru de la Bologna, ceea ce face rambursarea totul omagiu din cauza ... şi susţinând cheltuielilor. La 7 august 1528, L'Isle Adam-a mulţumit Wolsey, pentru primirea a avut în Anglia. La Paris, el a întâlnit Francis I, care a revenit de la Spania: interviu scurt şi dificil de obţinut. Mai târziu, el a plecat de la Nisa, în cazul în care Ordinul a avut un Commenda (ordin militar). Mare Maestru, după întoarcerea sa la Viterbo, el a încercat în orice fel de negociere a unui teritoriu independent. El a vorbit mai târziu de Menorca, insula Elba, insulele Hyères de Kythira, Cythera vechi care au apartinut la Veneţia. Nu a fost discuţii, dar nu a avansat mult, pentru că puţini conducători este cu adevărat preocupat de soarta al Ordinului. Situaţia politică a apărut întuneric, religioase, a fost complicată de zi. Marele Maestru a dat seama că jungla a fost Europa, în cazul în care a apărut discuţii dificile şi periculoase, cum ar fi cele cu Imperiul Otoman. În cele din urmă, imposibilitatea de a găsi o mai bună, el a acceptat oferta de faptul că Charles V reînnoire: Malta, Gozo, Tripoli. Actul a fost semnat martie 24, 1530 (original este în arhivele din La Valletta, Malta: "... fără a fi obligat la alte persoane, cu excepţia faptului că dona în fiecare an, Ziua Toate Sfinţilor", un şoim în ... semn că ei recunosc că aceste insule sunt ocupate în Fief de noi ")

REFORMA şi ordinea.

O complicaţie nou apărut, care a dat ordinul o lovitură teribilă: Reformă. Între 1520 şi 1530, Ordinul a început să-şi piardă poziţia privilegiată dobândite anterior. Ordinul a suferit pierderi grele şi condiţiile materiale schimbat. Scandinavia, pentru o lungă perioadă de timp, au arătat o laică săraci şi nu religioase vocaţia. Trecerea de trei regate pentru a Reformei lui Luther a respins porţiune de material cu suprimarea consecutivă a ordinelor de cavaleri din Dacia. După revolta împotriva Spaniei, condus de Guillaume de Nassau, a venit la pierderea din ordinele de cavaleri în Ţările de Jos. În Germania şi Elveţia, un număr de domenii - situate în ţările în curs de a promis reforma - au fost secularised. În termen de organizarea cavaleri francezi, influenţa Reformei a fost simţit, şi mulţi au salutat noua religie (protestantismul): Robert de Porcellet, Jean-Jacque de Goulaine, şi altele. În schimb, orientarea marilor Gardian Brandebourg aluneca spre prinţi germani. Această situaţie a devenit o problemă majoră în politica internaţională, de când a fost să se adapteze numai tratatele de la Augsburg si Westfalia. Evoluţia germană paralel, o schimbare a fost produs în Elveţia. În 1522, la ordinul de cavaler de Bubikon, în apropiere de Zurich, sat cum Înainte istoric Johann Stumpf. El a îmbrăţişat de reformă din 1525, a devenit prieten, discipol, iar mai târziu biograf de Zwingli. Led şi securizat Cultele protestante în Bubikon şi cantonul Zürich, a lucrat în domeniile secularizarea Ordinul - care a făcut Bubikon, cu condiţia ca bunurile au fost administrate de colonişti protestanţi. Aceeaşi soluţie a fost promis să ia în Alsacia, Mulhouse şi Colmar exact acolo unde Comme d'Alsace deţinute de domenii, care a trecut Reformei.Flota a Ordinului, una dintre cele mai puternice în Marea Mediterană, a contribuit la distrugerea finală a puterii navale ale turcilor în bătălia de la Lepanto în 1571. Insula Malta a devenit o bază de inatacabil până în 1798, când Napoleon Bonaparte, angajate în campania din Egipt, a reusit sa capteze aceasta şi să profite de toate activele al Ordinului.
Victoria lui Bonaparte a fost posibil, deoarece Cavalerii, pentru că din Regulamentul de Ordine, nu a putut ridica armele împotriva alţi creştini. În 1800 Malta, britanicii au ocupat, dar cu toate că a recunoscut drepturile suverane ale Ordinului de Malta cu Tratatul de la Amiens (1802), Ordinul nu mai putea reveni la Malta. Printre locurile cele mai caracteristice de la Roma, este cu siguranţă pentru a include faimoasa Piazza del Grillo şi căminul a Cavalerilor de Rhodos, sediul Cavalerilor Ospitalieri Ordinul St Ioan din Ierusalim, sau John (a nu se confunda cu templierii).
Acest ordin a fost infiintata la sfarsitul secolului al unsprezecelea a-şi apăra Mormântul Sfânt, un pic ca Templieri, care a pierdut în cele din urmă de proprietate, inclusiv posesiunile că au pe Aventine. Knights of St John este instalat în partea de nord a Forumului de Augustus la sfârşitul secolului al douăsprezecea, a ridicat clădiri romane. De ceva timp coexistat cu Basilian care a venit la Roma din Sicilia, în secolul al nouălea pentru a scăpa de sarazini. Basilian au ocupat-o celulă în templul lui Marte Ultor (răzbunător de exemplu, construit de Octavian), şi am avut obţinut o biserică şi o mănăstire cu hramul Sf. atât Vasile. Biserica a fost numit "mortuorum scară" într-un taur papale de 995, şi apoi au descoperit rămâne în Forumul lui Augustus (criptă înmormântare, derivate de la baza din templul lui Marte Ultor şi o parte din structura peretelui). Biserica din S. Vasile a fost caramida, luminat de ferestre mici arcuite. În secolul al doisprezecelea a fost echipat cu un clopot mic care odihnit pe rămâne de colonade şi a fost demolat pentru că a fost nesigur în 1839.
În secolul al paisprezecelea, atunci când Staretia a fost transferat la Aventine. În 1466 Papa Paul al II-a încredinţat administrarea Staretia la card. Marco Barbo, nepotul său (nepotism în oraşul nostru este foarte veche), care, în esenţă, a dat casa de ordine şi biserica arată acum vizibile. La sfârşitul secolului, Aventine şi cavalerii în cele din urmă sa întors acasă şi a dat bisericii închiriate la un negustor de lemn, tal Cosciari Marcantonio, care a făcut o fresca zadar fosta manastire cu o răstignire. În 1566, Pope Pius V-a dat complex al Institutului Dominicană de neofiţi SS. Annunziata, construit în 1542 şi protejate de Giulia Colonna. Acest institut salutată de evrei convertiţi care doreau să îmbrăţişeze viaţa religioasă şi au fost acceptate cu dificultate de la alte comenzi tradiţionale. Mai târziu, această clădire a fost demolată în cele din urmă. Portalul a Bisericii "Buna Vestire" este încă în existenţă: două coloane ionice, cu fronton rupt, în care se introduce in relief cu "Buna Vestire". Încă vizibile sunt ferestre mullioned care a dat, în lumina şi merge înapoi la intervenţia Cavalerilor de Rhodos

Al XIII-lea
Henry VIII şi confiscările DE PROPRIETATE în domeniul politic "- MALTA.

În Anglia, situaţia Ordinului deteriorat rapid. Henry VIII, în ciuda promisiunilor făcute de Marele Maestru al Ordinului, a intrat in posesia a activelor al Ordinului, situaţia în ceea ce priveşte regele de la Roma a fost, de fapt, sa intensificat. În 1540, Ordinul a fost eliminat printr-un act al Parlamentului, pentru că a refuzat dreptul său feudale la rege, ca şef al Bisericii Anglicane. Bunuri au fost confiscate şi ziua în care măsura a intrat în vigoare, Marele Prior Sir William Weston a murit, fără îndoială, la întristare. Unii cavaleri au fost trimise la Calais ca funcţionari, în contrast cu Institutele al Ordinului. Cinci dintre ei, inclusiv Sir Adrian Fortescue, Sir Thomas Dingley, Sir David Gunston, au fost realizate pe acuzaţiile de trădare, pentru refuzul de a recunoaşte supremaţia religioasă a regelui. Sir Adrian Fortesque imediat după ce a fost beatificat. Knight nu a fost o profesat care a fost căsătorit de două ori. Mulţi cavaleri a plecat pentru Malta. Chiar şi în Anglia, activele al Ordinului, cum ar fi cele din mănăstiri, au fost vândute sau a da away. În 1560 Regina Elisabeta a confiscat bunuri al Ordinului, fără anularea ei.

În Scoţia, situaţia a Ordinului, chiar dacă acesta a fost un regat independent, a aparut similare. Din 1547 Marele Prior din Scoţia, Sir James Sandilands, s-au alăturat Reformei. Astfel, atunci când ordinul, fără entuziasm de mult, el a acceptat darul de Charles V, poziţia pentru a nu a fost liniştitor Malta sub normanzi

Apoi, în domeniul Charles V

MALTA, în comparaţie cu Rhodes, el a găsit el însuşi departe de a fi un loc de alegere: insula a fost un loc ciudat ca o răscruce de rase şi civilizaţii, printre ei, la periferia extremă. În 1091, insula Malta a fost cucerita de Roger de Hauteville, unul dintre normanzii în Sicilia, şi din acel moment, Malta şi arhipelag sale a urmat soarta insulei mare. Este mai târziu a trecut sub dominaţia Guiscard, Hofenstauffen, Angevinii, Aragoneză. Prin acest drum, dacă au găsit Charles V domeniu în 1530. Resursele de pe insula a venit pur de la mare, din moment ce marinarii malteză, pescari şi chiar pirati. Maltei la costat o blocuri de calcar de aur sculptat de bazine naturale, golfurile, creeks a. Marele Bazin la partea de nord a insulei, una dintre cele mai frumoase din Marea Mediterană a demonstrat că determină durata de viaţă a Ordinului. În afara acestei port dublă în formă de frunze de patlagina, o serie de sectii oferite Moorings bune, bine la adapost de vânturilor în mod constant în jurul insulei. Vreme părea uşoară, umedă. Insula are o umiditate care previne rece. La momentul Ordinul este loc, singurul oras important a fost capitala Mdina, Oraşul de seamă în centrul insulei, situat pe platoul. În 1530, insula a fost slab populate: s-au puţin peste 30.000 de locuitori. Acest lucru a fost setare în care a fost de gând să integreze viaţă al Ordinului.

COMANDA sub indrumarea lui Filip de Villiers de L'Isle-ADAM
La 26 octombrie 1530, 42-lea Mare Maestru, Philippe de Villiers-L'Isle Adam, a ajuns la Bourg cu Cavalerii, pe nave, dintre care unele - Caraque mare, în special - au asigurat evacuarea din Rodos. Au adus nişte amintiri din Rodos: cifra de arc de St John the Baptist, icoana a Sfintei Fecioare de Philermos, un corp mic de aur şi pictate mai multor lucrări de artă de la biserici şi marele maestru şi locande.Il demnitari au fost salutat în mod solemn de cifrele oficiale malteză, a primit jurământul lor de credinţă şi acum de studiu situaţia. Situaţia în Malta, în inima Mării Mediterane, părea extrem de important. O marina puternic instalat Malta, ar putea împiedica incursiunilor de turci şi de temut de barbari. Dar a fost nevoie de o echipa de important şi bine înarmaţi şi o bază pe un teren foarte puternice, cu un sistem de aparare imens. Gozo, o mica insula nord-est a Maltei, a reprezentat o ameninţare, mai degrabă decât de sprijin: s-au puţine şi a trebuit să fortifice porturi pentru a evita să cadă în mâinile inamicului sau pentru a servi ca bază pentru o aterizare. Tripoli ar putea fi doar o sursă de iritare pentru călugări. Viaţa era destul de departe de Malta, până la ţărmurile unei căi stearpă şi ostile. Nu a fost că, cap de pod tulburătoare. El a prezentat o altă posibilitate. Villiers-Adam L'IISL avut niciodată crezut că Rhodos au fost pierdute definitiv. Intotdeauna mi-am sperat să se poată întoarce ca un câştigător în cetate sale antice. A fost doar o himeră. Ei au avut loc la comanda. Oras preponderente, Birgu, care a dominat port şi a fost protejat de trei cetati antice. El a construit la han de limbi diferite, palatul a Marelui Maestru. Cladirile nu se poate adăuga un foarte mare 300 de cavaleri şi de o sută de funcţionari în braţe, capelani Conventual. Forturi au fost renovate, extins şi a întărit fortificatii. Insulă, Ordinul a decis să impună voinţa sa cu privire la administrarea ansamblu, ceea ce nu sa întâmplat, fără a crea frecare violente cu malteză. Maltez a susţinut că transferul lor la Ordinul a fost în contradicţie cu privilegiile pe care Charles V au jurat solemn. În plus, de proximitate şi numărul de Ordinul Cavalerilor a făcut guvernul mai apăsătoare decât malteză împotriva statului îndepărtată din Spania. În schimb, de aprovizionare de pe insula a fost mult mai regulate despre trecut. Din punct de vedere comercial, sosirea Cavalerilor a adus o îmbunătăţire semnificativă. Cu toate acestea, Ordinul a încercat să se stabilească în sine ca suveran, şi nu ca un vasal al regelui de Aragon. În speranţa de a reveni la Rodos, Ordinul a început să solicite prezenţa a flotei sale în Orientul Apropiat. Începând cu 1532, Caraque Mare a făcut cursa în apele turceşti în cadrul companiei de nave în Cipru. Ordinul a făcut o încercare de a ateriza pe Modon şi sa gândit că dacă veţi câştiga, ai putea aloca oraş cucerit, a căror locaţie ar putea lovi rapid şi cu colposicuro. Dar, după o pornire la pluviale, de debarcare a fugit eşuat şi a luat toate talentul de a opera retragerea Ordinului militar. Pentru moment a fost la sfârşitul de afaceri în apropiere de coasta a Greciei. Însă de memorie din Rodos badgered spiritul de L'Isle Adam Villiers-până la moartea sa. A murit în 1534 şi a fost îngropat în San Lorenzo în Malta. A fost scris pe piatra de mormant: Aici afla sub VICTORY "Of Fortune.

CAPITOLUL XIV
L "Ordinul de Malta.
După 1492 insule şi ţărmuri ale Mediteranei a devenit refugiu a sute de mii au murit, ameninţaţi după unificarea Spaniei de către Ferdinand si Isabella Catolică din Castilia. Politică nemiloasă a "cea mai catolic Regele" împotriva Moriscos ajutat găsit statele adevărat Barbary, găsite în piraţi şi privati de lideri fără scrupule şi inteligent, adversarii de nădejde al spaniolilor. Ei împins în Marea Mediterană, la terenuri şi jafuri de-a lungul coastelor sale. Numele de pirati care au terorizat oamenii din Gargano sunt încă în viaţă în ţările colective ale mării. Printre cele mai faimoase dintre acestea a fost tocmai Kair ad-Din (1475-1546), cunoscut sub numele de Barbarossa. Ordinul, nou instalate în Malta, a trebuit să reia lupta. Oponentul principal a fost la fel de Barbarossa, rege al Alger, apoi la Tunis în 1534: om extrem de periculoase, cu o energie invincibil. În 1534, Barbarossa izbucni pe coastele din Italia şi a încercat să-l răpească Giulia fonduri de Gonzaga lângă Napoli. Deoarece Julia au fugit tocmai, Barbarossa a raspuns prin jefuirea 1534 città.Nel, 43 Marele Maestru Piero del Monte, care a fost succesorul L'Isle-lui Adam, a murit în locul său a fost ales Didier de Saint-Jaille, un francez care, cu toate acestea, a murit în 1535 înainte de a ajunge Malta. În 1535, a numit un nou alegeri în Spania, Juan d'Homedes ca 45th Mare Maestru al Ordinului. Întreprinderile nu mai avea slowdowns Ordinul. Pe de altă parte, Barbarossa a atacat din nou. În 1541, Charles V a decis să atace Alger şi, din nou a cerut ajutorul Ordinului. Toţi experţii, inclusiv Andrea Doria, recomandat să se înceapă lăsând în vara. În schimb, am navigat spre sfârşitul lunii octombrie 1541, o perioadă de furtuni şi vijelii. De aterizare a avut loc în cele mai rele condiţii. Trupele italiene au fost învinşi şi a tuturor taxelor percepute pe comanda de atac Malta. Cavalerii a trebuit să lupte una împotriva zece, şi mai mult. La acel moment, el a dezlănţuit o furtuna furios care sa scufundat mai multe nave, inclusiv cel pe care s-au arhivele Charles V. În cele din urmă, văzând eşecul operaţiunii, Charles V a ordonat retragerea. Dintre cele patru bucătăriile din Malta, trei sunt într-o stare foarte proastă şi a avut mai multe dificultăţi în a ajunge la insula in furtuna.

D'JUAN Y Homedes COSCONATI incursiunilor CONTRA pirati turceşti.
Unul dintre cavalerii care au luat parte la atacul de la Alger, Villegagnon franceză, răniţi la locul de muncă, el nu a putut reveni la Malta. De fapt, el a mers la Roma pentru a căuta un tratament, în cazul în care sa angajat în pentru ambasadorul francez, Cardinalul du Bellay, un discurs furios într-o latină perfectă, dând punctul de vedere al Ordinului cu privire la tranzacţie nu a reuşit: el crede de Homedes , a fost un caracter îndoielnic, zgârcit şi egoiste, astfel încât Ordinul acuzat de deturnare de fonduri care ar fi trebuit să servească arma. Y Juan de Homedes COSCONATI-înainte de 1536 - 1553 -, de asemenea, cunoscut sub numele de Jean de Homedes, a fost Mare Maestru 1536 - 1553. Origine spaniolă, în timpul domniei sale, care vizează consolidarea puterii al Ordinului de Malta fortificaţii de constructii noi de a apăra insula de la atacurile continuă de piraţi turc de pe coasta berber din Tunisia. Cu toate acestea, a fost sub domnia sa că, în 1551, Cavalerii pierdut cetatea lor de la nord africane Tripoli în favoarea turcilor, condus de celebrul căpitanul pirat Turgut Reis (Turgut) şi amiralul Sinan arabă. Homedes acuzat guvernator militar al Tripoli, Gaspard de Vallier, care a fost destituit şi închis. De Vallier mai târziu a fost reabilitat de către Marele Maestru Jean Parisot de la Valette.

CAPITOLUL XV
L 'Bătălia de la Malta-victorie a cavalerilor.

The Great Siege din Malta de către turci.
La 18 mai 1565, noi cu probleme de vedere vele turc. A fost o echipa teribil face mai mult de 200 de ambarcaţiuni, care transportă trupe considerabile, aproximativ 40,000 de oameni, sau chiar mai mult: un număr foarte mare în comparaţie cu numărul mic de apărători ai insulei. Marele Maestru a suferit de la o bucătărie pentru Sicilia, pentru a avertiza Garcia de Toledo. El a revenit după trei zile trasarea încurajarea Viceroy, şi nimic mai mult. General turcă, Mustapha, a convocat o conferinţă de Stat Major. Liderul reală a expediţiei, Drogut, încă nu a sosit, dar nu a fost amiralul Piali, nepotul lui Sultan, un tânăr, un marinar excelent şi Louch-Ali, care au remarcat la Goulette, împotriva spaniolii suntToate intră în joc cu înverşunare gelos unul de celălalt. De-a lungul asediu, rivalitatea este agresiv. A fost această stare de a fi care au condus la adoptarea planului "a campaniei" tactică, care nu este destul de perfect. Cuceri insula Malta a fost echivalentă cu luarea Bourg Pentru a reuşi, cu toate acestea, a avut de a lansa atacuri de la mare. Dar pentru a bate forţele apărarea Bourg, Saint-Ange şi Saint-Michel, unul ar trebui să încerce să intre în port. Aceasta din urmă a fost blocată de două cetăţi incrocianti inclusiv cea a Elmo puternice. Turcii au decis, prin urmare, pentru a ataca fara extensie Saint-Elme. În cazul în care fortul a fost prezentat suficient de fortificat, sarcina ar fi supranaturale, dar nu a făcut-o. Pentru a nu a fost în măsură să termine lucrările planificate. În plus, în toate punctele strategice ale insulei, garnizoanele nu sunt foarte numeroase. Apoi, turcii mai multe baterii poziţionat pe Sceberas munte, uşor mai ridicate decât metereze de Saint-Elme, astfel încât acestea ar putea trage în interiorul Fort. Valletta a consolida garnizoana, trimiterea de o sută de cavaleri de sub comanda lui Pierre de Massue-Vercoyran şi Gaspard DE LA MOTTE: fortul era încă accesibile prin intermediul portului. Bucătării nu reprezenta o barieră în calea util la invazia, pentru că nu sunt suficient de numeroase pentru a forţei de blocare a turco.La cavaleria Ordine retras în orasul Mdina, centrul insulei. Între timp, ea a fost întotdeauna posibil să se comunice cu oraşul. Raiduri de cavalerie de nepreţuit serviciilor prestate. Dragut a intrat Malta, cu 15 alte nave, 15 000 de oameni şi cu asediul de artilerie. El a railed imediat cu o scena violent împotriva Mustapha, crezând că el a fost pierdut timp în Saint-Elme, aşa cum ar trebui să fi acţionat în mod diferit.Cu toate acestea, liderii turcă a susţinut ipoteza că Saint-Elme nu putea deţine mai mult de cinci zile, în contradicţie cu avizul Turgut Reis şi factorul timp a fost crucial: în fapt, acest imens armată nu a putut gândi la cheltuielile de iarnă în această insulă steril. Acesta a fost gândit să se stabilească în contul cu Malta înainte de furtunile de toamnă, care ar face revenirea flotei din Turcia foarte incert. Acum, aceste furtuni incepe inainte de echinocţiului, în jur de 10 septembrie. Au fost încă trei luni suficiente pentru a finaliza captura de Malta. Toate activitate a fost concentrată în jurul Saint-Elme, în cazul în care situaţia era acum foarte gravă. Garnizoana punctată în mod repetat, accesează fortul, dar pierderile au fost încă semnificativă. Un bastion de avansată a scăzut, invocat de unii bărbaţi epuizat de oboseală. Printr-o de păr, Ordinul Cavalerilor de Malta împiedică comandă inamic, care a fost pe cale să Rush interiorul fortul şi a reuşit să pună capăt avans sale şi stabilirea de foc la lumina materiale combustibile, din care turcii au folosit pentru a umple şanţuri (care nu au găsit beţe şi vreascuri, turcii au avut ingramadite baloturi de lână, in, mănunchiuri de spini şi de arme). Toate acest material instantaneu luate în conformitate cu jeturi de flacăra filmare foc a Cavalerilor. În timpul asalt, Chevalier de Abel, de Bridiers Gartempe a fost grav rănită. Când a fost luat, a declarat: "Nu contatemi mai sunt printre cei vii. De timp vor fi cheltuite în cea mai bună modalitate vă face cu fraţii noştri. "Apoi se tîrî la capela putin din Fort. În timp ce inamicul a fost temporar respinsă, unele Cavalerii pătruns în interiorul sanctuarului şi a găsit Gartempe situată în faţa altarului, mort. Acum, de zile de la Fort Saint-Elme au fost numerotate. Bărbaţi, epuizată de oboseală şi de răni, au fost slab hrănite. Nu lăsaţi parapetul, dacă nu să moară. Şi totuşi, în fiecare noapte, înot sau cu ambarcatiuni mici, au sosit întăriri, dar a fost 15 sau 20 de oameni la un moment dat, suficienta pentru a înlocui pierderile. Cel puţin am încercat să evacueze răniţi. Două trimişii lui vice-rege din Toledo, Salvago şi Miranda, a sosit din Sicilia, înainte de a lumina zilei a fost extinsă şi a ajuns la Saint-Ange. Aceste două elemente livrate la Marele Maestru un mesaj de la Toledo: scrisoare repetitive ca aceste scrisori anterioare, care este, determinarea ferm, nu să intervină. Acum, de zile de la Fort Saint-Elme au fost numerotate. Bărbaţi, epuizată de oboseală şi de răni, au fost slab hrănite. Nu lăsaţi parapetul, dacă nu să moară. Şi totuşi, în fiecare noapte, înot sau cu ambarcatiuni mici, au sosit întăriri, dar a fost 15 sau 20 de oameni la un moment dat, suficienta pentru a înlocui pierderile. Cel puţin am încercat să evacueze răniţi. Două trimişii lui vice-rege din Toledo, Salvago şi Miranda, a sosit din Sicilia, înainte de a lumina zilei a fost extinsă şi a ajuns la Saint-Ange. Aceste două elemente livrate la Marele Maestru un mesaj de la Toledo: scrisoare repetitive ca aceste scrisori anterioare, că este, determinarea ferm, nu să intervină. Nu este uşor de înţeles atitudinea de vice-rege, deşi conştient de dezastru, care ar putea, de asemenea, se află în Spania şi pentru el însuşi, în plus faţă de pierderea unei echipe spaniole purtat uşor (o lovitură serioasă pentru prestigiul navale spaniolă şi în Sicilia de pericol).

Assault puternice SAINT'ELME-Malta

Ofiţerii din Fort Saint-Elme căutat dreptul de a evacua: ei ar face mai multe servicii de viu decât mort, pentru că nimic nu ar putea salva fort. Valletta pe contră, susţine lupta până la capăt. Acesta a inceput bine, agonia fortul de Saint-Elme. La 15 iunie 1565, Valletta a trimis nepotul lui Henri de La Vallette din Toledo, purtător de o nouă scrisoare, în care a explicat cum şi unde să aterizeze întăriri în Malta. Între timp, atac turc treptat uza oamenii din Saint-Elme. Imperiul Otoman 13000th tunuri de tras in 18 zile. Mic contingent al Cavalerilor nou permis de a restabili poziţia de Saint-Elme, în timp ce turcii s-au epuizat. Ei au avut de a face un argument similar pentru a îndemna curajul de a Toledo, dar este, de asemenea adevărat că turcii, în cazul în care nu sunt epuizate, ei au avut destule dovezi de la o rezistenţă furios din Fort. La 19 iunie, Valletta, de asemenea, a scris la Papa şi a cerut o imediată şi substanţiale. La 18 iunie, Turgut acul de ienicerii au fost lovite de Shrapnel de rocă desprinse din cauza o minge de tun împuşcat în largul coastei şi a mării. Aga a fost lovit prin surprindere, Turgut a murit câteva zile mai târziu, fără recăpătarea conştienţei. Unele dezertori raportate de ştiri la Valletta. În timp ce această pierdere ireparabilă împotriva atacatorii au fost gata pentru un atac nou. On June 19, 1565, Miranda făcut cunoscut pentru a Marelui Maestru că la sfârşitul anului a fost pur şi simplu o chestiune de ore. Fortul a fost înconjurat, întăriri nu a venit peste şi atacul următor va fi ultima. În noapte, un soldat malteză, scufundări şi înot între cele două ape, a condus la Marele Maestru, ştiri de agonie lentă. Fortul a fost cunoscut de a avea nici o speranţă şi suntem pregătiţi să moară. O propunere final a fost celebrată în capela de către cele două Conventual Capelanii, Pierre Vigneron şi Alonzo de Zambranca, urmată de o comuniune final. Riders dat Kiss de reconciliere şi mai târziu a distrus ornamentele din capela, astfel încât acestea profanate. Şi clopotul sunat pentru sfârşitul anului. Asaltul a fost de violenţă fără precedent. Miranda a fost ucis, iar executorul judecătoresc Vercoyran Massue-Guaras, acoperite cu răni, aceasta a dus la încălcarea şi, în şedinţa a luptat până la sfârşitul anului. Lanfreducci Knight aprins un foc şi spune-valet, care a fost peste tot. Unele cavaler şi un soldat, sărituri în apă în ultimul moment, a ajuns la Bourg şi povesteşte ultimele momente de agonie. Mustapha a acţionat fără milă şi fără decenta. El a decapitat cadavre de Miranda, pentru a Guaras, guvernatorul şi Massue-Vercoyran, prin implantarea capetele lor asupra vârfurilor, având în vedere Saint-Ange. Răniţi s-au terminat cu tortura. Am încercat Cavalerilor de recunoscut de către surcoat lor, care a fost deschis Cavalerii piept, rupt inima şi pe scânduri de tras pe cruce, apoi aruncaţi-le în mare, astfel încât curentul va aduce la Saint-Ange. În dimineaţa, de la mare au făcut patru cadavre de la poalele fortul, din care Jean-André de Porcellet, care a reuşit cu greu să se identifice altora sa scufundat în mare. Se pare că Knights răniţi, a capturat înainte de asaltul final, acestea ar putea răscumpăra el însuşi. Cadavrele au fost luate în mod solemn la San Lorenzo, locul unde a sarbatorit un mortuar mare de birou. Preoţii au sărbătorit ritul cu hainele negre, dar de culoare roşie ca martiri. Cu toate acestea, demonstraţia oribil de Mustapha, destinate să aducă teroarea în inimile a apărătorilor de Bourg, ratat obiectivul său. "Pays de Saint-Elme" nu ar putea fi o problemă de război sau de deces. Pentru a începe, Valletta decapitat prizonieri turci şi trage cu capetele lor ca nişte gloanţe la inamic. Gestul a fost atât de brutal appaventò fi considerat ca cel al Mustapha. Un nou mesaj de stânga pentru Sicilia, Valletta, dar nu a îndrăznit să anunţe vestea la el care a condamnat mai puternic pentru a fi lent. A scris Mesquita, guvernatorul portughez din Medina, vă rugăm să anunţaţi însuşi Toledo. Scrisorile au fost livrate în Sicilia, de la comandantul Cournussob, nepotul de Mare Maestru. În Europa există întrebări, fără patimă şi fără grabă cu privire la situaţia în Malta. Numai Regina Elisabeta a Angliei părea să fi înţeles gravitatea faptelor şi a scris: "Dacă triumful turcii de pe insula Malta, nu putem şti ce pericole apar pentru toţi creştinii", a spus rugăciune "pentru creştini, care sunt în prezent invadat de turci. " În Franţa, instanţa a auzit căderea de la Saint-Elme momentul vizitei sale la Angouleme, dar ştia semnificaţia ei. Turcii au solicitat dreptul de a opri flota lor franceză în port: franceză nu a refuzat, dar ei au fost rugat să aştepte un răspuns. În Spania, Philip II, procrastinated, şi a făcut gândit foarte aproape sa oprit pe fratele său nenorocit, Don Juan de Austria, care, tremurături cu indignare, s-ar scoate în ajutor de Malta. La 22 ani a fost tot ce nu a fost Filip, frumos, înflăcărat, generos, eroic, mai mult a fost devorate de ambiţie. El a speriat Filip, care a fost frică să-l vadă ia ascendent care a dat farmecul său. Astfel, la împiedicat să mergi la ajutor de Malta. În ciuda tot ceea ce, în ciuda obstrucţie de la Toledo, voluntarii au ajuns în Sicilia: istoria lor este destul de uimitor. Am act de faptul că înregistrările de istorie de la prima mână, în cazul în care stareţul din Bourdeille Brantome, a făcut parte, şi-a spus povestea lui în "lui Colonels Francais" (colonelul franceză): 300 domnilor din Franţa să vină la salvare Malta. "Aceasta a fost o trupa care, deşi mici, a fost atât de frumos, atât de bună, atât de repede şi atât de bine înarmaţi că, odată ce a trecut de Milano, unde am fost pregătit, cu haine şi arme, astfel încât superb nu ştiu dacă am fost luate sau domnilor, sau de soldaţi, sau de principii, astfel încât acestea să ne-a făcut frumoasa. "
Brantome avut unele nume, într-adevăr impresionant: Marshal Bellegarde, Timoléon Casse-de Brissac, unul dintre aceste caractere, fermecător şi de necontestat a industriei de timp, Joseph Boniface de La Molle, care a devenit iubitor al reginei Margot, Philippe de La Guiche, care va cap de artilerie Hardoudin Jean de Villiers, Marchizul de Riviera, Jean de Vivonne, Marchizul de Pisani, Louis de Lusignan, Marchizul de Sain-Gelais, o rudă a regelui din Cipru, Philippe Strozzi, conte de Martinego Sciarra, trei fraţi Anglure, Lansac, Saint-Sorlin, baronul de Montesquieu, care assassinerà. Henri de Condé la Jarnac, René de Voyer dePaulmy, etc ... ceva cu adevărat surprinzătoare: Brantome insistă asupra prezenţa a aproximativ cincizeci de voluntari protestanţi, se menţionează câteva nume: doi frati de la Clermont d'Amboise, dintre care unul, Marquis Resnel va fi asasinat în Saint-Barthelemy de vărul său Bussy d'Amboise, Clermont-Claude Tallard, care vor fi ucişi în Moncontour, Philippe de Lussan Esparbés din care va fi unul dintre fidelă a ENIC IV şi are un frate în Malta , Cavaler al Ordinului, care va capta Romegou Taillebourg cu 18 de oameni câţiva ani mai târziu.
Acest episod pare să fi fost uitate sau trecute cu vederea, probabil pe scop, dar pentru Agrippa d'Aubigné, care oferă, în ghilimele sa "Istoria Universală", pentru că nu ştiau de cele mai multe voluntari. E vedere "că în jurul acestui grup de voluntari pentru a Maltei, a fost organizată o conspiraţie de tăcere, fără îndoială, comandată de Spania, care vor avea un interes în rolul pe care amator sa a jucat Malta. Mai mult decât atât, acest lucru nu grup de voluntari Toledo exasperat, permiţându-le să respiraţiei, cerând pentru a obţine bărci care transportă până la Malta, prea numeroase şi prea multe familii numeroase, deoarece ar putea intimida şi de tăcere. În cele din urmă, Garcia de Toledo, o comandă a trimis în Malta, cu toate că deficitul de: "Ajutor Little", format din patru bucătării, cele de la Saint Aubain şi alţi doi, încărcat cu 700 de oameni, 42 de cavaleri şi unii voluntari (pentru comanda franceză ), sub indrumarea lui Melchior de Robles şi Cavalier de Quincy, limba de Franţa. Nave au fost comandate de Don Juan de Cardona, care a avut nu pentru formale să aterizeze trupele. Fort Saint-Elme au scăzut după opt zile, dar acolo nu a fost atent să comunice un cordon şi a aterizat pe noapte între 20 şi 30 iunie 1565. O rafală de vânt de sud a insulei învăluit într-o ceaţă plictisitoare şi rece. Turcii au navigat bolnav, epuizat de luptă în Saint-Elme. Trupe mici, departe de a fura pe coasta de nord, a trimis un mesaj la Valletta şi Bourg uşor de atins. În dimineaţa, turcii au văzut cu disperare de metri a navei noua comanda plutitoare de-a lungul peretelui de Bourg. Saint-Elme a fost o victorie à la Pirus. A avut nevoie pentru a câştiga mai mult timp, mai mulţi bărbaţi şi materiale decât cele oferite în prezent. Flotei turceşti ar putea intra în port Marsamxett, dar nu şi în Gran Porto; golfuri secundare au fost prescrise cu lanţuri uriaşe de la Veneţia, ferm ataşat. Sosirea comanda a adus un pic de armare fizică şi morală de a sprijini o garnizoana acum disperată. Poate mai mult nevoie de întăriri: Europa nu părea atât de indiferenţi faţă de soarta Malta, astfel cum a fost presupus. Mustapha a încercat să se ocupe de Mare Maestru, Valletta, oferind condiţiile care L'Isle Adam a fost de acord să-Rhodos în 1522: refuzul a fost curat. Întăriri Valletta primit cu braţele deschise. "Când am văzut Quincy, îngenuncheat şi mâinile împreunate-o să cer să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi însoţitorii a spus că era un dar pe care Dumnezeu a trimis-o in deplina siguranta in favoarea sa pentru un happy end la acest război." Masters mîngîie şi nepoţii săi, şi în special Robles. Nepoţii ei erau Henri de La Valletta, care a revenit, şi unul dintre fraţii de Puy-MONTBRUN. Evident, a luat act de faptul că scutirea mici, a fost insuficiente pentru a asigura victoria, dar a permis să se extindă de aparare. Când rimbarcò Cardona, în Toledo a fost trimis un nou mesaj de la Marele Maestru, care, chiar să exagereze, a insistat asupra epuizării fizice a turcilor şi au cerut o nouă expediţie de trupe pentru a termina munca inceputa. Toledo a fost fericit să afle că el nu a mers dincolo de ordinele lui şi că trupele au fost debarcate, dar a fost rău să continue să caute modalităţi de a eluda elementelor necesare şi consolidările scuff la Malta. Acum, lupta este centrat în Birgu. Încă necesare pentru a deţine aproximativ două luni şi jumătate înainte de furtunile de toamnă. Turcii au încercat să ia în jos în sat, care conduc la unităţi mici, în Grand Harbor, dar din moment ce nu au putut cruce mare, Mustapha a decis să aibă arme aripa ei, după Bay, peste Istmul de milă într-o Marsamxett răzleţe, la partea de sus a Harbor Mare. A fost necesar pentru a depăşi un sprijin al Muntelui Sceberas, un zid de pământ, dar cu dureri de cap, cum ar cere o forţă de muncă uriaşă.Acest lucru a fost, de asemenea, tactica de secunde Mahomed să ia Constantinopol în 1453

Curaj Turkish Officer, Philippe cauţiune Lascaris Malta

La 30 iunie 1566, un înalt oficial turc, Philippe Lascaris, un descendent al împăraţilor Bizanţului, l-am auzit te trezeşti într-o loialităţi vechi creştin prins că aceasta era încă un copil, a crescut cu mare grijă la curtea sultanului, pentru a converti " Islam, a avut o carieră strălucită militară. Acum, doar puţin peste 50 de ani, adus aminte ceea ce el a fost spus de asediu de la Constantinopol şi a dat seama că dacă planul a reuşit, Malta a fost pierdut. A decis să informeze Marelui Maestru. La poalele promontoriu de Saint-Elme, Lascaris a făcut-o clar la bărbaţi plasat într-o poziţie transmite că a dorit să li se alăture. Ei au avut bărcile: răcnet în mare, şi care ar putea ajuta. El a dezbrăcat hainele repede somptuoase, lui de arme şi a sărit în apă. Inotat prost, încet şi aproape s-au înecat când trei înotătorii curajoşi ajunge la partea cealaltă şi l-au dus la Birgu. Lascaris a fost usor de recunoscut: surprize toată lumea lui sosire. A explicat calvar sa de a liderul moral al comanda, Juan Sanoguera, şi că i-au adus nişte haine şi imediat a vorbit la Valletta. Sinceritatea lui a fost evident. Setaţi pentru a actual Mare Maestru de modul în care navele au fost aduse în port în Valletta, şi el imediat consolida lanţuri, făcând loc nou, construit pe pari ascuţit: Planul a fost dejucate. Lascaris, acum serviciile prestate de un mare curaj Intrepid, pentru că în cazul în care Malta a scăzut, doar de suicid ar fi scăpat de o pedeapsă teribilă. Turcii, văzând truc lor dejucate, au întors la duel de artilerie şi a avut montate bateriile pe ruinele de la Saint-Elme pentru a reduce aterizarea Birgu. Acesta a fost de a demola ziduri, şi se lasă încălcare a atacurilor. Bărbaţii au fost de obicei, beat şi a aruncat dall'haschich ocazional împotriva morţii. Luptă în jurul Birgu a devenit o succesiune de atacuri care rupe într-o apărare furios, organizat de oameni care s-au găsit epuizat, dar musca lor. A suferit mai multe atacuri de turci, cu bărcile, prin port. De două ori sa încheiat în caz de dezastre; de două ori pe tunuri al Cavalerilor a lovit nave în thread. La 15 iulie, în special, o baterie ascunsă, seceri galere literalmente turceşti. Dar, printre morţi, este comandantul de Quincy. Atacurile de artilerie au fost adăugate la cele de geniu. Ca şi Rhodes, el a venit în tranşee, dar a fost mult mai dificil din cauza duritate a solului şi a lipsei de pământ verde. Unul dintre arhitecţii care au participat la Marele Maestru a fost Girolamo Cassar, un arhitect şi inginer. El a reconstruit metereze la dimensiunea, înainte de a turcilor de a distruge, din nou, întreaga populaţie a contribuit civile şi a ajutat femeile din nou pentru a trata vătămate, se aduce cu apă şi să ofere alimente. Turcii, prin testarea război psihologic, au sperat, fără succes, pentru a detaşa a populaţiei civile de a Ordinului. Malteză au fost credincioşi şi nu au putut accepta ofertele de musulmani, chiar dacă ar fi numai laude pentru comanda. Relieful numai că a venit în Malta, în aceste luni pline de anxietate, a fost acordarea de Papa, care a acordat indulgenţe plen a tuturor celor care au murit de luptă necredincioşii, nu numai pentru a Cavalerii ucis în Saint-Elme, dar şi la ucis malteză , atât în timp ce repara un bastion mortar, atât de la o bombă care explodează pe strada. A fost un sprijin moral pentru populaţia locală. Într-o zi, în timpul unui atac, "necredincioşilor brusc a dat cu ea şi a dispărut într-o general fuggifuggi nu a înţeles imediat motiv. Valletta întrebat dacă, în final armata de salvare a aterizat. Din păcate, nu a fost aşa, dar turcii au crezut o comandă, care se încadrează la tabara de baza de la Marsa, nu departe de summit-ul de Harbor Mare, au găsit în zona devastat masacrat răniţi şi bolnavi, perdelele pe foc , comisioane jefuite sau distruse. Spectacolul a fost groaznic. De fapt era vorba de o comanda de cavalerie, Cavalerii au venit din orasul Mdina, în conformitate cu ordinele de Comandant al Ligny, care a făcut această cursă. Mustapha au atins teribil: el a fost un tur de forţă şi dovada că garnizoana mici a pierdut nici una din muscatura sale. Atacatorii au retras fără opoziţie, fiecare rider a luat un jocheu pe spate.
Valletta a trebuit să cânte un Te Deum, dar nimic nu a fost într-adevăr salvat: Ordonanţa trupele au dizolvat şi turcii au primit întăriri din Africa. Garcia de Toledo a continuat să trimită scrisori vagă şi amabil, anunţă sosirea sa, până la sfârşitul lunii viitoare, dar acum nu au crezut nimeni. Noi trebuie să moară sabie în mână. Cu toate acestea, turcii au fost foarte obosit. Cele mai multe dintre ienicerii au fost ucişi. Barbatii nu martie excepţia cazului în care sub influenţa haschich sau de opiu. Liderii nu a fost de acord, precum şi toate se temea de mânia sultanului. În Malta înrăutăţit situaţia. Pentru dueluri de artilerie a urmat motoarele de asediu. Catapulte Beat perete şi o serie de lovituri de stat foarte îndrăzneţ şi sângeroase au fost necesare pentru a scăpa de ea. Din păcate, au fost rapid reconstruit catapulte altele. Henri de La Vallette, nepotul lui Marelui Maestru, a fost ucis în timpul uneia dintre aceste lupte. Valletta a avut iubit profund ca un copil şi a avut un tare timp ascuns nemulţumirea lui. Un asalt împotriva uşa de Castilia, a fost distrus şi clopotul din San Lorenzo a început să sune alarma cere întăriri, dar şi aruncarea panica. Valletta recuperate situaţia personal, care sosesc cu un mic grup de Cavaleri în cele mai ameninţate. Li a fost rănit, dar a scăzut destul de lumina pe parcursul a două ore în care a urmat, lăsând cetatea şi nu a avut nici Medicare numai atunci când pericolul a fost plecat. Atacurile au durat 24 de ore într-un rând, înmulţit, dar sa constatat că gloanţele tras a venit de la tunuri a Marinei: Deci, arme, altele a trebuit să fie în afara serviciului. Şi, în curând calmat violenţei de foc: turcii au fost nevoiţi să raţie shots. Toate acestea au fost încurajatoare. A început adversităţi de ploaie în luna august a fost de peste, am ajuns în luna septembrie. Trupele turceşti ar fi avut mai mult decât suficient: convoaiele care ar fi trebuit să se ajungă s-au pierdut pe mare, swiped de către unii pirati care au favorizat necunoştinţă de Ordinul.Cu toate acestea, situaţia de Birgu fost groaznic. Nu s-au arme pentru a îngropa pe cei morţi, grija de femei au fost răniţi în întregime abandonate.Valletta a refuzat absolut, acesta a fost un dezastru, dar inamicul nu ar deşert oamenii care au luptat cu curaj pentru comanda. Stii atitudinea de fanatici musulmani în circumstanţe similare: masacrul. Războiul a devenit un război de uzură, şi am întrebat care a fost îndreptată spre ultimul trimestru al anului o oră. Prizonieri Renegades sau a scapat-a dat vestea că în cauză descurajarea a turcilor. O lovitură de stat împotriva orasul Mdina au eşuat complet. Deci, în ciuda epuizare, pierdere, distrugerilor, o licărire de speranţă au început să apară. Unii călugări au avut viziuni, sau aud voci care a prezis un comunicat în scurt timp. Pe 7 septembrie, "Marele Relief", a aterizat. Garcia de Toledo a epuizat deja toate scuzele şi cuvinte de confort. El a avut comenzi de la Philip II? Care? Pentru că regele a adoptat acest comportament? Nu a fost ostilitate între el şi Grandmaster secrete Valletta, deoarece aceasta din urmă a fost francez? El a vrut ordinul a fost respinsă de turci şi de a câştiga înapoi insula de coliziune cu un inamic deja epuizate? Dar, în cele din urmă Toledo, a convocat un consiliu de război cu Giovanni Andrea Doria (de fapt prinţ din Genova), Alvaro de Sande (comandant de mercenari), care au văzut deja în Djerba, unde a fost luat prizonier, şi Ascanio de La Corne ( Perugia. Marchizul de Castiglione del Lago Citta della Pieve şi Domnul Abbadia San Salvatore. Montino in-law de la Monte Santa Maria - 1516 -1571). Toate cele trei luării de măsuri, prea repede pentru a evita furtunile EQUINOXES. În cele din urmă, au reuşit să dezvolte un sistem de aterizare perfect logic şi bine coordonate. Expedierile scris pe această temă au fost la Simancas. Toledo Alvaro de Sande sfătuiţi să intre în contact cu delegatul Marelui Maestru. Angajat pe flotei spaniole de la Messina şi a aterizat pe insula Gozo, cu 10000 de infanterie italieni şi spanioli. Tot ceea ce trebuie să aibă loc "între va bine si armonie." Giovanni Andrea Doria, care a însoţit armata de salvare, a traversat La Corne de Sande şi asistent la ţărmurile Malta, apoi indicaţiile lor de aşteptat să se întoarcă la o întâlnire şi de a se întâlni cu Toledo, dar nu se da jos din sol. Turcii au avut ştiri de la plecare de la Messina. Ei au trebuit să conta 60 vele si au înţeles ceea ce a fost, asa ca flota a fost mai mult decât suficient pentru a paraliza un adversar epuizat şi scurte de muniţie. Într-adevăr, la 7 septembrie 1565, convoiul a ajuns în Mellieha, un mic port pe coasta de nord a insulei, în timp ce turcii au fost de aşteptare în sud. De aterizare a fost făcută brusc. Brantome, şi fratele său au făcut parte din voluntari franceză şi spune: "Venind la Malta asa ca am asteptat cu cel puţin o oră înainte de intrarea în port, am auzit o salvă de tromboane atât de frumoasă că toţi cei care s-au vizionarea în port, care a fost căptuşite de către toate părţile, s-au pierdut în admiraţie şi mulţumire să ne vadă şi să ne facă o masa buna ... Toate au fost sigur de sosirea noastră, ca de foc de la Saint-Elme când a apărut pe navele care, după o furtună violentă. " Aceasta aterizare foarte solemnă cred că turcii au de-a face cu o armată imensă, şi nu cu doar 10.000 de oameni în toate. Într-o noapte, trupele au ajuns la oraşul Mdina, Birgu mai târziu. Cavalerii şi ofiţerii ei înşişi au luat echipamentul lor de a da altora muniţie. Valletta, ştiind ce sa ridicat la salvare, considerat mai presus de orice efect de morală. El a văzut inamicul în grabă de a dezafecta tabere pus pe ruinele Saint-Elme. În dimineaţa zilei de 7 septembrie 1565, înălţimile care a dominat de dafin, treptat, au fost evacuate, iar navele primul set sail, care transportă departe răniţi. Asediul de Bourg-au grabit sa-un domeniu în cazul în care sa constatat posibil să localizeze şi să opereze joncţiunea cu armata de relief. La 10 septembrie 1565, trupele au intrat Birgu, turcii au evitat întotdeauna: din urmă, nu doresc să lupte, au intrat. Valetta au făcut imediat spate şi reocupa Saint-Elme, nivelarea tranşee şi înarmarea inamicul ambuscade bucătării în Golful Senglea. Mustapha brusc seama că navele noi a sosit a fost mult mai puţine decât au crezut până la 10.000 de oameni. Prin urmare, o dată ce a decis să reia lupta. Valletta nu a fost deloc surprins şi te-am avertizat Coroanei. Evacuarea trupelor sale de pe deal cu vedere la coasta de Naxxar. Armata turcă a apărut din Msida, acesta mai avea încă superioritatea numerică, deşi el a fost descurajaţi de lung asediu de trei luni de lupte sângeroase, pierderea beneficiilor obţinute din captura de un fort, preţul de torente de sânge şi de filmare luptele fără întârziere. Armată de relief a fost în cele din urmă pe câmpul de luptă, lucrurile sperat pentru o lungă perioadă de timp. Armată de Cavalerilor porni la atac cu Clermont d'Amboise, care a fost rănit. Operaţiuni au fost urmat de atacurile confuz şi confuz. Mustapha riscul de a fi capturat. Turcii au fost la sfârşitul şi să ia lăsat calareti picior. Ariergardă de Mustapha a venit Slashing până la momentul în care ei nu a reuşit să rimbarcarsi, să navigheze în insulele greceşti. Malta a fost salvat, şi astfel a salvat de Vest, de asemenea. Soldaţii de salvare privit cu uimire starea în care au fost bărbaţi şi a oraşului: o armată de fantome în ruine complimente.

Catherine II a Rusiei

Odată cu apariţia Catherine II, politica Rusă vor fi specificând şi a devenit îngrijorătoare. În mod oficial, rapoartele sunt excelente, iar împărăteasa a arătat dovezi de un'amabilità cu talent, aproape jenant. El a scris de multe ori pentru a Marelui Maestru, informându-l de succesiune la tron, moartea nefericit şi bruscă a soţului ei iubit. Catherine împărăteasa a trimis un portret al ei de către Levitzky. Rohan Pinto şi apoi au răspuns cu afecţiune, şi întrebându-se ce s-au intenţiile reale ale suveran. În 1776, în timpul unui nou război cu Turcia, Malta, împărăteasa a încercat să trageţi în trezesc sale, ceea ce face speranţa stralucitoare de recastigare Rhodos şi, probabil, alte insule. Mare Maestru Rohan scăpat: oferta a fost vagă şi era evident că Malta, ar putea servi ca flota de sprijin ideea de a merge la război alături de un imperiu schismatic nu a încercat. În plus, un Rusia puternic şi victorioasă a fost mult mai periculos decât un curcan în procesul de descompunere. Nu mai era timp a cruciadelor. Operaţiune împotriva Turciei are loc la scurt timp după episod a revoltei de preoţi, în care Rusia avea la concluzia că, în toate modurile, insula nu ar intra, prin intervenţia sa. Revolta de preoţi în Malta, cu siguranţă, a fost ajutat de Neapole şi Rusia. Una dintre cele mai agitat şi mai inteligent Cavalerilor de comandant al Dolomieu denunţa o înţelegere secretă între Neapole şi Rusia.Începând cu 1618, Prinţul de Ostrog, nobil polonez, a avut legat posesiunile sale la Ordinul, după stingerea familiei sale. Prince of Ostrog şi a murit în 1673, după un proces intentat de către fratele său, mărfurile au fost livrate la Ordinul, este cea mai mare parte a Staretia Ducat al Poloniei. În prima divizie din Polonia, terenuri Ordinul lui erau acum pe teritoriul Rusiei şi Rusia au confiscat de a exista, lăsând speranţa că va reveni, cel puţin o parte după câteva negocieri. Nimic nu a fost mai complicat. Cu toate acestea, Ordinul a avut un diplomat de mare clasa, broker de Sagramoso Michel, originar din Verona. El a venit dintr-o familie bună, a fost învăţat în mod excepţional, a studiat la Bologna, în timp ce dobândirea unei culturi generale mult superioară faţă de cea a Cavalerilor. A fost interesat în geologie, în domeniul meteorologiei, botanica si fizica. Duhul larg, oarecum "superficial, dar extrem de talentat, ştia franceză astfel încât nu numai perfect, dar, de asemenea, fascinant, iar el a ţinut un discurs în limba suedeză, la momentul primirii sale la Academia Regală din Stockholm. Afacerea a fost reaprins în Rusia în 1772. A fost absolut necesar pentru a merge la a discuta despre site-ul cu Catherine II groped pentru ceva pentru a salva comandourilor Polonia, şi nici unul mai bun decât brokerul Sagramoso-ar putea desfăşura această misiune periculoasă. Ştiind partea de nord a ţării, poliglot, el ştie că facem, Sagramoso este mult mai frumos si are postura mare. Apoi stinge din nou, în primul rând la Paris, unde a pus problema financiară a călătoriei sale şi, în final, la Varşovia, iar de acolo la Sankt Petersburg, unde a ajuns, în aprilie 1773. Negocierile au fost dificile: Sagramoso scrie la Fleury: "Am să se bazeze pe bunătatea infinită şi măreţia sufletului de suveranitate quest'immortale." După câteva luni petrecute în inutile Sankt Petersburg, Sagramoso defalcate în funcţie de la Varşovia, în cazul în care climatul a fost mai puţin obositoare. În cele din urmă, după ce eforturile de lung pentru a ajunge la o soluţie acceptabilă, care să asigure o parte din interesele Ordinului. El sa întors la Sankt Petersburg să sărute mâna împărătesei Ecaterina a II-a şi a primit o sticla de împânzit cu diamante, după care sa întors la Paris, unde a ajuns la Malta. De la întoarcerea sa în Malta, Marele Maestru a trimis Sagramoso Gardian ca ambasador la Napoli. În conformitate cu Charles II, relaţiile sunt bune. Regele, a scris o perioadă de timp de la Marele Maestru să anunţe expedierea de o echipă într-mediteranean de multe ori sub comanda lui Sir Jhon Narborough. Navele de realimentare în Malta, au fost bine primite de răscumpărare el'ammiraglio captivi malteză. În conformitate cu Jaques II-lea, relaţiile dintre Anglia şi Malta, ar fi putut fi excelent. Ordinul a sperat într-o foarte catolic suveran şi a lăsat să se înţeleagă prin aluzii discrete, care s-ar fi întors cu bucurie sau date fiind unele recomandare în Anglia. James II a fost complet de acord, dar lui scurt şi dezastruoase domniei nu-i dea timp să ia măsuri în această direcţie. Când James II a fugit la Franţa, pentru a arătat-l deferenţă de mare ca la fiul său (Iacov III), Cavaler al Sf. Gheorghe, femeia din urmă, Clementina Sobieski, precum şi la două fiul lor Henry, Cardinalul York. Marele Maestru numit Marele Prior din Anglia, un pur onorifice, un nepot al lui Duce de Berwick. De-a lungul această corespondenţă bunăvoinţa marii maestri a fost sigur: fără nici o îndoială, pe care le deţineau cel mai mare număr de scrisori de nenumărate Stuarts, în comparaţie cu alţi suverani. Între timp, piraţii malteză au fost o sursă perpetuă de exasperare. O criză a erupt în 1713. Unii marinari limba engleză plâns că au fost maltrataţi în Malta şi în acelaşi timp, o navă de limba engleză a fost capturat de către spanioli şi vândute la Valletta. Ambasador al Ordinului, magistratul La Vieuville, a fost instruit să intre în relaţiile cu britanic însărcinat cu afaceri, Matthew Prior, şi să studieze problema. Totul a început în 1718, atunci când limba engleză a fost o barca prins în mod ilegal în largul mării şi vândute în mod ilegal în Valletta. De aceasta data, a existat o echipa de limba engleză în Sicilia, care a comandat el'ammiraglio, Sir George Byng, a decis să acţioneze, dar cu curtoazie extremă. Malta este un loc în care a fost imposibil să izoleze. Hanuri naţionalitate au fost prezente în număr mic. Prin urmare, părea că viaţa a fost puţin mai mult decât tolerabil, şi că, în cele mai multe cazuri, asociaţiile dintre Cavalerii de naţionalităţi diferite funcţionează bine. Diferitele servicii ale Ordinului şi, în special, personalul de nave au fost internaţional şi a funcţionat fără controverse. De altfel, o întreabă ce limbă a fost mai răspândită în Malta. Desigur că nu malteză, că nimeni, cu excepţia, poate, Marele Maestru Rohan ştia. Desigur că nu Latină, pentru că nu au fost Cavalerii cercetători. Sagramoso, extrem de om educat a scris într-un mod fascinant Linn: "ambarcaţiune pirat, pe care am făcut timp de mulţi ani în timpul tinereţea mea, nu a fost potrivit pentru cultivarea învăţarea tuturor limbilor învăţat." Cele mai multe dintre Cavalerilor dar nu toate, au fost, de fapt, ştiu ştiu franceză şi italiană. În fiecare ţară există o serie de mari personalităţi, miniştri, dar şi savanţi, scriitori sau pictori. În timpul secolului al XVIII-lea, a fost parte dintr-un membru al acestei elite: broker de Froulay, Sagramoso, că de Saint-Simon, Marele Maestru Rohan, Commendatore Dolomieu, şi mai mult. Universalitate de educaţie comune tuturor nobililor mare, a permis o anumită intimitate între bărbaţi care au venit din diferite ţări. Egal un nou accent: deschiderea de Rusia. Catherine a murit. Sunt de acord cu noul ţar, Paul I, 68 ° Marele Maestru Emmanuel DE ROHAN a fost încercarea de a stabili o Staretia Ducat al Rusiei, care a cuprins domeniile de Polonia (punctul 7a). Pentru a negocia, Rohan, brokerul a trimis în Rusia Litta, o familie mare Milanese, care au făcut o viaţă în Rusia în timpul domniei lui Catherine II în 1789. Paul I l-au primit cu entuziasm şi fără a prezenta cel mai greu de a reglementa toate problemele cu privire la interesele Ordinului. În acelaşi timp, Paul I a introdus o apropiere cu Sfântul Scaun şi a cerut să trimită un nunţiu pentru a rezolva probleme importante. Întrebare a fost întâmpinată cu bucurie la Roma, şi a fost trimis în Rusia în ianuarie 1797, monseniorul Lorenzo Litta, fratele a executorului judecătoresc. Unul din primele rezultate ale acestei abordări este crearea unui Grand catolic Priory din Rusia. Rohan a murit la scurt timp după ce şi a fost ales Mare Maestru 69-Ferdinand von Hompesch. Anglia, după pierderea Menorca în 1782, el a visat de a face o Malta Gibraltar al doilea. Războaiele nesfârşite care a apărut de la Revoluţia va consolida doar importanţa a insulei: Ordinul nu a avut mai mult de 5 bucătării, o navă, trei fregate şi unele unităţi mai mici. El a avut lasa totul merge la ruina, din cauza banilor. Când a fost puternic, Malta a fost respectat, dar, în statul unde a fost, a fost la mila primul care a vrut să ocupe. Conflict de naţionalităţi a Cavalerilor între ţările lor şi Ordinul a izbucnit în 1798, atunci când nu a fost aterizarea Bonaparte la Malta. Nu au existat tradari sau într-un caz sau altul. Numai, în ceea ce priveşte naţionalitatea şi al Ordinului Naţional, Cavalerii s-au aflat sfâşiată între două atractii deopotrivă. A vrut să vadă aterizarea Bonaparte puţin o dată să vă aducă Ordinul ideal aristocrat. Acest lucru este puţin probabil. Ordine Sechestrarea a fost o necesitate strategică. On June 6, 1798, două nave de echipa au ajuns la Bruey Marsaxlokk şi a cerut să facă apa - a fost acordat permisiunea. Apoi, a apărut întregul parc, care înconjoară insula. Au înţeles pericolul şi populaţia pierdut capul lor, aşa cum confuz şi împărţite cu privire la atitudinea de a adopta. Bonaparte a făcut apel dreptul pentru navele lor de a intra în port pentru reaprovizionarea. Statut, care nu au permis că patru nave de la o dată, dar nu a putut Bonaparte a pierde prea mult timp, pentru că s-ar lua de săptămâni.

Napoleon Bonaparte
Confruntandu-se cu cerinţele Bonaparte, rezistenţa a fost organizat la ultimul minut şi în dezordine totală. Hompesch a declarat că el a admis intrarea de patru nave, care a inclus de lege maritim, şi că, dacă el ar focul asupra intrare a cincea. Aristocraţie malteze se temea pentru proprietatea sa, oamenii nu au vrut să lupte, clerul se temeau de jefuirea de biserici. Hompesch a dat ordine contradictorii şi congregaţia a războiului împotriva ordinelor. Prins între două loialitatea, francezii au răspuns în moduri diferite. Au fost 260 la Malta, faţă de 362 membri ai Ordinului. Populaţiei, ca urmare a unui exces de teroare, masacrarea a patru cavaleri Mantazel, Vallin, Dolomieu de Lormi ed'Andelare lui prieten care a fost una dintre navele care, împreună cu Bonaparte a aflat că a adus cu el. Hompesch nebun de frică, nu ştiu unde să rândul său, el a pierdut sa se răcească şi a cerut un armistiţiu, iar mai târziu, două ore mai târziu, a capitulat. Se pare că se temea de masacrul al Ordinului a populaţiei. Bonaparte a pus mâinile pe comoara intact şi puternică, dar constată că comoara a fost săraci şi puternică imposibil de apărat. Concediat foarte mult, dar cu siguranţă mai mic decât spune Malta sub influenţa răspândirii de propagandă anti-francez suferit de preoţi engleză şi maltezi, care au fost responsabile de revoluţie împotriva franceză. Acesta din urmă, în interesul poporului maltez, insula răspândirea idealurile revoluţiei: "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Acest fapt a subminat puterea pe care preoţii efectuate asupra oamenilor maltez, pe această insulă şi am văzut pe francezi ca o ameninţare la dominaţia lor. După capitulare, Ordinul a dat dominaţia a insulei în Franţa, iar Cavalerii au primit indemnizaţii sau pensii. Marele Maestru-ar putea retrage cu escorta lui şi cavalerii care nu au fost franceză. Franceză ar putea întoarce în Franţa: a acestora în condiţii de siguranţă-conduce au fost semnate de către Vaubois şi, de asemenea, Desaix. Unii, din motive de vârstă, de sănătate sau de preferinţă, ei au ramas in Valletta. Hompesch, însoţit de aproximativ douăzeci de oameni, inclusiv cavaleri, funcţionari de arme, pagini şi funcţionarilor, urcat în noaptea următoare la Trieste. 53 Cavalerii mai tineri, s-au alăturat arma şi a făcut campania egiptean sub Director, Consulatul şi Imperiul. O legenda spune că comori au fost jefuite la Malta la bordul navei franceze "Orient" şi că barca a scufundat în timpul luptei de ABOUKIR. Ele s-ar fi descărcat de mai jos. Unul trebuie să reţineţi că aceste comori, stivuite pe partea de sus a echipamentelor militare, îmbarcat la Toulon, a trebuit să fi descărcat primul. Au fost vândute de fapt, în Egipt, în cazul în care s-au găsit urme. În Malta a fost la sfârşitul unei ere glorioase, pitoresc şi foarte nobilă. 360 ani de un guvern care excepţionale, un pic "pentru jocurile de noroc au menţinut împotriva toate cotele printr-o lume în schimbare. Cu plecare din Malta, un aspect al vieţii a Ordinului a devenit cale de disparitie. De-a lungul anilor care au urmat pierderea a insulei, am asistat la o încercare de subjugare, din motive pur politice, ceea ce mai rămăsese din Ordinul. Hompesch, pentru incompetenţă său, mai degrabă decât pentru laşitatea lui, el a fost Groparul. Cele mai multe dintre cavalerii care au parasit Malta, a ajuns la protectorul lor în Sankt Petersburg.
La 10 septembrie 1798, ţarul a emis un ucazul cu privire la termenii care "a luat sub protecţia sa toate organismele de înaltă Ordine bine intenţionate."
Declarat Sankt Petersburg "locul şef de reuniuni a Ordinului şi a dispus" tuturor cavalerilor în acest oraş să ia toate măsurile necesare pentru a administra un util şi eficient această instituţie nobile. "

Ţarul Paul I al Rusiei

În acelaşi timp, Hompesch m-am dus direct la Pavel, cerându-i să lasă-l să justifice în faţa lui, apoi părea să recunoască ţar de a autorităţii sale superioare.
La 27 octombrie 1798, membrii Staretia Ducat al Rusiei, precum şi toate Cavalerii multe alte din alte limbi, care au găsit adăpost în Sankt-Petersburg, au ales Mare Maestru al ţarului în înlocuirea Hompesch căzut. La 13 noiembrie 1798, ţarul a acceptat titlul ca împlinire a dorinţelor sale dragi. Magistrat, Count Litta a devenit locotenent-lui general. Din Trieste, unde a fugit, Hompesch, dezamăgiţi de Bonaparte, a scris două scrisori de demisie, de un imperiu rus şi un împărat al Austriei, aliatul său. Şi acest lucru este faptul că recuperarea a abdicat puterile sale în mâinile ţarului: "Pentru a Maiestăţii Sale Împăratul Paul I al Rusiei. "

La 5 septembrie 1800, Malta, Franţa pierde la mâinile de limba engleză care au stabilit pe insulă, după ce a ajutat la revolta din malteze împotriva franceză. Revolta din malteză a fost, în mare parte, desfăşurate de preoţii lor, care a dorit să continue să domine oameni si a folosit-o ca o scuză, jefuirea unei biserici de către trupele franceze să se ridice populaţiei. Intrării în vigoare imediat, britanicii au fost mai viclean: au spus că vor stabilit temporar pentru a proteja insula Malta de francezi, dar nu până după ce au părăsit independenţei insulei în 1964. Staţi lung al britanic aflat în Malta, a fost permisă de acordul lor cu preoţii malteză. Toate flota navală engleză sa bazat în Malta şi acest lucru a asigurat dominaţia în Marea Mediterană de la Strâmtoarea Gibraltar în Cipru.
La 11 martie 1801, 70 de ani Maestru Paul I a fost asasinat. La 22 iunie 1801, Consiliul Suprem al Ordinului în St Petersburg (în cazul în care mai mult de jumătate din membrii Ordinului) a decis, astfel cum se confirmă Boisgelin în scrierile sale, a cererii excepţionale pentru Papa de a alege un maestru dintr-o listă de candidaţii care s-ar fi fost trimis. Dar, pentru a fost foarte precis în subliniind faptul că aceasta a fost o decizie unică şi că nici o derogare de la drepturile şi privilegiile rezervate la Ordinul. După ce Papa a exprimat alegerea sa, trebuia să prezinte pentru aprobare şi plăcerea de a Ordinului.

Listă de candidaţi prezentate la Papă a fost, după cum urmează:

• Knights Masini, Pignatelli şi Bonelli de Staretia din Sicilia;
• Count şi contele Colloredo Kollowrath din Boemia;
• Knights Mansel Gorjao şi Rodrigo Carvalho Pinto din Portugalia;
• Knight Gian Battista Tommasi din Toscana;
• Cavalier Bartolomeo Ruspoli la Roma;
• Cavaler Taufriken din Bavaria
• Cavaler Morawitzky de Rusia;
• Knight Pfurdt Plumberg şi baronul Rinco din Germania;
• Baron Flachslanden din Franţa.

Papa a decis să numească "Motu Proprio" broker Bartolomeo Ruspoli ca marele maestru, fără a supune ales de el pentru aprobarea Consiliului Suprem al Ordinului. Ştiind bine că Papa nu a avut nici dreptul de a face acest lucru, broker de Ruspoli cu înţelepciune a refuzat oferta. Papa la timp pentru a reveni această problemă, ca şi în drept, în mâinile Supremului Consiliu al Ordinului, el a încercat din nou la "Motu Proprio" cu numele broker de Caracciolo di San Eramo ca mare profesor. El, de asemenea, ştiind bine că Papa a fost împotriva regulilor Ordinului, cu înţelepciune a scăzut. Papa din nou, nu a reuşit să sesizeze Consiliul Suprem al Ordinului din Sankt-Petersburg şi a vrut să numească "Motu Proprio" Commendatore Romagna ca Grandmaster. Cea de a treia cu înţelepciune a refuzat oferta de Papei Este important de remarcat că nici brokerul Caracciolo, nici nu Commendatore Romagnosi au fost incluse în lista de candidaţi a decis de Consiliul Suprem al Ordinului. Acest lucru subliniază total de actul mod incontestabil ilegală a Papei
În cele din urmă, Papa a constatat că brokerul Gian Battista Tommasi a fost dispus să primească acest titlu şi la numit "Motu Proprio" Mare Maestru.
Magistrat Tommasi, Mare Maestru al noua ordine a Papei, a luat locul acesteia din urmă de la Messina la Catania, unde a trăit şi el în curând a murit de durere la scurt timp după, pentru că, desigur, lucrurile nu au mers deloc bine ca şi el a sperat . Aşa că, după moartea lui Thomas în 1805 nu a fost ales nici un Marele Maestru de mulţi ani. On March 28, 1879, Pope Leo XIII stabilit un alt maestru şi Ordinul este fixat permanent la Roma, în Via Condotti
Între timp, adevărata Ordinul Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, numit Cavaleri de Malta, a continuat să existe datorită călăreţi care încă se bucură de protecţie ţar ereditar Alexander I al Rusiei. Proclamarea unui decret al ţarului, în 1801, semnat de el însuşi şi de combatere a semnat de către Grand Chancellor "Magnus cancelar vine de la Phalen", a declarat următoarele:
"Dorind să dea Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, o marturie de afectiune noastre şi bunăvoinţă noastre speciale, am să declare că-l ia sub protecţia noastră Imperial şi care fac tot efortul nostru, onoruri, privilegii şi proprietăţi.şi că această reşedinţă imperială este considerat în continuare locul şefului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim, până în circumstanţe să îi permită să-i dea un Mare Maestru, în conformitate cu statutul său şi formele sale vechi. "

O dovadă în plus că, pentru adevărata a continuat să existe a fost faptul că, în 1806, regele Gustav al IV-lea al Suediei dă ordin insula Gottland (şi nu noua ordine a papei). Astfel, în lucrările de autoritar Jhon Debrett intitulat "Debrett rangul de pair", pentru 1807.1817 ani, 1819 şi 1825, este lista de persoane care au primit un cavaler, şi confirmă Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim sub protecţia ţarului Rusiei, ca un adevărat Ordinul de Malta. Dimineaţa Perrot scrie în cartea sa "Obiecte istorice ale civile si militare": "Astăzi, Ordinul este sub protecţia Imperiului Rus, şi este reglementat de un locotenent asistată de un consiliu de stat".
În 1822, Austria a Ordinului, cu sediul în Rusia, în insula Elba, în ol'isola Kvarner, în schimbul a primi titlul de Mare Maestru de împărat de Habsourg. În 1823, guvernul dă ordin insula grecească Rhodos, cu condiţia ca Cavalerii să li se alăture împotriva Turciei. Din Desigur, acest lucru a fost de neconceput. În 1834, C. de Magy, în cartea sa. "Colectarea istorice ale ordine ale Cavalerilor", arată în mod clar că Ordinul Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim există şi lucrări în Rusia şi nu în Roma. În 1848, Biblioteca Naţională a Belgiei, Loumyer, are aceeaşi declaraţie emisă după cea de la "rangul de pair Burke a lui." În 1858, rangul de pair Burke's ", enumerate în publicării lor autoritare" The Book of Knightood si ornamente de Onoare ", publicat în Anglia, care prevede:
"Trimiterea la Ordinul Sf. Ioan-Rusia"

Cele două priorităţi principale ruşii încă mai păstrează constituţia vechi al Ordinului, sub protecţia împăratului, care este responsabil. Staretia Ducat al Poloniei, înfiinţat în 1776, a fost mult timp legat de britanice şi Bavaria, care au fost compuse din 20 alin. Astazi s-au alăturat Priory din Rusia, care, la rândul său, este împărţit în două priorităţi principale, care sunt compuse din catolici şi ortodocşi cavaleri ruşi. Aceasta din urmă are 98 commanderies, în timp înainte ca acestea au avut 393 şi 32 cavaleri de cruce mare.

În 1897, în "Dicţionar enciclopedic de ordine ale Cavalerilor" şi "Malta în trecut şi de azi" de ML Bier, aceste două lucrări se referă Ordinul Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim care există şi funcţionează în Rusia (şi nu în Roma). În 1915, Robert R. McCormick, în cartea sa intitulată "Albă armata rusă" (Compania Macmillan, New York), capitolul X, cu "Body Garda", scrie, după cum urmează:
Soldaţi din Garda Imperială sunt reprezentanţi aleşi ai Imperiului rus întregi. Cele mai multe au participat la scoala de "corp de pagini", care sunt studenţi al Cavalerilor de Malta.
Admiterea la aceasta scoala de elita este limitată la: 1) de copii al Cavalerilor de Malta, 2) copii de generali şi generali locotenent, 3) pentru copiii din familiile ale căror titluri de nobleţe datând de peste 100 de ani.
În martie 1917, revoluţia a izbucnit în Rusia şi Dumei îşi asumă în mod eficient puterea de la 11 martie 1917. Pe martie 15, 1917 ţarului Nicolae abdică. Maurice Paleologo, Ambasador al Franţei, Sankt Petersburg în ultimii ani de domnie a ţarului, menţionează în volumele sale 3 intitulat "ţar al Rusiei în timpul Războiului Mare" (publicată la Paris, în 1921-1922), din funcţii care au fost organizate în Biserica Staretia din Malta a Corpului de pagini de la Curtea Imperială la care au participat toţi ambasadorii şi miniştrii statelor crestine ale Europei în Joia 1 aprilie şi vineri, aprilie 2, 1915, precum şi asupra Joia Mare, April 2, 1916. Maurice Paleologul scrie:
"Paşte duminică, aprilie 15, 1917:" Ne-am dus la Biserica Ortodoxă, familiei imperiale a fost sub arest la domiciliu şi nu a avut nici funcţia, Staretia din Malta. "Toate acestea arată clar că Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta, a continuat existenţa sa, în ciuda tuturor suişuri şi coborâşuri şi în ciuda intervenţia Papei, care au construit o noua ordine, care, în această zi încerca să falsifice istoria care doresc să-şi asume din greşeală continuitatea al Ordinului. Unele poveşti pe care doresc să se căsătorească, din cauza noii ordini care a creat pe Papa, cerând ca ţarului, Alexander I suprimat Ordinul. Dimpotrivă, sunt membri ai noua ordine a Papei care au încercat să suprime, pentru a uzurpa adevărata putere. Nimeni nu ar fi putut şi au avut dreptul de a suprima ordinea adevărat, ceea ce din fericire, era încă activă astăzi fiecare ', şi ia puterea lui datorită noii membri ai calităţi care se combină pentru a contribui la efortul colectiv.

Paris, Franţa, 1955, baronul Taube, în cartea sa intitulată "împăratul Pavel I al Rusiei, Mare Maestru al Ordinului de Malta şi rusă lui Grand Staretia al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim", scrie, de fapt, următoarele istorică
"La fel de falsă este răspândit Canard despre aceasta, în Rusia, care povesteşte suprimarea pretinsa Staretia Ducat al Rusiei de către Alexander I în anul 1817. Este uşor de explicat prin faptul că, tocmai în acest moment, împăratul a interzis delleinsegne primirea Italia Ordine şi transport lor în Rusia, fără autorizaţie a ţarului. Această măsură a fost luată de către Cabinetul de Miniştri şi sancţionate de către împăratul la cererea liderilor militari a trei tineri ofiţeri militari Lazaroff, care au primit direct din Italia, Crucea din Malta şi au fost suspectate de a fi primite direct prin sume semnificative plătite Plateste măiestrie mare. "

Aceste proscrisi al Ordinului reală a Maltei, este recunoscut printre care:
(1) Ordinul strict catolice Papa, SMOM: marele maestru al acestui ordin trebuie să fie necăsătorit şi nu are permisiunea de a juca acest titlu, fără autorizaţia prealabilă a papei, prin urmare, suveranitatea este discutabilă. Naţionalitatea acestui ordin este transferat la un străin suveran: Papa
(2) Ordinul Venerabilul Sf. Ioan, care este anglican Ordinul protestante. (În 1887, acest drept englez, de asemenea, creează "Ambulanta St John's Brigade", care seamănă cu Crucea Roşie, dar membrii săi şi ambulanţe sale manifestare off opt colturi crucea malteză.): Regina Elizabeth II ia titlul acum Şeful Suveran prezentului ordin şi unchiul său, ducele de Gloucester este Grand prealabilă. Deci, în acest caz, cetăţenia că "scopul este transferată în ţară suverană. Reţineţi că această comandă nu conferă titlul de "Cavaler" pentru a membrilor săi;

(3) Ordinul Sf. Ioan Evanghelică (Evangelische Johanniter Orden), sau "Johanniter Orden, tulpina germană: Acest ordin va fi reconstituit în Bonn, stăpânul său este Prinţul Karl Wilhelm de Hohenzollern. Comanda este separată de stat. Fost profesor a fost domnitorul Oskar a Prusiei, tatăl a comandantului curente: atunci când a murit în 1958, SMOM a trimis doi membri la înmormântarea lui în uniformă. Ceea ce a permis Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta, de a supravieţui prin toate aceste secole, chiar şi în ciuda eforturilor recente pentru a suprima Ordinul proscris, a fost flexibilitatea de a se adapta la noile nevoi, în schimbare sale Constituţia şi statutele sale la timp de rulare. Faptul de netăgăduit a istoriei este că, atunci când Protector al Ordinului, ţarul Paul I acceptat alegerea sa la 70 ° Mare Maestru, Constituţia a Ordinului confirmă că:
Pentru a-L "este un ordin al ecumenismului;
Grandmaster-a fi căsătorit, nu va permite de master în viitor Grand pentru a face un jurământ de castitate.

Acest fapt este foarte important, deoarece se diferenţiază Ordinul adevărată a Sf. Ioan de la Ierusalim de la alte ordine, care sunt de natură pe care numai catolici şi protestanţi. Nu se poate denatura istoria pentru a veni în cererile de un proscris ordine. Aceste comenzi au cu siguranţă respinge dreptul de a exista ca noi comenzi, atât de la Papa, ambele regină a Angliei, atât ca o ordine dinastică, dar cu siguranţă nu au dreptul de a ii pot fi considerate descendenţi direcţi ai Ordinului Sf. Ioan din Ierusalim, din care Gerard Fericitul a fost fondatorul. Deci, Ordinul a continuat existenţa acestuia, după moartea lui Paul I, sub protecţia fiului său Alexander I şi apoi prin intermediul diferitelor cavaleri ereditare din Europa. După Revoluţia Rusă, ereditară Ordinul Cavalerilor s-au refugiat în Statele Unite ale Americii şi a organizat întâlniri pentru că aveam nevoie de a organiza şi trezească Ordinul din ţara de adopţie. Colonelul Charles Luois Thourot Pichel, un membru al Societatii de Istorie din Franţa, a scris în cartea sa povestea Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta, şi modul în care aceste reuniuni în Statele Unite ale Americii au fost organizate între 1890 şi 1929, la Waldorf-Astoria, în zilele de 5 şi 34th Street în New York. Mai multe alte reuniuni au avut loc, de asemenea, la Murray Hill Hotel, de asemenea, în New York şi, de asemenea, în Norfolk, în statul american Virginia.
După 1929, intalniri au avut loc în biroul de Lieut. Mare Maestru, colonelul William Sohier Brynt, în Murray Hill, New York.

În 1945 au avut loc reuniuni la mănăstire a Ordinului a Ordinului, statul Pennsylvania, cu condiţia ca Statele Unite. Rapoarte de reuniuni arată că William Mielul a fost vizionar care a inspirat şi a contribuit în primul rând pentru a face comanda în termen de Statele Unite. William Mielul a fost fiul lui William Wilson Mielul care a fost născut în Norfolk, în statul Virginia, la 7 septembrie 1835.

William Mielul a fost descendent direct al generalul Ivan Mielul din Rusia care a fost numit Mare păstrător al Ordinului Cavalerilor de Malta de ţarul Paul I. Această numire a fost facut, se pare, pentru a asigura păstrarea ordinii după moartea împăratului.

General William Lamb, în timpul şederii sale la Curtea de Sankt-Petersburg, a fost onorata a primit rangul de comandant al armatei ruse separate, pentru că au curaj în război. Descendent său, William Lamb, a declarat studiile la Saint Lawrence University şi a absolvit în diritto.William de miel, apoi introduceţi Statele Unite în război cu graficul federale de căpitan şi a fost promovat la gradul de colonel. La 15 ianuarie 1861 a fost rănit grav şi a trebuit să utilizeze cârje de 7 ani. După război, colonelul de miel, a fost numit consul al Germaniei, şi vice-consul al Suediei şi Norvegiei în Norfolk, Virginia. Mai târziu, el a fost ales primar al Norolk de trei ori consecutiv, din 1880 până în 1886. A murit martie 22, 1909 şi a fost urmat de fiul său doar Henry Merlan Lamb. Colonelul Mielul a fost un expert în diplomaţie asigurat asistenţă de mai mulţi membri ai corpului diplomatic de diferite naţionalităţi pentru a stabili Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, în Uniti.n Din 1880, de miel a început contactele sale cu personalitati importante pentru a realiza planul său. În 1890, colonelul a reuşit deja să adune o sută de oameni. Unul dintre sesiunile sale, a avut loc în mod regulat, care a avut loc ianuarie 10, 1908, fragmente de colonelul Mielului a fost înscrisă în procesul-verbal al sesiunii:
. . . ne-am adunat împreună după ce a făcut un apel internaţional cu şi între membri reprezentând diferite limbi ereditar Ordinului Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim, prin Europa, pentru a stabili o Staretia Grand în Statele Unite şi pentru a continua continuitatea juridică Ordinul ... "... ştiţi foarte bine că această sesiune este rezultatul multor ani de consultări, discuţii, previziuni şi preparate ..." ... Noi continua cu unele dintre modificările în Ordinul Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim ... " ... modificările efectuate în 70 Marele Maestru, Imperial alteţă Paul I, Împărat al Întregii Rusii ... "... noi stim ca Ordinului nostru permite admiterea din persoane calificate, de toate confesiuni creştine ..." "Înainte de a încheia meu observaţii, aş dori să mulţumesc tuturor membrilor şi asociaţii din 1880 până în 1890, care au consacrat atât de mult timp, efort şi de călătorie şi de contacte reuniuni organizate, acorduri ... etc ... in Europa si America. Aceste pionieri ai mişcării noastre merita multumiri nostru şi un loc permanent în memoria noastră în sistemul nostru şi în rugăciunile noastre.
"Următoarele persoane sunt printre numerele celor cărora trebuie să ne arate recunoştinţa noastră: James A. Harden-Hickey, baronul Imperiului Roman, şi prietenul lui Earl de Boissière, baronul Rosen, Ambasadorul Rusiei în Statele Unite, Carol Tower, Statele Unite ale Americii-ministru în Austria şi Ungaria, precum şi ambasador în Rusia şi Germania .; Boutourline Contele Alessandro, conte Alfred de Choiseul-Gouffier, printul Michel Khilkov; Ethelbert Watts, consul general american din Sankt-Petersburg amiralul Paul de Ligny, Clifton Rodos Breckinridge, Statele Unite ale Americii ministru să Rusia; Prince Pierre Troubetzkoy, contele Dmitri Boutourline, Baron L. hengelmuller von Hengervar, Ambasador al Austriei 's-Ungherua Statele Unite; Contele Alexandre Narishkin, Marele Duce Alexandru, Peter Jansen, băncile rusă şi agricultor de oi în Nebraska, Radomir sârb generale; Nikolas Pashitch, prim-ministru al Serbiei, Prince Radziwill si Prince Georges Pierre Volkonsky. "
Ordinul a fost înfiinţată în Statele Unite sub autoritatea cavaleri Cavalerii calificate şi ereditare ai căror strămoşi au primit drept moştenire, care a fost dat de 70-Marele Maestru al Ordinului şi alţii. Acest lucru dovedeşte vechea linie care au facut continuitatea Ordinului nostru şi că este bine descris în cartea de istorie a colonelului Pichel Ordinului Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim. În 1913, Alteţei Sale Imperiale Marele Duce Alexandru al Rusiei a fost ales Mare Maestru al 71 ° (Marele Maestru al Ordinului 1913 - 1933).

În discursul de acceptare cu titlul de 71 ° Mare Maestru, Marele Duce Alexandru El sa lăudat Cavalerii responsabil de continuitate şi de conservare al Ordinului, în urma constituţie promulgată de strămoşului său şi predecesorul, Grandmaster 70, HE Imperial Alteţa, Ţarul Paul I, Împărat al Întregii Rusii.

Marele Duce Alexandru a fost o Mare Înainte de al Ordinului Marele Maestru şi a rămas până la moartea sa în 1933.

Excelenţei Sale Dr. F.H. von Zeppelin a fost ales Mare Maestru locotenentul 1956 - 1960, Graf von Zeppelin este un descendent al unuia dintre membrii distins al Ordinului, Johann Carl, conte von Zeppelin, ministrul diplomat Wurttemberg, instanţa imperiale ruse din Sankt-Petersburg, în 1800.

Colonelul Paul de Granier a Cassagnac urmat în loc de locotenent Mare Maestru în 1960. El a fost izgonit de la această poziţie în 1961, acest lucru a fost confirmat februarie 24, 1962 de către o instanţă de Justiţie a Consiliului Suprem al Ordinului, având în vedere comportamentul său, care ar putea dăuna Ordinul.

În 1962, contele Felix von Luckner locotenentul a fost ales Mare Maestru până în 1966.

În 1964, limba de Malta a fost înfiinţat în conformitate cu tratatele de amine, capitolul X, punctul 3, şi a făcut naşterii sale, Staretia din Malta.
Casa Regală de Aragon, care a dat întotdeauna să Eminent Ordinul Maeştri, a avut în acelaşi timp, prin persoana lui Don Francesco Mario Paternò Castello a confirmat ordinea sa de protecţie. Numai în 1966 a fost numit un nou Mare Maestru în persoana lui Crolian Prinţul William Edelen de Burgh.

Să scoatem în evidenţă, printre altele, că, în temeiul Registrul de col. Pichel, Charles Habib Malik (fostul preşedinte al Adunării Generale, Preşedinte al Consiliului de Securitate ONU, Comisia pentru Drepturile Omului şi ministrul de Externe din Liban) şi mai târziu a devenit secretar de stat Cavaler al Ordinului.

Vă mulţumim pentru devotamentul său de a Ordinului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim Cavalerilor de Malta, ¬ - februarie 3, 1961 a fost acordat statutul de observator membre ale Naţiunilor Unite, Adunarea de la New York. Ordine, pe bună dreptate, a renunţat la recunoaşterea ca stat suveran, cerând să fie primit statutul de membru cu drepturi depline al Adunării. Inainte de a din nou, o dată să arboreze pavilionul a Ordinului pe un teritoriu pe care îl exercită suveranitatea lor, în timp ce alegerea în 1976 de 73 Mare Maestru SAR Prinţul Don Roberto II Paternò Castello di Carcaci Ayerbe-Aragon (1 octombrie), sediul Ordinului a fost raportată în Malta.
Don Roberto II Paternò Castello este mostenitor al Casei Regale a Ayerbe-Aragon la care se referă, printre altele, documente ale Bourbonii din 1835 şi 1859, ca dovada a motive legale, originare din Ordinul Suveran Sf. Ioan de Ierusalim - Cavaleri Malta dezinformare prevenirea şi denaturări ale adevărului istoric.

În 1976, în cazul în care succesiunea Prinţul Don Roberto II Paternò Castello de Mare Maestru, colonelul Pichel acceptat rolul de Grand Chancellor Emerit al Ordinului, o viaţă care a fost oferit tuturor coroanei de ani de muncă şi devotament a fost utilizat pentru dezvoltarea a Ordinului, a murit în noiembrie 1982.

Noul Grand Chancellor al Ordinului a fost Contele Thorbjørn Wiklund din Suedia. În 1976, sediul, pentru a fi întors înapoi în Malta şi această veste a fost primit cu mare bucurie de către toate Cavalerilor de Malta, deoarece a fost că ordinul de a trăit ani cea mai glorioasă a istoriei sale. Malta este bijuterie a Ordinului şi toţi vizitatorii care merge acolo, eu sunt orbiţi de către toate clădirile, taverne, si Catedrala stralucitoare cu sculpturi minunate, tapiserii si tablouri de pictori celebre care au fost membri ai Ordinului, cum ar fi Michelangelo Merisi numit "Caravaggio", Leonello Spada, Mattia Preti şi altele. De capital actuală a Maltei, a fost în întregime ridicata de cavalerii după victoria de pe insula în timpul asediului mare de 1565, împotriva turcilor, şi a fost numit "Valetta", în onoarea de Mare Maestru Jean de La Vallette Perisot. Mai mult decât atât, capitala a rămas exact la fel ca şi în călăreţi a construit până în zilele noastre, lucru care adaugă la admiraţie pentru Cavalerilor de Malta de către vizitatori.

La 9 octombrie 1991, Contele Don Thorbjørn Wiklund a murit:
10 septembrie 1994, guvernator al Casei Regale a 73 Mare Maestru, Marchizul Don Salvatore Ruta, a scris de Grand Înainte de Malta, contele Montaldo, informându-l oficial al demisiei lui Prince Don Roberto II Paternò Castello, de la biroul de Mare Maestru este întotdeauna Protector Prince.
Acest lucru sa întâmplat ca urmare a unor conflicte interne şi Marele Maestru Don Roberto II Paternò Castello Ştiaţi că toate deciziile luate, fără ştirea lui şi, fără ştirea şi consimţământul său după moartea lui Grand cancelarul suedez, Contele Don Thorbjørn Wiklund, până la septembrie 10, 1994 au fost nul şi neavenit.

La data de 17 septembrie 1994, a Alteţei Sale Imperiale familiei imperiale de la Constantinopol şi Bizanţ, Printul Henri III, de Vigo Aleramicis Constantin Lascaris Paleologue a acceptat un 74th Marele Maestru al Ordinului.

În 1997, el a fost numit locotenent Marele Maestru Site Count Louis Scerri Montaldo. (care a rămas în funcţie până în 2002)

În anul 2002 a fost redenumit ca a 75-Mare Maestru ASR Prinţul Don Roberto II Paternò Castello di Carcaci Ayerbe-Aragon (care a rămas în funcţie până în 2003)

În Beirut: ASR Prinţul Don Roberto II-Paternò Castello a ducilor de Carcaci şi de principiile de Emanuel, ratifica noua Constituţie, prin iniţierea unei campanii internaţionale de acţiuni în justiţie pentru a clarifica situaţia al Ordinului. O.S.J. Ordinul Malta sub îndrumarea al Alteţei Sale Regale Prinţul Don Roberto II ia locul pe care îi aparţine, semnarea tratatelor bilaterale de recunoaştere reciprocă cu alte state suverane, care au confirmat independenţa şi suveranitatea. Toate acestea fără a uita de consolidare a structurii sale, pentru a extinde prezenţa în lume, în Europa, America, Australia, cu referire specială la teritoriile de sud, în care Ordinul are rădăcinile sale iniţiale, şi reexaminând valorile şi obiectivele faţă de original având în vedere modificările de pe istorice, culturale şi sociale.

În 2003 a fost numit Mare Maestru 76 ° SA Contele Louis Scerri Montaldo. (încă în funcţie)
Alteţei Sale Regale

CONTINUITATE "şi istoria VALABILITATE ':

(Adresat membrilor Consiliului Suprem al Ordinului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim, ca răspuns la numeroase întrebări care au fost formate peste ani). După consultarea toate datele disponibile cu privire la valabilitatea istorice şi continuitatea juridică şi Ordinul Suveran al Cavalerilor de St Ioan de Ierusalim, şi după aceea, înainte de capitularea de 69 ° Mare Maestru von Hompesch, şi care au discutat această chestiune cu ofiţerii al Ordinului ateniană, au câştigat următoarele postulate:

1. Mare Maestru von Hompesch predat cedarea insula Malta şi a populaţiei sale să trupele lui Napoleon, apoi la General Napoleon Bonaparte, 11 iunie 12, 1798 (pentru bani), inclusiv trei sute cavaleri reşedinţa în Magistral Grand Garda (Garda de Grand magisteriului).

2. Aceste cavaleri, împreună cu alţi rezidenţi din Malta şi alte teritorii, ca insulele Gozo şi Camino, au fost regatul său "" ca Suveran Prince.

3. Mare Maestru von Hompesch nu ar trebui să şi nu ar putea dispune de Ordinul Suveran şi suveranităţii sale, mai puţin Cavalerii sub jurisdicţia sa care au reşedinţa în Malta, care nu a fost sediul Ordinului Suveran numai lui. Au fost, în plus, Cavalerii de multe absente, inclusiv cele Cavalerii Grand Înainte Rusă (poloneză şi rusă), nerezidenţi în Malta, dar în Rusia, Regatul "a patrona lor Maiestăţii Sale ţar Paul I.

4. Aceste cavaleri ruşi şi polonezi, au fost, în conformitate cu dreptul internaţional şi, de asemenea, o regina de drept, sabia Czar, şi, ca atare nu au putut fi incluse în oricare din această clauză într-un acord făcute de suveranitate Marele Maestru von Hampesch ale căror ar putea fi exercitat numai în regatul său "" a zonei de Malta.
5. Jurământ al Cavalerilor de ruşi şi polonezi a aparţinut doar la patronul lor suverane Ţarul Paul I şi, în plus, nu poate fi considerat un acord făcută de către un alt Prinţul Suveran, în calitate de Mare Maestru von Hompesch.
6. Înainte de Grand rus are prioritate în ordinea iniţială, acest lucru este confirmat prin Tratatul de celebrul 15 ianuarie 1797 când Majestatea Sa ţarului Paul I a fost numit şi recunoscute ca protector al Ordinului, la data de 26 august 1797, cu puţin timp înainte de căderea Hompesch Mare Maestru Von
Cu aceasta, Majestatea Sa ţarul a fost de cel puţin egale sau aproape de pensionare, la Von Hompesch şi punct de vedere legal desemnat pentru a reuşi el în continuare pentru a administra Ordinului Suveran şi sfinţeniei oferi corectitudinea rideri care a vrut să părăsească Franţa pentru a Maltei, sau renunţa la tărâmul în care a locuit în acel moment.

7. E "cunoscute de toţi Cavalerilor de Malta interzise de Napoleon, şi fără a altor rezidenţi în Malta, la acel moment, acestea s-au retras în ţările lor de origine şi nu cu mult timp după ce a devenit interesat de afaceri şi viitor al Ordinului.

În cazul în care Cavalerii şi adepţii fideli-au reunit la protectorul lor.

Traducerea în engleză a Letter to Paul I

Sire, ştiind interesul pe care Majestatea Sa a arătat, în ceea ce priveşte orice eveniment fericit de comanda mea, am să vă informez, Majestate, care, după ce comunicate Consiliului mea, Tratatul semnat la San Petersburg între plenipotenţiarii Majestăţii Sale imperiale împăratului şi miniştrii, Gardian Count Litta, pentru formarea unui Grand Anterior Malta, în loc de Staretia Grand în Polonia, Tratatul a fost sancţionat în unanimitate.
Cum imposibil de a trimite la Majestatii sale o copie a acestui tratat, înainte de schimbul real de ratificare care va avea loc în St Petersburg, expediere, Sire, pentru a miniştrilor săi Afacerilor Externe o notă, am solicitat în atenţia Majestăţii sale, şi conţine o analiză a fiecare detaliu al acestor acorduri onorabil, şi că este bun pentru comanda mea.
Mi-ar fi flatat, dacă Majestatea Sa-ar vedea în această participare, o dovadă de devotament meu şi respect profund. Sire, slujitor umil şi ascultător al Maiestăţii Sale

(Semnat) Ferdinand von Hompesch Mare Maestru.

Malta, August 7, 1797.

ANEXA JURIDICE O.S.J.
ISTORIC Ordinea juridică INTERNAŢIONALE SUVERAN

Zece secole de vicisitudinile în dreptul internaţional.

Din 1048, când Gerard Venerabilul plecat de la Amalfi la alţi fraţi să călătorească în Ţara Sfântă pentru a aduce ajutor pentru pelerini, Ordinul a câştigat, chiar şi sub aspect juridic, un rol principal pe scena internaţională. Acestea sunt cele mai importante repere:
Anul 1104: Baldwin I, rege al Ierusalimului, recunoscut ca Ordinul ospitalier organizaţie internaţională;
Anul 1113: cu Bull lui "Piae Postulat" Papa Pascal al II-a dat, de asemenea, aprobarea oficială a Ordinului, care a luat numele atât de ospitalieri Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim.
1530: Împăratul Charles V, cu Bull sa din 24 martie, insulele Melitensi donate Cavalerilor de Malta, Gozo şi Fief de Tripoli, plasarea lor sub suveranitatea al Ordinului. Suveranitatea a Ordinului mai târziu a fost recunoscut de către toate instanţele europene, inclusiv Papa.
Anul 1794: pentru aceasta sa întâmplat cu o alianţă şi de recunoaştere reciprocă cu Statele Unite ale Americii, şi, ulterior, semnat cu marile puteri europene (inclusiv britanici care au ocupat insulele Melitensi) tratament în care a fost recunoscut, printre inter, "Status quo ante" pe Insulele malteză: independenţa şi suveranitatea asupra lor prin Ordinul (a se vedea articolul X, punctele 1,2,3,6,7 şi articolul XXI) bazează pe anumite condiţii: neutralitate perpetuă, a independenţei, suveranităţii, recunoaşterea limbii malteze şi alegerea următoarei Mare Maestru al Cavalerilor de Malta a reveni, după retragerea forţelor britanice în funcţie de dorinţele ţarului Alexandru I.
Anul 1797: Ordinul a fost acordat "în perpetuu", ca suveran, de asemenea, de la Imperiul Rus, cu document semnat de Maiestăţii Sale Imperiale Ţarul Paul I şi a Alteţei Sale Prinţul Suveran Mare Maestru, Printul Emmanuel DE ROHAN Polduc, ratificat august 26, 1797 în Malta şi la 29 noiembrie 1797 la Sankt Petersburg.
Anul 1799: numirea ţarului a primit aprobarea Priors Grand şi şeful Bisericii Catolice, Pope Pius VI (Bull "Pastoralium nobis").
Anul 1859: Regele Francis II celor două Sicilii recunoscut prin documentaţia a familiei regale cu privire la concediu de paternitate şi de familie consangvinizate Paternò Ayerbe Aragona Castelul, "Cea mai Ordinul creştin al Sf. Ioan de Ierusalim, numită de Malta, până la înainte de a 1400.
Anul 1961: februarie 3, 1961, Ordinul Suveran Sf. Ioan de Ierusalim Cavalerilor de Malta-¬ a fost acordat statutul de observator membre ale Naţiunilor Unite, Adunarea de la New York. Ordine, pe bună dreptate, a renunţat la recunoaşterea ca stat suveran, cerând să fie primit statutul de membru cu drepturi depline al Adunării.

Caracteristici distinctive ale Ordinului: principiile suveranităţii şi independenţei

Comenzile de cavaleri se bazează pe existenţa unei puteri suverane: stat suveran, Suveranul domnitor, sau în exil, Suveranului Pontif.
Suveranitatea înseamnă respingerea orice altă autoritate decât propria lor, respectând în acelaşi timp normele de comunitatea internaţională.
Suveranităţii şi independenţei al Ordinului pot fi considerate acum un fapt stabilit în punctul de vedere al dreptului internaţional.
Într-adevăr, în afară de numeroase premii luat o astfel de acţiune, în cursul istoriei, OSJ, în ciuda lipsei curentă a unui teritoriu peste care suveranitatea poate fi exercitat, ea poate baza clasificării sale de organism de drept internaţional, în funcţie de următoarele criterii principiilor
1) Protocolul din Buenos Aires în 1967 (art. 13) prevede că recunoaşterea presupune acceptarea de către statul care acordă aceasta, calitatea de stat accordatario de stat.
2) Calitatea de stat nu se pierde ca urmare a modificărilor în coerenţa sa spaţiale.
3) de omologare acordată de un stat presupune punerea în executare împotriva sa;
4) de deschidere a unei misiuni diplomatice implică o recunoaştere implicită "de jure".
În acest sens, Ordinul, în decursul secolelor şi chiar astăzi, a primit şi a recunoscut şi, prin urmare, încheie tratate şi acorduri internaţionale la statutul diplomatic pe picior de egalitate cu partidul state suverane de a comunităţii internaţionale.

Şef de Ordine: honorum Suveran Fons
Fons latină de onoare este o expresie care se referă la dreptul legitim care are un şef de stat, în virtutea poziţiei sale oficiale la titlurile atribuire a nobilimii sau ordinele cavaleresc sau pe alte persoane. Nici o persoană sau organizaţie, cu excepţia faptului că şeful unui stat, poate fi Fons de onoare.
Un suveran, în Fons de onoare, este îndreptăţit să exercite honorum cogens nu se produce atunci debellatio (de exemplu, predarea voluntară competenţelor sale) şi chiar în aceeaşi situaţie, pe care a lăsat în mod voluntar sau în conformitate cu lipsirea de libertate pe pământ acasă .
Desi lipsit de pe teritoriul său, în fapt, Sovereign, în conformitate cu normele de drept internaţional, şi în lumina interpretării conformitatea continuă a legislaţiei italiene, îşi păstrează intacte jus honorum sale.
Această puncte de lucru în evenimente dell'OSJ Regii şi care a condus de orientare sale ca protectori sau Maeştri, deoarece ambele se califice ca entităţi suverane în temeiul dreptului internaţional, deşi aceleaşi-a lungul istoriei au pierdut, în ordinele de schimbare internaţionale, domeniul pe teritoriile lor .

Dinastia de suveranitate şi transferul de competenţe
Suveran, în fapt, deşi strămutate, păstrează pentru sine şi urmaşii săi o lege clară, bazată pe moştenire, care în mod specific identifică pretenţie la tronul pierdut, ceea ce legitim să confere titluri nobile, premii şi distincţii de arme cavalerie aparţinând Estate a dinastiei.

Dinastia al fostului Suveran perpetuează, prin urmare, prerogativa şi drept, şi de succesorii acestuia, cu numele unor principii peţitori, acesta este un tratament de Alteţei Regale.

Hotărârile succesiune în anii în Italia au, de fapt, recunoscut pretendenţi la tron, competenţa de a acorda titluri de nobleţe şi cavaleri de ordinul de relevanţă a familiei sale.

Aceste drepturi au fost, de asemenea, recunoscut la toate descendenti, bărbaţi şi femei, cu abilitatea de a scrie în registrele de stare civilă în titlul, ca parte din numele de familie.

Legea italiană caz sa pronunţat definitiv pe o aproape în conformitate cu descendentii de orice dinastiei nu susţin că Fons eradicată de onoare care le permite să-şi exercite cogens de onoare acumulat de primul domnitor al Casei de care aparţin

N Legea-178, 3.3.1951 - Comenzi pentru non-naţionale

Instituţie juridică a ordinelor pentru non-naţionale este prevăzută de articolul 7 din Legea din 3 martie 1951, n. 178 "Înfiinţarea Ordinului de Merit al Republicii Italiene şi disciplina cu privire la transferul şi utilizarea de onoruri", care interzice cetăţenilor italieni pentru "utilizarea pe teritoriul Republicii onoruri cavaleresti sau distincţii care le sunt conferite în non-state interne sau externe, în cazul în care nu sunt autorizate prin decret al Preşedintelui Republicii la propunerea ministrului Afacerilor Externe, în timp ce arta de mai jos. 8, prevede că: "Sub rezerva dispoziţiilor art. 7, a interzis onorurile, decoratiuni si distincţie cavaleresc, sub orice formă şi numele, de către instituţii, asociaţii sau private ", precum şi de a impune sancţiuni pentru încălcarea acestei interdicţii.

În acest sens, doctrina şi jurisprudenţa au definit, în esenţă, Ordinul ca pe o entitate juridică naţională nu pot fi imputate actorii juridice de stat există, dar care fac parte din patrimoniul heraldică şi de familie dinastii de conducători Iugoslavie (cu excepţia celor eradicată) sau care au străine personalitate juridică internaţională, în cazul în care titularul îşi exercită Fons ca un loc de onoare la capul de hotărâri fosta casa dinastică, ca descendent direct al domnitorului detronat.

Naţionalitatea ordine nu poate fi, cu toate acestea, extrase din elemente, cum ar fi de naţionalitate a membrilor săi, scaunul, precum şi recunoaşterea în cele din urmă de către state străine, adică aceeaşi stare (străini) care fac parte din Ordinul, dar, în funcţie de Curtea Supremă de Casaţie, recunoaşterea juridică, care nu ar conta nici măcar un examen de caracter şi de organizare, precum şi în scopul şi în stadiul actual în legătură cu istoria şi tradiţia sa.

În cazul în care, în conformitate cu criteriile de mai sus poate fi definit ca o Ordine Ordine "nu este naţionale", acesta va fi introdusă în conformitate cu disciplina de articol. 7, în caz contrar acesta va fi considerat ca o entitate sau o asociaţie privată şi se încadrează în prognoză art. 8.
Recunoaşterea drepturilor de non-comenzi pe piaţa internă

Art. 7 din Legea 178 din 1951 prevede un permis eliberat prin decret al Preşedintelui Republicii pentru utilizarea unui ordin de premii naţionale nu este în Italia.

Ministerul Afacerilor Externe joacă un rol proactiv în acordarea acestei autorizaţii.
Pe acest argument, Ministerul Afacerilor Externe, cu o notă specială (nr 022/363 din 29 iulie 1999), recunoscute ca o utilizare admisibile de onorurile conferite de non-dinastic Comenzi naţionale, în care de masterat Grand este ereditar într-o familie ex suveran, dar cu condiţia ca aceste comenzi sunt generate şi a stabilit, atunci când familia a fost ex-domnitor suveran, şi că a existat o neintrerupta de proprietate în capul familiei şi ştergere lipsa de către capul familiei în sine.

În acest profil ultima sunt considerate nesemnificative ştergeri făcute de alte entităţi, inclusiv actori de stat, care au avut puterea de a anula ordine, tocmai pentru că a fost atunci domnea averea familiei, ci pur şi simplu ca să fie recunoscut.

În mod similar, Ministerul a recunoscut autoriza utilizarea de onorurile conferite prin Ordinul Sovereign, în care suveranitatea este derivat din vechi sau a posesiunilor, cu caracter de suveranitate sau de la recunoaşterea lor de către monarhi sau papi, în cazul în care există deja dovezi ale suveranităţii teritoriale existente sau în cazul în care suveranitatea a fost recunoscută de către regele, imparatul sau pontifului Suveran, şi că acestea să poată demonstra respectarea continuat cu ordinea sa.
Chiar şi în acest caz, posibila eliminare din jurisdicţii diferite, nu ar avea relevanţă.

CAPITOLUL XX
COMANDA în Rusia până astăzi.

Puterea şi slava al Ordinului, care este acoperit în cele două secole care au urmat au fost atât de mulţi care ia adus cele mai diverse şi prestigioase premii de onoare al acelor timpuri.
Cucerirea "" de Napoleon pe insulele din Malta, realizat capitularea necondiţionată a Marelui Maestru von Hompesch (12 iunie 1798), Cavalerii cauzat diasporei, dintre care majoritatea (mai mult de nouăzeci de procente) s-au refugiat în Rusia, unde, începând cu ianuarie 1797, Ordinul (document semnat de Maiestăţii Sale Imperiale Ţarul Paul I şi a Alteţei Sale Prinţul Suveran Mare Maestru, Printul Emmanuel DE ROHAN Polduc, ratificat august 26, 1797 în Malta şi noiembrie 29, 1797 în Sankt Petersburg) a fost recunoscută "pentru totdeauna", ca suveran, de asemenea, de la Imperiul Rus (cu care relaţiile diplomatice sa angajat şi a fondat o Staretia a Rusiei din Sankt-Petersburg, sub patronajul ţarului Paul I).
La data de 26 august a întâlnit la Sankt Petersburg a Cavalerilor Staretia Ducat al Rusiei, cu Cavalerii de alte limbi şi alte Priories Grand şi Priories al Ordinului ajuns acolo.
Un vot special şi a postat-o declarată oficial decăderea din dreptul de Marele Maestru Ferdinand von Hompesch şi s-au considerat libere de la obligaţia de ascultare faţă de el. Alte persoane invitate sa se alature Priories Grand şi Priories în acţiunea acestora au fost deja luate în determinarea de încredere în ordinea de protecţie de S. M. I Ţar Paul I.
Aceste, 10 septembrie 1798, a primit demnitari a Ordinului instruiţi în Sankt Petersburg şi a proclamat decizia sa de a menţine Ordinului Sf. Ioan în integritatea şi demnitatea instituţiilor sale, la privilegii şi onoruri. La 3 octombrie 1798, Staretia din Polonia a fost asociat cu vot şi manifest. A doua zi, 23, de asemenea, a fost asociată cu Staretia din Germania. Ambele Staretia din Polonia şi Germania de a accepta proclamarea din 10 septembrie 1798 şi înfiinţarea a Ordinului din Sankt-Petersburg, în timp ce cavalerii franceză, împrăştiate pentru abolirea moşii în Franţa ar putea să nu se alăture în mod izolat, şi în parte.
La 27 octombrie 1798 Cavalerii prezente în Sankt-Petersburg, împreună cu Cavalerilor Staretia Ducat al Rusiei, Staretia Germania şi Staretia de Polonia şi, de asemenea, pentru a Cavalerilor că acestea nu puteau adere, precum şi a proclamat ales S. M. I Ţarul Paul I, pe care chiar Pope Pius VI a trimis o petitie pentru ca am facut Ordinul şi garant al viitorului decât în sine este pentru Europa, astfel cum a 70-Mare Maestru al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim. On November 13, 1798 acelaşi an, el a acceptat ţar. A doua zi, 21 ţarului, instituit prin Sankt-Petersburg, sumele Ereditar Ordine în Rusia, compus din două Priories Grand (unul catolic si unul ortodox), inclusiv 249 Cavalerii din diferite clase, clasele, şi naţionalitate ( edict nr. 19044).
Între timp, a scăpat de la Malta, von Hompesch s-au refugiat din Trieste, urmată de numai Knights şaisprezece ani. Şi "aici, la 6 iulie 1799, acelaşi semn actul de abdicare prin recomandarea de a împăratului, 70-Mare Maestru, soarta a Ordinului.
Numirea ţarului, trebuie amintit, se găseşte legitimitatea în rândul Grim, atât în acceptarea von Hompesch (deşi nu este necesar din punct de vedere), după aprobarea acesteia de către Marele prealabile şi capul Bisericii Catolice Pope Pius VI (Bull "nobis Pastoralium" din 10 iunie 1799), care a avut la momentul respectiv (noiembrie 5, 1798) a susţinut pentru a contracara puterea tot mai mare a lui Napoleon: un fapt care aduce discreditarea tuturor celor care doresc alegere a ţarului este lipsită de valabilitate.
Ordinul, între timp, au primit alte premii importante. E "din Tratatul de 1794 de alianţă şi de recunoaştere reciprocă cu Statele Unite ale Americii, reprezentat de viitorul preşedinte Monroe.
După moartea ţarului Paul I, fiul acestuia din urmă, Alexander I, a confirmat de protecţie a familiei imperiale Ordinul (16 martie 1801: "... fiind dispus să dea dovadă de bunăvoinţă şi ataşamentul noastre speciale pentru a Ordinului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim tot posibilul pentru a se asigura că îşi menţine ordinea în drepturile lor, onoruri, privilegii şi proprietăţi ... "), fără direct de recrutare pentru motive politice, demnitatea de Mare Maestru, el a ales in loc de a numi Feld -- Mareşalul Contele de Nicholas Soltykoff ca Locotenent Mare Maestru (16 martie 1801), de aşteptare pentru Cavalerii ar putea redobândi posesia Insulele Malta, astfel cum a stabilit, de asemenea, martie 27, 1802 prin Tratatul de la Amiens.
La acea dată, de fapt, marile puteri europene (inclusiv cea a Marii Britanii au ocupat insulele Melitensi) a semnat un tratat în care a recunoscut, printre altele, "status quo-ului" pe Insulele malteză: lor, independenţa şi suveranitatea asupra ele prin Ordinul (a se vedea articolul X, punctele 1,2,3,6,7 şi articolul XXI), bazat pe anumite condiţii: neutralitatea perpetuă, a independenţei, suveranităţii, recunoaşterea limbii malteze şi alegeri întoarcere a următoarei Mare Maestru al Cavalerilor de Malta, după retragerea forţelor britanice în funcţie de dorinţele ţarului Alexandru I.

Acest tratat, cu toate că a ratificat, nu a fost niciodată aplicată, cu toate acestea, nici nu a fost niciodată ridicată. Din aceasta, putem trage concluzia logică şi juridică, care este încă în funcţie de drepturile de al Ordinului, pentru că ne-exercitarea unui drept (în acest caz suveranitatea şi posesia), de către titular pentru circumstanţe independente de voinţa sa care nu conduce la descalificarea.

Mai târziu, cu sediul Ordinului din St Petersburg, ţarul a continuat să menţină ceas pe ordinea. Ţarul Nicholas I a ordonat refacerea celor două capele (catolică şi ortodoxă), în "Palais de Malte" din Sankt-Petersburg. Ţarul Alexander II şi Alexander III, în timpul domniei lor, a confirmat dreptul de a folosi însemnele cavaleri Ordinul ereditare (inclusiv Troubetzkoi). La moartea lui Alexander II martie din 1881, coroana de Mare Maestru al Ordinului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim a fost plasat într-o poziţie de mare onoare la înmormântarea ei. Ţarul Nicholas II autorizat număr de membri de familie ai acestuia să accepte demnitatea de Gardian Mare Cruce, şi, de asemenea, autorizează "Corpului des Pagini de a efectua Ordinul cruce octogonal.

Între timp, cavaleri puţini au rămas în Italia şi a ales de protecţie a papal, adunate sub conducerea lui Prince Tommaso, care a preluat posturile de Marele lor Maestru, apoi obţinerea aprobării Pope Pius VII, şi, astfel, constituind o nouă ordine de cavaleri pur catolice (denumit în continuare SMOM), sub controlul direct al papalitatii.
Această numire şi cerere ulterioară de coborâre de la Ordine iniţial nu a găsit nici o recunoaştere la materiale (de exemplu, în mai sus-numit Tratatul de la Amiens), astfel încât se poate spune în mod legitim că prinţul nu a fost Tommasi, 71 ° Mare Maestru al Suveran Ordinul Sf. Ioan de Ierusalim - ca Papale Ordinul a afectat întotdeauna să se ridice la rolul de "legitime" pentru a continua ordinea iniţială - dar 1st Mare Maestru al această nouă ordine militare.

Punct de vedere istoric SMOM nu poate fi, prin urmare, considerată ca o organizaţie cavaleresti, rezervată exclusiv pentru catolici, non-caracter ecumenic ca Ordinul Suveran Sf. Ioan de Ierusalim din Malta. Ceea ce, nu coincidenţă, a fost Mare Maestru al ortodoxă şi sa căsătorit cu Ţarul Paul I, o organizaţie cavaleresti creat de Biserica Catolică şi apoi să fie separat de acesta, ulterior, a recunoscut în termen de prerogativele sale proprii, dar fără nici o legătură cu istorică-legale Ordinul Sf. Ioan de Ierusalim - Cavaleri de Malta.
De-a lungul secolului al XIX-lea, Ordinul Suveran Sf. Ioan de Ierusalim a rămas precaut, preferând să rămână în ţarist imperiale numai gata de a oferi ajutor la vreme de nevoie, mai degrabă decât că Europa apropiem mai mult de catolici, care au apărat în special de teama de a impinge anti-clericale la acel moment a dominat, luând în Franţa ca sursă de inspiraţie primul.
O alegere este agravată de criza care a urmat Revoluţia din Octombrie, cu toate acestea, nu întrebarea juridice şi istoric al Ordinului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim - Cavaleri de Malta, după cum arată prin Tratatul de la Amiens menţionate mai sus care nu face nicio referire la noi Ordinul Papale, care, de asemenea, sa născut un an mai devreme. Protagonistul acestui acord cu puterile europene a fost de numai Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim protejate de ţar al Rusiei, a participării directe de astfel de acord cu Regatul Unit, Franţa, Spania, Austria şi Prusia.
Nu există concurenţă, apoi, între cele două ordine, dar că de recunoaştere, inclusiv la nivel judiciar, diversitatea de reprezentare istorice şi de formă şi de fond care a urmat şi ca rezultat. Nu întâmplător, în 1859, regele Francis II celor două Sicilii recunoaşte, prin documentaţia a familiei regale cu privire la concediu de paternitate şi de familie consangvinizate Paternò Ayerbe Aragona Castelul, "Cea mai Ordinul creştin al Sf. Ioan de Ierusalim, numită de Malta, sus de la înainte de 1400.
Şi un alt document al Casei de Bourbon, în 1835, afirmă că ordinele de cavaleri sunt recunoscute: acelea papale "al Ordinului de la Spitalul Sf. Ioan, numit" Militense, precum şi cele ale Ordinul Militar al gulerul St Agatha Casa Serene de Paternò Castello Guttadauro de Emanuel. "
Nici o referire la SMOM chiar şi în documentaţia de la Casa Domneasca legate de putere papale.

La începutul secolului trecut, încă de confirmare a protecţiei imperiale ruse, Marele Duce Alexandru Michajlovich fost trimis de către vărul său şi fratele-ţarul Nicholas II la formarea Staretia Ducat al Americii.

La 10 ianuarie 1908, la Waldorf Astoria din New York, a fost fondat oficial Staretia al Ordinului ale Americii. Memorandumul a fost semnat de S. A. I Marele Duce al Rusiei Alexandru Michajlovich P.pe Petru Trubetzkoi P.pe Michele Khilkov, contele Alessandro Buturlin, conte Alfred Choiseulil P.pe Adm Paul Ligny, baron de Sfânt I James Harden-Hickey, Contele de Boissière, baronul de Rosen (ambasadorul rus la SUA), Carol Tower (SUA-ministru şi ambasador în Rusia, Austria şi Germania), Hethelbert Watts (U. S. Consul General în Sankt Petersburg), Baron L. Hengelmuller von Hengervar (ambasador al Austriei în SUA) şi multe altele.
Cinci ani mai târziu, la 1 septembrie 1913, la 16, Suveranul Ordinul şedinţă a Consiliului de la Waldorf Astoria Marele Duce Alexandr Mihailovici aleşi 71-Mare Maestru al Ordinului şi Marele prealabilă din Europa si America. Marele Duce, cu acordul Imperial, a acceptat alegeri.
Acesta a fost, după evenimentele din revoluţia bolşevică din 1917 că mai mulţi membri ai Ordinului au fost acceptate în Statele Unite, face toate eforturile pentru a da un nou impuls Grand rus Staretia, reconstituită în 1928 în cadrul Marelui Duce Alexandru şi apoi reglementate de Serge P.pe Trubetzkoi .

Marele Duce Alexandru a murit în 1933, şi timp de treizeci de ani a fost ales doar Locotenent Mare Maestru. Între timp, cartierul general a fost mutat la Shickshinny, Pennsylvania şi Marele Cancelar al Ordinului a fost ales colonelul Charles L. Thourot Pichel.

Pe 13/01/1934, Alteţei Sale Imperiale, Marele Duce Chiril, şef al Romanoff House, un act de admitere suplimentar a confirmat ordinea de un baron francez, a intrat în prealabil prin decret al ţarului târziu Nicholas II.

Pe 24/11/1936, prin Decretul nr 203, Marele Duce Chiril Wladimirovic a dat Cancelarul Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim Col. Charles L. Thourot Pichel medalie de aur pentru "Zeal şi asistenţă", în calitatea sa şi de funcţie.

Casa Regală de Aragon, care a dat întotdeauna să Eminent Ordinul Maeştri, a avut în acelaşi timp, prin persoana lui Don Francesco Paternò Castello a confirmat ordinea sa de protecţie.

Numai în 1966 a fost numit 72nd Marele Maestru Crolian Prince William Edelen de Burgh.

Să scoatem în evidenţă, printre altele, că, în temeiul Registrul de col. Pichel, Charles Habib Malik (fostul preşedinte al Adunării Generale, Preşedinte al Consiliului de Securitate ONU, Comisia pentru Drepturile Omului şi ministrul de Externe din Liban) şi mai târziu a devenit secretar de stat Cavaler al Ordinului.

Vă mulţumim pentru devotamentul său de a Ordinului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim din Malta - februarie 3, 1961 a fost acordat statutul de observator membre ale Naţiunilor Unite, Adunarea de la New York. Ordine, pe bună dreptate, a renunţat la recunoaşterea ca stat suveran, cerând să fie primit statutul de membru cu drepturi depline al Adunării.

Inainte de a din nou, o dată să arboreze pavilionul a Ordinului pe un teritoriu pe care îl exercită suveranitatea lor, în timp ce alegerea în 1976 de 73 Mare Maestru SAR Prinţul Don Roberto II Paternò Castello di Carcaci Ayerbe-Aragon (1 octombrie), sediul Ordinului a fost raportată în Malta. (care a rămas în funcţie până în 1994)

Don Roberto Paternò este mostenitorul Casei Regale a Ayerbe-Aragon la care se referă, printre altele, documente ale Bourbonii din 1835 şi 1859, ca dovada a motive legale, originare din Ordinul Suveran Sf. Ioan de Ierusalim - Cavaleri de Malta prevenirea dezinformare şi denaturări ale adevărului istoric.

Decesul prematur al T. cancelarul Wildund, care a reusit Col. Pichel, o lungă perioadă de disconfort departe momentan SAR Prinţul Don Roberto II de la îngrijire personală al Ordinului, care vede apariţia de sucursale, mai mult sau mai puţin legitime şi încă mai au nimic de-a face cu cereri de suveranitatea şi independenţa, un proces care se închide cu întoarcerea de RAS active Prinţul Robert II, susţinută de către noul guvern, care, după ce a dezvoltat şi ratificat noua Constituţie, care începe o campanie internaţională de acţiuni în justiţie pentru a clarifica situaţia.
Sub conducerea lor Ordinul se întoarce la locul de drept, prin semnarea tratatelor bilaterale de recunoaştere reciprocă cu alte ţări suverane care au confirmat independenţa şi suveranitatea şi dând naştere la Fundaţia care gestionează activităţile umanitare ale Ordinului în sine.

În anul 1994 a fost numit 74 Marele Maestru Lascaris Paleologo Henri de Vigo (care a rămas în funcţie până în 1997)

În 1997, el a fost numit locotenent Marele Maestru Site Count Louis Scerri Montaldo. (care a rămas în funcţie până în 2002)

În anul 2002 a fost redenumit ca a 75-Mare Maestru ASR Prinţul Don Roberto II Paternò Castello di Carcaci Ayerbe-Aragon (care a rămas în funcţie până în 2003)

În 2003 a fost numit Mare Maestru 76 ° SA Contele Louis Scerri Montaldo. (încă în funcţie)

Toate acestea fără a uita de consolidare a structurii sale, pentru a extinde prezenţa în lume, în Europa, America, Australia, cu accent pe teritoriile din Orientul Mijlociu, în care Ordinul are rădăcinile sale iniţiale, şi reexaminând valorile şi obiectivele iniţiale având în vedere modificările de pe istorice, culturale şi sociale.

În decembrie 2006, ASR Prinţul Don Roberto, din motive de sănătate, a trimis Marele Ordin Maestranza Prinţul Don Thorbjørn Guttadauro Paternò Castello din Valencia d'Ayerbe d'Aragona Duci de Carcaci şi a principiilor de Emmanuel.

2007 Noiembrie (a şasea zi), 76-Grand Master SA Louis Scerri Montaldo stabilit Autonome Marele Staretia de Est, şi Autonome Grand Priory Iberice, cu Decretul 121/2007, de numire a SE Cu excepţia cazului în Francesco Callegaro Grand prealabilă.

În 2008, iulie (douazeci si zi secunde), 76-Grand Master SA Louis Scerri Montaldo stabilit Grand Staretia Melitense ca Miliţie al Ordinului, de numire SE Cu excepţia cazului în Francesco Callegaro Grand prealabilă.

În 2009, luna octombrie (ziua a cincea) ASR Prinţul Don Thorbjørn Guttadauro Paternò Castello din Valencia d'Ayerbe d'Aragona Duci de Carcaci şi prinţ al Emmanuel, a acordat protecţie reală de a Priory Grand Melitense, recunoscând ce ordine Militense Miliţie şi Ordinul de prelungire a izvorul de onoare la Grand Înainte de SE Cu excepţia cazului în Francesco Callegaro, să permită acelaşi titlu de Duce de Castellfort. Bilaterale de recunoaştere de protocol

În 2009, octombrie (a opta zi) ASR Prinţul Don Thorbjørn Guttadauro Paternò Castello din Valencia d'Ayerbe d'Aragona Duci de Carcaci şi prinţ al Emmanuel, a reînnoit pentru Protecţia Ordinul Regal, confirmând titlul de marchiz de Sfânta Lucia SA Fr Louis Scerri Montaldo 76th Printul Mare Maestru. Cu protocolul de recunoaştere bilaterale, recunoscându-l ca 76th Prince Mare Maestru, confirmând acordate anterior la Ordinul din SAR Prinţul Don Roberto II Paternò Castello di Carcaci Ayerbe-Aragon

În acest punct de vedere, formarea unui nou guvern, care să înlocuiască structurile existente şi acum, din păcate, nu mai sunt în pas cu vremurile, are în misiunea sa, în plus faţă de cele legate de fiecare stat suveran, de a trage "toate" Ordinul "ramuri există diferite, care nu au condiţii de legitimă, recuperare a celor care şi-au pierdut calea dreaptă şi doresc să-şi reconsidere poziţia lor (sau nu ar trebui să li se permită să convoace în instanţa de judecată, care nu are dreptul de a exploata în alte scopuri decât istoria, numele şi simboluri ale Ordinului).

Ordinul a reînnoit, de asemenea, multi-tradiţia confesional, inaugurat de Papa Paul I al Rusiei: de fapt, astăzi este onorata sa numere, printre care nu sa-Christian Cavalerii, gratie care, de asemenea perpetuează istoria antică în serviciul slabe şi nevoiasi, indiferent de credinţa lor religioasă, Ordinul Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim - Malta.

Suveranitatea şi independenţa Ordinul este acum un fapt acceptat din punct de vedere al dreptului internaţional. Într-adevăr, în afară de numeroase premii în acest sens înainte şi după perioada de malteză (1530-1798), având în vedere că:
în conformitate cu articolul 13 din Protocolul de Buenos Aires din 1967, o recunoaştere presupune acceptarea de către statul care acordă aceasta, calitatea de stat accordatario de stat;
calitatea de stat nu se pierde, ca urmare a modificărilor în textura sale teritoriale
Recunoaşterea  acordat de un stat presupune punerea în executare împotriva sa (a se vedea Nguyen Quoc Dinh, "droit public" International ",
Ed. LGDJ - Paris, 1994, pp.. 404 şi 532);
suveranitatea înseamnă respingerea orice altă autoritate decât propria lor, evident pentru respectarea normelor de comunitatea internaţională, şi că deschiderea unei misiuni diplomatice implică o recunoaştere implicită "de jure" (VO Schwarzenberger, un manual de drept internationa, care . Stevens & Sons - Londra 1967),
se confirmă că existenţa misiunilor diplomatice în multe ţări, al Ordinului Suveran Sf. Ioan de Ierusalim - Cavaleri de Malta realizat de recunoaştere a suveranităţii sale complete din punct de vedere al dreptului internaţional.

GREAT MASTERS
GREAT MASTERS ACRE în Ierusalim şi Cipru.

Fericiţi Gerard AM Franţa 1050-1118
1. Raymond du Puy M Franţa 1118-1160
2. Auger M Balben-de-France 1160-1162
3. Balben M Arnaud-de-France 1162 - 1168
4. Gilbert de îndoială Assailly M 1168-1170
5. Caste de Murols (între Gastus) M întrebat 1170-1172
6. Jobert de Syrie M chestionaţi 1173-1177
7. Roger de Moulins M Franţa 1177-1187
8. Armengaud d 'Asp M Franţa 1188-1190
9. Garnier de Nablus M Franţa 1190-1192
10. Geoffroy de donjon M Franţa 1193-1202
11. Alphonse de Portugal portugheză M 1203-1206
12. Geffrouy Rat M Franţa 1206-1207
13. Garin de Montaigu M Franţa 1207-1230
14. Bertrand de Thessy (Texis) M Franţa 1230-1231
15. M Guérin de Monteacuto pus la îndoială 1231-1236
16. Bertrand de comps M Franţa 1236-1239
17. Pierre de Vieille-Bride M Franţa 1239-1241
18. Guillaume de Chateauneuf M Franţa 1241-1258
(Lt. Jean de Ronay lungotenente în timpul captivitate a CHATEAUNEUF).
19. Hugues de Revel G-M Franţa 1258-1277
20. Nicolas Lorgue G-M chestionaţi 1277-1283
21. Jean de Villiers de G-M Franţa 1285-1293
22. G-M Eudes des Pins Franţa 1294-1296
23. Guillaume de Villaret GM Franţa 1296-1304
24. Foulques de Villaret G-M Franţa 1305-1319

Foulques de Villaret condus Cavalerii de la Rodos supravieţuit devenind astfel primul Mare Maestru 's Island până la data de alegere a Lt. Gerard des Pins (numit vicar general după îndepărtarea Villaret 18/9/1317)

GREAT MASTERS Rodos

25. Hélion Villeneuve de Provence GM / Fr 1319-1346
26. DIEUDONNE de Provence Gozon GM / Fr 1346-1353
27. Pierre de Provence Crneillant GM / Fr 1353-1355
28. Roger des Pins Provence GM / Fr 1355-1365
29. Provence Raymond Berenger GM / Fr 1365-1374
30. G-M Julliac Robert-de-France 1374-1377
31. Juan Fernandez de Heredia GM Spania 1377-1396

Riccardo Caracciolo (ITALIA 1383-1395) a fost un "anti-Maestro" numit de către Papa Urban al VI, dar niciodată nu a recunoscut prin Ordinul de la Rodos şi

32. Philibert de Naillac GM Auvergne / Fr 1396-1421
33. Antoine GM Fluvian Auvergne / Fr 1421-1437
34. Jean de Lastic G-M Auvergne / Fr 1437-1454
35. Jacques de Milly GM Auvergne / Fr 1454-1461
36. Raimundo Zacosta GM Aragon / SP 1461-1467
37. Giovan Battista Orsini GM Italia 1467 1476
38. Pierre d'Auvergne Aubusson GM / Fr 1476-1503
39. G-M Aimery d'Amboise Franţa 1503-1512
40. Guy de Auvergne Blanchefort GM / Fr 1512-1513
41. Fabrizio del Carretto GM Italia 1513-1521
42. Philippe de Villiers de L'Isle-lui Adam, Franţa GM 1521-1534

Philippe de Villiers de L'Isle Adam-a condus Cavalerilor Ordinului nostru de la Rodos la Malta, după ce a primit suveranitatea Insula de regele Carol V. malteză

Mari maestri în Malta 1534 - 1798

43. Pietro del Ponte G-M Italia 1534-1535
44. Didier de Provence Sainte-Jaille GM / Fr 1535-1536
45. Juan Aragon Homedes GM / SP 1536-1553
46. Cluade Sangle de la France 1553-1557 G-M
47. Jean Parisot de La Valette GM Provence / Fr 1557-1568
48. Pietro del Monte G-M Italia 1568-1572
49. Jean de la Casierie GM Auvergne / Fr 1572-1581
50. Hugues de Provence Verdale GM / Fr 1581-1595
51. Martin Aragon Garzes GM / SP 1595-1601
52. G-M Wignacourt Alof-de-France 1601-1622
53. Luis de Vasconcellos GM Castilia / Port 1622-1623
54. Antoine de Paule GM Provence / Fr 1623-1636
55. Paul de Lascaris castemard GM Provence / Fr 1636-1657
56. Martin de Redin (y Cruzat) GM Aragon / SP 1657-1660
57. Annet de Clermont Auvergne de Chattes GM / Fr 1660-1660
58. Rafael Cotoner (de Oleza) GM Aragon / SP 1660-1663
59. Nicolas Cottoner (de oleza) GM Aragon / SP 1663-1680
60. Gregory Jug G-M Italia 1680 1690
61. Adrien-de-France 1690-1697 Wignacourt GM
62. Pelleros Ramon (y Rocafull) GM Aragon / SP 1697-1720
63. GM Marcantonio Zondadari Italia 1720-1722
64. Castilia Antonio Manoel de Vilhena GM / port 1722-1736
65. Ramon Aragon Despuig GM / SP 1736-1741
66. Manoel Pinto de Fonseca GM Castilia / port 1741-1773
67. Francisco Ximenes de Texada GM Aragon / SP 1773-1775
68. Emmanuel DE ROHAN-GM Polduc Franţa 1775-1797
69. Ferdinand von Hompesch GM Germania 1797-1798

Dupa ce Napoleon a ocupat Malta în 1798, cele mai multe din Ordinul Cavalerilor noastre de căutat refugiu şi de protecţie în San Pioetroburgo la împăratul Pavel I al Rusiei, care a devenit 70-Marele Maestru al Ordinului

Mari maestri în Rusia

70. Împăratul Paul I al Rusiei Rusia 1798-1801 GM

Când Imperial alteţă Ţarul Paul I, Împărat al tuturor Rusia, a fost ales Mare Maestru de mândrie şi a acceptat ca urmare a unor evenimente istorice care a forţat să părăsească Cavaleri Malta în 1798, Ordinul pentru situaţia lor devenind Ecumenice.
Aceasta este o caracteristică foarte importantă noi care a facut ordinea de mai mare nu se limitează doar la religie romano-catolică, ci de catering pentru toate religiile crestine.
Din cauza evenimentelor istorice, din perioada lui Napoleon, precum şi apariţia societăţilor moderne şi a drepturilor civile, Ordinul, după Revoluţia Rusă, sa mutat în Statele Unite ale Americii
La 10 ianuarie 1908, la New York, American Grand Priory, inclusiv Staretia Ducat al Rusiei, a fost institutionalizat de către membrii Staretia Ducat al Rusiei, precum şi a altor moştenitori al Ordinului.
Luni 1st September, 1913, la New York, Consiliul General sa întâlnit şi la ales CAS (HH), Marele Duce Alexandru Mihailovici, 71 ° Marele Maestru al Ordinului.
E ", se arată în parte discursul său:

"Cu mare satisfacţie am observat că este dorinţa noastră de a pune în aplicare normele de ordine noastre istorice."
"Cred că este de datoria de a apăra altare de Ordinul noastre, precum şi de locuri de creştinism şi de creştini să se asigure drepturile şi privilegiile, şi, implicit, de justiţie şi de a păstra unitatea, pacea şi compasiune."
"Chiar şi să-şi amintească strânsă relaţie cu spitalul, cu obligaţia sa de a ajuta pe cei săraci şi bolnavi."
"a acestor sentimente reale şi aspiraţii religioase, permiteţi-mi să sperăm că, cu acelaşi zel vom fi capabili de a pune deoparte interesele personale sunt interesaţi numai în profituri, succesul Cultul nostru Sfânt şi Ordinul de siguranţă."
"În legătură cu sensul de preceptele noastre şi exemple de regulile noastre şi a statutului nostru, vom lupta cu acest abuz de administraţie noastre, în memoria de exemple istorice şi de cele trei virtuţi: sărăcie, castitate si ascultare.
E ", bazându-se pe ei ca ne-am jurat în faţa lui Dumnezeu, Biserica si protector al marii noştri, S. John the Baptist, o continuare a ceea ce sa întâmplat înainte de noi şi pentru a urmări pentru viitor. "

Mari maestri ÎN U.S.A.

71. Marele Duce Alexsander Mikailovoitch GM Rusia 1913-1933
Lt. Marele Maestru: William Sohier Bryant 1933-1951
Lt. Marele Maestru: baronul de Engelhardt-Schnellenstein 1951-1955
Lt. Marele Maestru: FH Contele Von Zeppelin 1956-1960
Lt. Lt. Marele Maestru: Colonel Paul de Cassagnac 1960-1961
Lt. Lt. Marele Maestru: Count Felix von Luckner 1962-1966

72. Crolian W. Edelen de Burgh G-M Germania 1966-1976

În 1976, Ordinul Suveran al Cavalerilor de St Ioan de Ierusalim, Cavalerii Ospitalieri of St John, Cavaleri de Malta, mutat sediul central şi sediul de către Statele Unite ale Americii înapoi la Malta.

Mari maestri în Malta din anul 1976

73. Roberto Paternò Castello di Carcaci GM Italia 1976-1994
74. Henri de Vigo Lascaris Paleologo GM Italia 1994-1997
Lt. Marele Maestru: Comte Louis Scerri Montaldo 1997-2002
75. Roberto Paternò Castello di Carcaci GM Italia 2002-2003
76. Comte Louis Scerri Montaldo GM Egipt 2003

COME RICHIESTOMI DA ALCUNI FREQUENTATORI DEL BLOG RISPONDO ALLE 10 DOMANDE CHE SI FANNO CORRENTEMENTE SULL'ORDINE DEI CAVALIERI DI MALTA

2010-02-16T18:57:00.000-08:00

Per qualsiasi altra spiegazione, non avete altro che da chiederlo e vi sarà risposto

PER TUTTI COLORO CHE MI HANNO CHIESTO DEL GRAN PRIORATO AUTONOMO MELLITENSE O.S.J. CAVALIERI DI MALTA

2010-02-16T07:33:00.000-08:00

S.A. Don Salvo Francesco Callegaro Duca di Castelfort è anche il Gran Priore del Priorato Autonomo Melitense Cavalieri di Malta O.S.J.

S.E. Don Renzo Pampalon è il Cancelliere Generale del Gran Priorato Autonomo Melitense Cavalieri di Malta O.S.J.

TUTTI COLORO AVESSERO ALTRE RICHIESTE INFORMATIVE NON HANNO CHE DA INVIARE UN MESSAGGIO E CERCHERO DI ACCONTENTARLI